4,027 matches
-
Ceea ce se și întâmplă, din fericire, la Bari, în Italia. Am descris poate prea amănunțit acțiunea romanului, dar cred că merită pentru ritmul său trepidant, pentru aventura efectiv spectaculoasă a evadării dintr-o țară comunistă, cu graniți de foc, de unde țâșneau la cea mai mică suspiciune contra celor ce încercau să fugă rafale de mitraliere, pentru calitățile excepționale pe care le-a probat eroina și, deopotrivă, pentru calitățile textului literar. Nu știu să mai fi scris cineva la noi despre un
Romanul unei evadări din lagărul comunist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8244_a_9569]
-
cântând la trompetă cu mult aer în jurul tău/ cu mustăți și două vieți de piei pe tine și despre tine în jurul lumii/ cu cine mai știe cine"; despre profunzime și alte chestii serioase: "să mă mângâi în palmă/ până îmi țâșnește sângele/ și să miroasă intens/ a duh sfințitor/ să mângâi mai departe cu spatele tot cerul/ până va țâșni dintr-odată dumnezeu râzând cu gura până la urechi/ ca dintr-o procesiune/ și tu să continui cu toate lucrurile triste ale
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
tine în jurul lumii/ cu cine mai știe cine"; despre profunzime și alte chestii serioase: "să mă mângâi în palmă/ până îmi țâșnește sângele/ și să miroasă intens/ a duh sfințitor/ să mângâi mai departe cu spatele tot cerul/ până va țâșni dintr-odată dumnezeu râzând cu gura până la urechi/ ca dintr-o procesiune/ și tu să continui cu toate lucrurile triste ale lumii/ va să zică 21 de grame/ în împărăția cerurilor/ acolo tot singuri dormind pe zăpadă/ cu plase de prins onafimi
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
mi-a aruncat/ un braț de cuvinte ca și cum ar fi/ zvârlit un set de farfurii chinezești/ băusem/ și am mai lovit o dată fericirea/ am înecat-o-n aghiasmă// am adunat apoi cuvintele/ fecioare cu sâni plini de lapte/ gata să țâșnească/ le-am băgat în buzunar ca pe semințe/ de dovleac și le-am simțit împreunându-se/ ca pietrele ca zgomotul pietrelor din/ pământ din râuri din lună.../ băusem/ mi-era silă de totu-i ok/ de totu-i cum trebuie
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
ai socialismului". Poetul pleacă de la un mit elin (nu din cele mai cunoscute), în care eroul, cântând, face să se înalțe o cetate, "cărămizile așternându-se singure". El, Nichita, ia locul personajului: Din umerii mei și din întreaga mea putere țâșnesc două pantere, nemaivăzute pantere, pe ape s-aștern, curcubee, și se fac viaducte și poduri, curând, peste căi ferate lucind, peste poduri trecând. Din pieptul lui țâșnesc lei care devin "temelii și terasemente și diguri", și așa mai departe... Patruzeci
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
El, Nichita, ia locul personajului: Din umerii mei și din întreaga mea putere țâșnesc două pantere, nemaivăzute pantere, pe ape s-aștern, curcubee, și se fac viaducte și poduri, curând, peste căi ferate lucind, peste poduri trecând. Din pieptul lui țâșnesc lei care devin "temelii și terasemente și diguri", și așa mai departe... Patruzeci de ani mai târziu, într-un eseu din Scurtă istorie a poeziei române, am încercat să demonstrez, pe larg, că Nichita Stănescu este un constructor de lumi
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
o flacără albă/ luminînd sub văpaia lunii într-o crevasă/ pierdută prin munți dar dînd totuși din aripi" (O femeie...).; "durerea e o altă față a puterii" ( Împins de un restort magnetic); "dar cîine al iadului oricîte flăcări gălbui/ ar țîșni din gura ta păcătoasă/ tu niciodată nu te vei înălța cu ele la cer (...) că nu știu de ce în vremea de azi iarna cumplită/ vine pe neașteptate/ și te zidește atît de adînc în zăpadă/ încît după ce scapi de ea
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
legăna pâlcuri de cârciumărese - ah! parfumul de pe urmă al straturilor de regina nopții în vântoasele seri de octombrie! Sau ultimul boboc de trandafir, la jumătatea lui noiembrie. Sau iedera verde sub zăpada ce se topea... în curtea casei, printre hortensii țâșneau brotaci, scuturând boabele de rouă, pânzele marelui păianjen cu cruce pe spinare străluceau sub soarele de după ploaie. Nopțile, cucuvăile din podurile Facultății de Medicină convorbeau cu cele de pe streașinile palatului Cotroceni, în nesfârșite șuete. Afară de rezultatele mele școlare în cea
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
exploateze atît de bine faptele acestea, încît memoria românilor asociază automat imaginea legionarilor cu crimele din luna noiembrie 1940". E corect sau nu? Oricum, "dintre toate crimele pe care le-au săvîrșit partidele politice pe scena interbelică românească, singurele care țîșnesc de la sine în mintea noastră sînt cele ale legionarilor". Într-adevăr, se uită terorismul de stat al lui Carol al II-lea și al unora dintre politicienii apropiați acestuia, care s-a soldat cu mult mai multe victime decît cele
