578 matches
-
turistului. Săreau brambura, cu brațele ridicate. Ca toți ceilalți pasageri, bulucindu-se unii peste alții. Dominic zvâcni, amețit, orbecăind lângă canapeaua scundă. Nervii rupți, dintr-odată. Auzea, undeva, vârtej de voci alertate, aripi sticloase de păsări ciocnindu-se și un șuierat scârțâit lung, ondulat, subțiat, vicios. Apoi, acum, cascadă de hohote vesele, roșii, demente, clopoțeii, clopoțeii, cabaretul diavolului. Izbuti să coboare de pe îngusta canapea uzată. Se îndrepta orbit spre spre spre, spre niciunde. Nu era nimeni, țipenie în toată casa. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lumânări, lanterne, n-am mai avut nimic altceva de făcut decât să mă uit, firește, tot nu venise Salvarea. — Te doare? Vroiam să-l Întreb, dar n-am făcut nimic decât să mă uit. Nu-mi dădeam seama de unde vine șuieratul neomenesc prin gura deschisă și șuvițele de sânge prelingându-se din colțul buzelor, din nări și ochii care Încă mai priveau din fața Încremenită. — Te doare? Te doare? Te doare? Și, undeva, Încă mai sclipind, Înțelegătoare, lumina cât un vârf de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ce consta în mestecarea unor frunze de tamariscă. Când se simți pe deplin sigur că nu poate rata și că animalul nu va face un salt brusc sau o mișcare ciudată, Gacel apăsă ușor pe trăgaci, glonțul porni cu un șuierat sfâșiind vântul și antilopa căzu în genunchi, de parcă cineva i-ar fi secerat cele patru picioare sau pământul s-ar fi înălțat dintr-o dată până la ea, ca prin farmec. Femelele sale îl priviră fără interes și fără frică, pentru că, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
găsi o pantă potrivită, ne-am scufunda în sare. Și pe jos n-o să-l prindem în vecii vecilor. Locotenentul Razman înțelese că avea dreptate, întinse mâna și apucă receptorul radioemițătorului: — Sergent! strigă. Sergent Malik! Mă auzi? Aparatul scoase un șuierat, mormăi, tuși și în sfârșit se auzi clar glasul lui Malik-el-Haideri. — Vă aud, domnule locotenent. — Suntem în partea vestică a lacului și l-am localizat pe fugar. Vine spre noi, deși, din nenorocire, cred că ne-a văzut. Aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
îl cred în stare. E un pui de curvă - își potrivi din nou ochelarii, acum perfect curați, și-l observă pe Gacel cu interes reînnoit. Chiar ai străbătut „pământul pustiu“ din Tikdabra? vru să știe. în fața răspunsului mut, scoase un șuierat scurt ce voia să exprime neîncredere sau admirație. — E fantastic! exclamă. Realmente fantastic... Ai aflat că Abdul-el-Kebir e la Paris? îl sprijină francezii și e foarte posibil ca tu, un targuí analfabet, să schimbi cursul istoriei țării noastre... — Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a făcut banane și portocale, carne, brânză, ouă, tot ce-am poftit la viața noastră și-am visat... Parcă ar fi înghițit în sec soră-sa, aplecându-se peste ceașca de cafea, dând parcă să se ascundă după ea, șoptind șuierat: ai cui eroi? care orfani? la care Rafael că vorba vine că ai noștri, așa scrie-n ziare, eroii noștri care ne-au scăpat de dictatura lui Ceaușescu, pasămite copiii care au scăpat de sub supraveghere pe străzi în noaptea aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
despuiată și suspendată de un lanț, iar ei s-ar fi holbat la mine cu ochi cercetători. Oare cum puteau să suporte asta participantele la concursurile de frumusețe? Duggie inspiră adânc și expiră Încet, printre dinți, scoțând un fel de șuierat. Acesta părea a fi un semn pentru Felice, care-i aruncă o scurtă privire și-i spuse lui Betty: — Impresionantă, nu-i așa? Se numește Planeta nedescoperită. Îmi place la nebunia senzația de necunoscut! Nu simți și tu entuziasmul descoperirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de cochet era Massimo. „Nu-și scoate ochelarii nici când se duce la culcare”, i-a șoptit Roberta Antoniei. „Dar când face sex?”, i-a aruncat Antonia îndată o întrebare, dar n-a primit alt răspuns decât un ssst, ssst șuierat, fiindcă între timp Roberta băgase de seamă că eu încă mai eram la doi pași de ele. Ceva mai departe, signor Giovanni stătea de vorbă cu tatăl lui Gianni și al lui Maurizio. Discutau ca întotdeauna politică și de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
