341 matches
-
această putere. Dar le urmăream scrisul. Și, aproape instinctiv, știam, prevedeam care va face într-adevăr ceva și care doar se va preface. A fost multă impostură și era și atunci, în urmă cu treizeci de ani, la fel de agresivă, de țâfnoasă și de lihnită ca și acum. Anii scurși n-au îmblânzit nimic, n-au cizelat nimic. De aici și ezitarea mea. Lunga mea așteptare până a publica ceva. M-am îndoit permanent dacă eu am caracter. Dacă sunt un ins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
această putere. Dar le urmăream scrisul. Și, aproape instinctiv, știam, prevedeam care va face într-adevăr ceva și care doar se va preface. A fost multă impostură și era și atunci, în urmă cu treizeci de ani, la fel de agresivă, de țâfnoasă și de lihnită ca și acum. Anii scurși n-au îmblânzit nimic, n-au cizelat nimic. De aici și ezitarea mea. Lunga mea așteptare până a publica ceva. M-am îndoit permanent dacă eu am caracter. Dacă sunt un ins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trebuie să încerce să comunice cu el până nu trecea momentul. Un alt motiv, mi-am dat eu seama, să fi fost mai răbdătoare în privința reacției sale ciudate la felicitare - e clar că nu merge prea bine cazul și e țâfnos. S-a mișcat, a strâns puțin din umeri (sunt sigură că oftase ușor, dar nu am auzit din cauza traficului) și s-a răsucit, dar nu spre mine, ci în direcția opusă. Am uitat de hotărârea mea de a mă duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
te duceai chiar acum când te-am strigat? Plecai. Ce se-ntâmplă, Charlie? Cazul merge foarte prost? Mie-mi poți spune, știi doar. Întotdeauna e mai bine dacă vorbești cu cineva, dragul meu. Doar că e greu când ești așa țâfnos. Nu sunt țâfnos, Judy, mi-a spus el încet. Ți-am zis, pur și simplu mă duceam la magazin să schimb fursecurile. Chiar n-are rost să mai discutăm. Ceva din tonul lui era foarte ciudat: parcă nu era Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
acum când te-am strigat? Plecai. Ce se-ntâmplă, Charlie? Cazul merge foarte prost? Mie-mi poți spune, știi doar. Întotdeauna e mai bine dacă vorbești cu cineva, dragul meu. Doar că e greu când ești așa țâfnos. Nu sunt țâfnos, Judy, mi-a spus el încet. Ți-am zis, pur și simplu mă duceam la magazin să schimb fursecurile. Chiar n-are rost să mai discutăm. Ceva din tonul lui era foarte ciudat: parcă nu era Charlie cel care vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mult ca sigur sunt planuri la care ești foarte interesat să participi și tu. Pentru o clipă, În timp ce citeam micuțul card șic de la Lauren, mi-a venit să-i spun lui Lauren că aveam deja planuri. Între timp, am despachetat țâfnoasă pachețelul. Înăuntru era o sticlă grea de parfum din esență de gardenie de la Bond nr. 9- numit, Întâmplător, „New York Fling 1“. Mai era și un atomizor de modă veche, foarte șic, care era Îmbrăcat În piele de vițel portocalie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cere ajutorul. Acum, că Smith dispăruse, falimentul era garantat. Dacă nu astăzi, atunci mâine, și dacă nu mâine, atunci poimâine. Căci adevărul era că Harry nu reușise să învețe nici măcar elementele de bază ale unei activități economice. Se bazase pe țâfnosul Smith pentru a-și alimenta extravaganțele și poftele (petrecerile opulente și dineurile cu câte două sute de persoane, avioanele particulare și automobilele cu șofer, pariurile imbecile pe talente de mâna a doua sau a treia, stipendiile lunare pentru artiști ale căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
autosuficiență congenitală care se manifestă ori de cîte ori vine vorba de „tradiții”. Nu simțim nevoia unor clarificări suplimentare, căci ce, nu ne cunoaștem noi tradițiile noastre ? și apoi, cine mai are tradiții ca ale noastre ? Ei bine, această naivitate țîfnoasă s-ar putea să ne coste cam scump de data aceasta ! Despre ce este însă vorba ? Pentru cumpărători, eticheta de „produs tradițional” și, mai rar, aceea de „produs local” au semnificația de valoare adăugată. Ele sugerează naturalul, autenticul, gustul și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