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
această partitură. Și aici, Cuclin evită perioadele cu o construcție anume (paralelă, secvențială), dar intenția variațională face ca lanțurile de fraze să derive firesc, din nuclee tematice înrudite, ceea ce creează o coeziune a discursului sonor. Fluxul melodic ce pare să „țâșnească” din inspirație, oarecum rapsodic, este, insă, riguros controlat în plan logic. Concertul pentru vioară și orchestră în la minor nu are număr. Manuscrisul original al partiturii generale, aflat în colecțiile aceluiași cabinet, M.R.9062, este datat 1 ianuarie 1929, cu
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
cancer. - Spune-i lui Oprah că trebuie să vorbesc cu ea imediat! - Prea târziu. Nick apucă cleștișorul lavalierei și și-o desfăcu de pe cravata Hermés, cea portocalie cu model ca blana de girafă. - Atunci o să facă emisiunea fără mine. Asistentul țâșni. Oprah își făcu apariția grăbită, cu admirabilul său bust săltând pe sub mătasea albastră. - Ce s-a-ntâmplat? - Nu-mi plac surprizele, spuse Nick. - A înlocuit în ultima clipă pe cineva. - Pe cine, pe Anne Frank? Ei, acum n-are decât
Christopher Buckley - Fumatul strict permis () [Corola-journal/Journalistic/7744_a_9069]
-
intens pe aproape fiecare filă i-a plăcut atât de mult lui Mircea Cărtărescu (acesta semnând o entuziastă și frumoasă întâmpinare, pe coperta a IV-a). Ca și la autorul Nostalgiei, scrisul constituie actul existențial cel mai profund, iar viața țâșnește din grafemele și biografemele unei cărți unice, desprinsă de orice serie analogică. Vrând să scrie o carte despre sinucigași - chiar aceasta pe care o parcurgem -, personajul fără nume al lui Marin Mălaicu-Hondrari realizează că "aleasa societate a defuncților mei" nu
Golden Gate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7784_a_9109]
-
ar fi întors din locuri de care nu-și aduc aminte?" (Titus Popovici, Cartea de la Gura Zlata) E de presupus că locurile "de care nu-și aduc aminte" sălășluiesc mai departe în cutele subconștientului și folosesc clipele prielnice pentru a țîșni la suprafață. Un taifas pe tema vînătorii, într-o nuvelă a lui V. Voiculerscu (în mijlocul lupilor), stăruie asupra rădăcinilor ei arhaice: "Gazda ne lămurea cum pentru mîncare omul găsea destulă pradă mai slabă decît el, precum și toate roadele pămîntului. Dar
Epistolă către Odobescu (X) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7791_a_9116]
-
căruia Victor Stoe îi dedică exemplarul din Vedenii (Cultura Poporului, cca. 1930) pe care-l am în față, și-a însoțit lectura poeziilor de schițe din vîrful creionului, subțiri, sumare, siluete-perechi, multiplicînd unica planșă a lui Mac Constantinescu, o Evă țîșnind din Adam într-un rai de catran. Așa e și poezia pe care aceste ilustrații o completează, văzînd-o într-un alt limbaj: o discreție înconjurată de întuneric, o linie fără conținut, aproape o idee de linie. Imagini pentru Lia și
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]
-
fost aruncată și, în loc să fie pusă la gunoi, a fost dusă în fundul grădinii, unde s-a îngreunat și mai mult în ploaie și s-a decolorat iremediabil. Uneori îi mai trăgeam câte un șut, iar de sub vârful ghetei tot mai țâșneau bucățele de hârtie albastră, pe care cerneala se scursese, ceea ce făcea și mai puțin probabilă divulgarea vreunor secrete. Iar eu o loveam ca un romantic descurajat. Oare așa se întâmplă cu toate? Treizeci și cinci de ani mai târziu, aveam în față
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
în fața ochilor îngroziți. De pe ea se scurgeau bale subțiri de usturoi. A țipat continuu, până când tabla se desprinse din perete, iar o fereastră pocni ca o beșică de porc. S-au cutremurat pereții. Niște pereți jilavi, înmuiați în miasme. A țâșnit afară din clasă direct prin ușa închisă, în vreme ce țipătul i se transforma în urlet. În cancelarie se prăbuși peste masa lungă, acoperită de postav vișiniu, și leșină cu un horcăit suprem. Profesorii aflați în cancelarie constatară cu mare încântare că
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]
-
la bouche de leur mors? / Paroi brulée par des géraniums: / mon souvenir passé a la chaux. Pe muchia albă a zidului, Dumnezeu / sloboade în pace un popor de greieri / orbiți de luna plină și de vânt. / Un plânset lung, mediteranean / țâșnește // și rămâne ca o flacără / de-asupra amintirii, tremurată și statornică. // De unde, Doamne, am poposit aici, / în lumea asta de margine și de durere? / și pentru ce, la malu-acestei mări, oricare vis / îmi sfâșie gura cu zăbala lui? / Perete pârjolit