totul din pricina faptului că îmi dorisem o familie. Soarele arde deasupra capului meu scoțând flăcări, am impresia că i-au crescut mâini și picioare care îmi lovesc capul cu putere, iar eu încerc să mă apăr, din spate se aude șuieratul nerăbdător al mașinilor, iar eu fug de ele, virez spre o stradă laterală, incredibil, fără să vreau am ajuns pe strada pe care se găsește biroul lui, mașina lui se odihnește liniștită pe marginea drumului, tot felul de oameni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
luăm lucrurile ca atare, până la capăt, și să încercăm să învățăm ceva, chiar dacă știm că ceea ce învățăm nu ne va fi de nici un folos atunci când va trebui să ne confruntăm cu un nou eveniment neașteptat. Cu vuietul valurilor și cu șuieratul vântului în urechi, apăsat de asemenea gânduri, zilele treceau pe nesimțite. Supraviețuind doar cu whisky, apă și pâine, cu părul plin de nisip, cu rucsacul în spinare, la acel început de toamnă, am luat-o pe malul mării tot spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
bine urechile. Își reocupară locurile. Dallas îi făcu un semn din cap lui Lambert ale cărei degete așteptau deasupra unei taste speciale. ― O.K. Dă-i drumul la bandă. Atenție la volum. Navigatorul apăsă comutatorul. Sala se umplu de un șuierat ascuțit. Vorbeau stelele. Deodată un sunet terifiant explodă prin pasarelă. Kane se cocârjă și Ripley păli în mod rușinos. Urletul oribil ținu douăsprezece secunde, apoi energia statică îl acoperi. ― Dumnezeule, zise Kane, tremurând tot. Lambert deconectă difuzoarele. Pe punte se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nu putea să existe vreo persoană neautorizată și că oricine avea nevoie să urce la bordul lui Nostromo era autorizat să utilizeze sasul. Kane declanșă lunecarea scutului de protecție, care eliberă trei manete. Le coborî în ordine. Se auzi un șuierat și ușa blindată se răsuci. Pătrunseră în încăpere. Pe pereți atârnau șapte costume presurizate. Erau voluminoase, incomode, dar absolut necesare pe această planetă în caz că evaluările făcute de Ash în privința atmosferei se dovedeau reale, sau măcar pe jumătate. Se ajutară unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
vorbească. Și în acea clipă i se părea că visează, pentru că săpau, la o distanță de peste doi metri unul de altul, ca și cum s-ar fi hotărât să sape o groapă în care să încapă câteva trupuri, și tot atunci auzi șuieratul ascuțit al avioanelor de vânătoare germane zburând foarte jos, iar în spatele lui, dincolo de lanurile de porumb în care se afundaseră în zori, poate chiar din șoseaua pe care se retrăsese compania întreagă cu o noapte mai înainte, auzi pocnetele scurte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
puteri, aplecându-se. Cum se apropie încet de ea, cu spatele curbat sub halatul de casă, așezat strâmb pe umeri ; se apropie încet, cu pașii târșiți, împiedicându-se în poalele lungi ale cămășii de noapte. Ținându-se de mobile, respirând șuierat, și fața, nefiresc de gal benă, încercând să-i zâmbească, și părul cărunt, moale și rar, umezit de efort și lipit de țeastă. El era, și totuși nu-i mai venise să-i sară de gât : stătea lipită de ușă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și grăbită. Se răsucise brusc, învârtejindu-și fusta écossaise, de călătorie, sub pardesiu ; era gata să coboare scara de lemn, tropăind ușurată. Încă mai ținea mâna pe clanța al cărei mâner striat i se încălzise sub palmă când îi auzise șuieratul înfundat : — Drum bun... în viață... Da, sigur că da, atunci când ea își desprinsese ochii de el, vizibil grăbită să plece, el îndrăznise să-i șuiere fraza lui patetică, de care se rușina, dar pe care ea avea (și după cincizeci
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
blana care nu se mai vede tărcată - i s-au dizolvat și dungile în lumină -, ci licărește ca un nisip întunecat, prețios și viu. Ooo, de ce oare n ai sta acum la umbră, destins, pe o bancă la Șosea, ascultând șuieratul păsărilor, căutând să prinzi o privire ștrengară strecurată prin geamurile unui cupeu ce gonește grăbit, așteptând în liniște să se facă ora când au să apară toți musafirii ? Voulez-vouz nous faire l’honeur... Ce poate fi mai simplu decât să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de puternic se putea dovedi filozoful ăsta extravagant. Ajuns la ușa din Hare Lane nr. 16, apăsă nervos pe butonul soneriei, care scoase un mormăit slab. Apăsă încă o dată, mai lung și cu mai multă forță, și soneria emise un șuierat strident, impertinent. Ușa se deschise și întreg cadrul ei se umplu de silueta masivă, groasă, a filozofului. John