apăsat explozivele și dentalele), e aer pe care numai oamenii aleși, așa ca mine și ca cei de sus, din minister, îl respiră. A! Vrei să-ți spun cum e aici sus? Așa zii, mormolocule. Esesistu’, cum era el de țâfnos, se abține și nu-i dă replica imediat, ca să o evidențieze mai bine: Nu mă fă pici, că dau cu tine de pereți, Dumnezeii mătii, că și-așa ești prost ca napu n gară. Titi, din seamă afară de calm, părea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de pe casa scării blocului meu își făceau timp să spună, după ce treceam pe lângă ei, alergând, ceva în genul "of, iată generația de mâine", dar, sincer să fiu, numai într-o singură situație, când oftatul a fost slobozit de un cârjist țâfnos pentru că tocmai îi făcusem lipeala pudelului său de apartament, aflat în călduri, cu o maidaneză mioritică puțin șifonată estetic -, am avut vagul sentiment că treaba n-ar fi prea oablă cu mine. Cu eleganța lor specifică, pentru a mă salva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ieri în lac, zice Boxerul.(termenul „cașcaval” semnifică bani - nota culegătorului... - dar aici era vorba de un lanț de la gît care avea valoare și s-ar fi pierdut în ape). N-am băi, du-te și caută la altul, răspunde țîfnos Moaca (el e țîfnos și morocănos de obicei). Dă-mi băi o țigară, se răstește Boxerul la al cincilea, cunoscut momentan ca Dragonul. Nu-ți dau, bă, nici o țigară, nu le am la mine, îi răspunde Dragonul calm (de precizat
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Boxerul.(termenul „cașcaval” semnifică bani - nota culegătorului... - dar aici era vorba de un lanț de la gît care avea valoare și s-ar fi pierdut în ape). N-am băi, du-te și caută la altul, răspunde țîfnos Moaca (el e țîfnos și morocănos de obicei). Dă-mi băi o țigară, se răstește Boxerul la al cincilea, cunoscut momentan ca Dragonul. Nu-ți dau, bă, nici o țigară, nu le am la mine, îi răspunde Dragonul calm (de precizat că el chiar trebuie
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Vreo poșircă. Crăpi de ciudă, nu? Află că este Grasă de Cotnari, o duc babii. Gheorghe socotește cît efort a făcut din cauză că a fost un prost. De amar, se pune pe băut și îl contrează răutăcios pe Ilie. Ești cam țîfnos, rîde Ilie. Ce are azi? întreabă și Neculai. Este ciudos că a mers pe jos, ca prostul. Prost ești tu, cu tot neamul tău, se oțărăște Gheorghe. Cei prezenți îl ignoră și continuă să chefuiască. O să-l las să doarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aibă o aventură cu o negresă. Aproape de Amsterdam i-a ieșit negresa în cale, cu niște buze cît ale cămilelor, cu sîni cît harbujii și talie de viespe, dar și constrastul cu fundul era tot de viespe. Negresa era cam țîfnoasă, a cerut un preț exagerat și Daniel a mers pînă la capăt, acceptînd toate condițiile. A trecut la control ca de obicei și a dat peste... o enormă surpriză. Românul îl lovește pe cioroi, dar acesta ripostează exagerat, amețindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
înțelegere, iar cele voite să fie ca și împlinite. Sticletele se ridică, scutură iarăși din aripioare și lăsând firimiturile pornește din creangă în creangă, urcă malul lacului, fiu-fiu! Țica-țic! Fiu-țic! Țic-țic! Costache Popa se întoarce nemulțumit la Evenimentul zilei. Muiere țâfnoasă! zice. Hm! Prin zarva șoselei răzbate radioul țigăncii care vinde semințe. S-a făcut și două, poftim! Un sticlete - același? altul? - vine ca săgeata dinspre zăvoi, se învârte pe lângă ceas, coboară la nisip. Ciugulește precis, cu atenție neștirbită, firimiturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
scăpat cumva. Își face cruce, se bagă în pat lângă ea - alt culcuș n-are - și adoarme iepurește, cu urechile ciulite. Mâine Izabela nu-și va aduce aminte nimic sau va prefera să nu-și amintească, va plânge, va fi țâfnoasă, îi va cere bani și iertare, jurându-i iubire veșnică sau neîmpăcare, după caz. Ce era să facă, la urma urmei? Ce erau să facă? Pascal Ciortea se gârbovea și cugeta. De unde știu eu că prin gura femeii nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