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
fondus dans le clair / sous un ciel inconstant, / devenons un éclair / qui stagne dans l'instant! O, tăciuni, o, jar / și visuri în rug: / să ne-ațâțăm iar / duhul prezicând! // Prin iubire, necaz / în poticnit joc, / Fenixul încă azi / va țâșni din foc. // Apoi topiți în senin / sub inconstanta aripă, / un fulger să fim / stagnat în clipă! (traducere de Miron Kiropol) Jarului sublim / pâlpâind în zori / suflu viu să-i fim, / binevăzători. // Patimi îndurând / până la soroc, / phoenixul curând / va zbucni din
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
proprii - de localități sau de persoane - folosite în locul cuvintelor comune cu formă asemănătoare, de exemplu Botoșani în loc de bot, cu sensul "gură" ("Îl văduvisem de doi dinți și stătea scheunând ca o potaie, încercând să stăvilească valul de sânge ce îi țâșnea de la botoșani", M. Avasilcăi, Fan-fan, rechinul pușcăriilor, 1994, p. 26); "Săream ca un ghepard și le spărgeam trompa și botoșanul" (id., p. 39), Buzești în loc de buze, folosit metonimic tot pentru "gură", Fundeni în loc de fund. Uneori întreg enunțul e aluziv, ca
Jocuri de cuvinte by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6952_a_8277]
-
Mehria îi prinsese în cuști, o chema să-i vadă și să-i alinte, dar când îndrăznea să coboare mai mult, toată suflarea bungalourilor de cărămidă năvălea la uși, să o vadă. Își auzea inima galopându-i în piept, în timp ce țâșnea, cu un singur salt, de la rezervorul de apă, până jos, la ocolul păsărilor. Într-o zi, un păianjen de plută o lăsase țintuită în nisip, în plină acrobație. Își freca mușcătura cu palmele, așteptând, sub privirea flămândă a celor care
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
îngroparea de către bolșevici a călugărilor de la Oranki. Martor ocular la exhumarea osemintelor celor uciși în incinta mănăstirii, Bejan povestește legenda auzită de la călugărul Teodot, supraviețuitor al măcelului - din fântâna în preajma căreia a fost înmormântat starețul mănăstirii, din când în când țâșnește apa la mare înălțime, chiar și fără ca cineva să se atingă de ea.
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
parte Valeriu Stancu nu întîrzie a- și da în vileag temperamentul fremătător vital, depășind marginile unor poziții conceptual stabilite, dornic foarte a se recomanda ca atare. Apare un amestec de solitudine și socializare, de drăcovenie și puritate, de stări excesive țîșnind din obiecte deznădăjduite, pe valurile unei mări turbulente care se îndreaptă spre finalul inevitabil a toate: „chiar împreună sîntem singuri/ chiar singuri, murim împreună,/ un diavol, un înger, o strună/ ne-mbată/ ne cheamă/ ne-adună/ să fim laolaltă/ iar
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
să și privească în ochi Creația. Aici intervine viziunea regizorală a lui Ang Lee și universul particular creat de cinematograful digital. Regizorul utlizează 3D-ul pentru a crea, ca și James Cameron în Avatar (2009), o lume feerică. Imaginea balenei care țâșnește asemeni unui aisberg albastru din străfundurile oceanului în întunericul stelar este copleșitoare. Ca și flora din Avatar, nocturnele oceanice sunt adesea covârșitoare, nopți spuzite de stele asemeni unor diamante cu reflexul lor în apă, oceanul luminat de candelabrele unor meduze
Alfa și Omega și Pi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3926_a_5251]
-
ochii căruia sunt percepute frământările și transformările sociale ale anilor de „implementare” a comunismului de import. Flacăra chibritului relansează investigația. E seară, fumul negru ce se-nalță din cuptorul brutăriei dă naștere unui djin cu barba lungă, din barbă îi țâșnesc scântei. Prietenul nostru Dani se clatină în fața noastră ținând în mână un felinar făcut dintr-un dovleac. Lumina felinarului se revarsă prin ochi, nas și gură asupra noastră. - Sunt în dosul cotețului. - Cine? - Tanti Kovács și nenea Balázs, cadristul. Este
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
în nota sa, o formulă upanișadică binecunoscută, printr-o sintagmă din Sf. Augustin, dovadă astfel, la modul cel mai pragmatic, a faptului că opera artistică ori constructul cultural generic nu este, după el, un artefact pur livresc, ci un strigăt țâșnit din străfundul ființei umane, excelența sa, o lamură a existenței, un bun sufletesc major, prin care se poate pune degetul pe rană. Cultura devine deci, prin radicalizare, o armă de luptă socială, iar marile citate ale lumii coexistă, fără teamă, subiacent
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]