Robert nu spuse nimic, dar se dădu îndărăt, cu stângăcie, în holul întunecos, pentru a-i face loc lui Tom, care păși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dovedi a fi un stâlp foarte gros de beton, îndărătul căruia priveliștea era obturată de două țevi verticale, uriașe, prin ale căror articulații bine înșurubate, aflate acum la nivelul capului lui Tom, scăpau șuvițe de abur, cu un zgomot șuierător. Șuieratul îmbinat cu duduielile sacadate, care răsunau mai puternic și mai vibrant, deveniră brusc amenințătoare. Prezența unui asemenea volum, de abur comprimat, a unei forțe brute atât de înspăimântătoare, anima țevile asudate, care trepidau parcă de viață. „Nu e posibil oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
privirea către el. Știind prea bine cine este, Horia Victor i-ar fi expediat totuși un bulgăre de zăpadă drept în spate și chiar se aplecă iute după zăpadă la piciorul unui castan. Hei, tu nu ești zdravăn! îi șopti șuierat Daniel. Pe Horia Victor îl scutură un râs la fel de șuierat, pe care nu și-l putu reține. Ceva nu era tocmai în regulă cu băiatul ăsta. Într-una din primele zile ale anului școlar, Daniel abia reușise să-l scoată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe deasupra ramelor. De comentat, n-a comentat, dar în jur s-au iscat murmure: Mamăăă! în secolul trecut!... Ați auzit, bă, când s-a născut tatăl lui Barnoschi? În secolul trecut!... Murmurele s-au împrăștiat în toată clasa ca un șuierat de furtună: Secolul trecut... Secolul trecut!... Nu l-au slăbit pe Barnoschi nici în recreație. L-au înconjurat și l-au asaltat cu întrebări: Pe bune, taică-tu s-a născut în secolu' trecut?... Ești sigur că n-au greșit
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lui Dumnezeu a hotărât ca Biscornet să fie trimis în Purgatoriu, el neputând fi în întregime iertat de păcatul săvârșit. Se spune că, de atunci, oricine trece, mai ales în nopțile întunecate, pe dinaintea ușilor de la catedrala Notre-Dame, poare auzi un șuierat, ca de furtună, și un plânset gemut, ca de adâncă durere. Este plânsul lui Biscornet, care se amestecă cu zgomotul furtunii. Totul seamănă cu o rugă disperată pentru un suflet îndurerat. Iar dacă un fulger luminează palid fațada bisericii, se
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
pasul cadențat al iertării din gură În gură. Din adîncul icoanelor răzbat sunetele unei orchestre de molii, interpretînd un menuet după care dansează mironosițele zilei de joi. Solomonarii taie-n genunchi ostia cum pe o bucată de slană. Se aude șuieratul de cîine asmatic al Iudei. Descos mai departe timpul, curăț poligrafulgraful de strechea iepelor... Nu am liniște pînă ce secțiunea de aur nu va mugi ca un bivol prins cu picioarele dinapoi În capcana visului: Picură lenea galbenă de pe mîini
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
acelei inițiative. Elena, e drept, nu se așteptase defel la vizita lui, așa încît fusese un prim moment de șovăire, urmat de mulțumire reciprocă. Curiozitatea lui Marcian fusese curând deșteptată de atâtea lucruri noi. Elena ar fi voit să împiedice șuieratul sirenelor și vâjâitul mașinelor, dar Marcian găsea în ele nu numai amuzamentul unui copil mare pentru o mare jucărie, dar și anume armonii noi, foarte interesante pentru urechea lui de compozitor. Nu simfonia motorului, speculată îndestul de muzica modernă, ci
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
unui zid și pleoapele se-nchid ca o geană de pădure poticnită în secure. -8- Trezit din leșin în lumină, străin într-o lume străină, mă uit mai atent pe hârtie: un sat nou într-o veche câmpie. -9- Un șuierat de locomotivă se pare... mă uit în zare, foarte bine: oare trenul vieții sau al morții vine? Compar sosirea acasă a lui Savel cu a mea de după a doua detenție când, tăica ieșindu-mi în cale în ogradă, nu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Se va întoarce când va reuși să găsească marea de unde vin pescărușii. "N-o s-o găsească", hotărâse, satisfăcută Marta. "Dar Monseniorul? a întrebat Julius. A plecat și el?" "A dat de tot în mintea copiilor, a înnebunit, i-a șoptit, șuierat, Maria, făcîndu-și mâinile pâlnie, la gură. N-are rost să-l mai aștepți". Năucit de aceste vești și întrebîndu-se dacă putea avea încredere în Marta, Julius a așteptat s-o audă îndepărtîndu-se, a închis cu cheia ușa bibliotecii, ca să nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]