înghiți măcar o lingură de mâncare după o zi de trudă. Scurtă vreme după aceea, Toaibă călca șchiopătând alături de goarză. Știi cumva de ce mă caută? Dacă aș ști, cu dragă inimă ți-aș spune, bade Toadere. Da’ nu știu... Răspunsul țâfnos de dincolo de ușa în care a bătut Toaibă l-a pus în gardă. Bună ziua! Anchetatorul l-a privit tăios, fără să scoată o vorbă însă. După ce a închis dosarul pe care îl avea în față, l-a întrebat brusc: Ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu numai... Multe provincii sunt de partea noastră. Iar dacă te temi de flota lui Vespasianus... Gândește-te cât de departe e Africa, după cum spune bunul meu prieten Flavius Valens. Vitellius zâmbi. — Liniștește-te. — Nu pot să mă liniștesc, răspunse țâfnos Flavius Sabinus, aranjându-și toga. Și apoi, eu am oroare de sânge. M-ai adus aici cu forța. Tot ce vreau e să mă ridic și să plec; nu mă interesează ce-ai născocit tu ca să-i omori pe gladiatori. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cum să nu iau. Da' dacă nu mă lași să-l flocăiesc, o să-mi iau cîmpii. Să fii umilit chiar de Doamna ta, în fața lu' Mișu Negrițoiu, asta nu prea miroase a nas de om. Și se depărtează de gard, țîfnos. M-am întors la imaginea celor doi adolescenți curați și goi, pe margine de lac, sub cerul ca un lac. Lac albastru. Odată, am încercat să ațipesc în inima iazului, plutind pe spate și ascultînd broscoii orăcăind cu accent britanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
e totul În regulă? — Crezi că te-aș suna dacă totul ar fi În reguă? Am o mahmureală de-mi vine să mor, și tocmai când terminasem de vomitat și eram căt pe ce să adorm, mă scoală o cucoană țâfnoasă, zicea că lucrează la resurse umane la Elias-Clark. Pe tine te căuta. Cu noaptea-n cap, la șapte și-un sfert. Așa că sun-o. Și spune-i să facă pierdut numărul meu de telefon. — Iartă-mă, Lil. Le-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-i plătească numaidecât prețul unei perechi de boi, nu numai a celui omorât în pădure, pe deplin. Pomenindu-se despre despărțirea boierilor, Petre se grăbi să dea amănuntele puține ce le cunoștea de la Marioara lui și să adauge: ― Cucoana e țâfnoasă și îndrăcită cum nu se mai poate, dar conul Grigoriță, cum îl știți, drept și milostiv și bun de parcă nici n-ar fi boier. Că binele ce mi l-a făcut mie n-am să-l uit nici în mormânt
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vreme și nu un tip cu care nu voiam să mă culc. Hai să mergem la mine. Poate În noaptea asta n-o să fii prea beată ca să... Mda, ce-ar fi ca tu, eu și Sonja, am spus puțin mai țâfnos decât intenționasem, să facem o petrecere În pijama? N-ar fi amuzant? Își plimbă mâna pe spatele meu, pe maioul dantelat. —Ce-i cu atitudinea asta? Acuma serios, iubire, trebuie să te relaxezi. Hai, o duc pe Sonja Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
s-ar putea numi „pasiune“, dar, da, Îmi place să gătesc. Și sunt oarecum obligat, pentru slujbă. Aoleu. Nu-mi venea să cred că mă taxase pentru că folosisem cuvântul acela ridicol, pasiune. —Ești obligat? mi-a scăpat, de-a dreptul țâfnos. Îmi pare rău, n-am vrut să sune așa. Unde gătești? — Studiez ca să devin bucătar, ca să-ți spun drept, zise el, ferindu-și privirea de a mea. Asta era o evoluție nouă și interesantă. —Bucătar? Serios? Unde? — Păi, sincer, nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu ultima modă și dansează în săli de bal amețitoare unde pot agăța femei albe. În scena în care Malcolm muncește într-un tren și își închipuie cum i-ar trînti o farfurie cu mîncare drept în față unui client țîfnos aflăm mai curînd ura de rasă decît de clasă. Lee îl prezintă în scena următoare pe Malcom intrînd într-o lume a infracțiunii, unde întîlnește un lord al crimei din Harlem care îl ia sub oblăduirea sa, sugerîndu-i că ura
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
pe care sensibilitatea lui le resimțea ca pe un instrument armonios spre a pătrunde tainele omului și ale naturii. Lucrețiu scrisese acea operă, nu se mai îndoia pentru el anume. La confesional a dat peste Stareț, cu glasul lui înțepat, țâfnos, gata de-al înfrunta ca un jude: voia să afle cum făcuse rost de acea carte păgână și clevetitoare: Cine-i păcătosul care ți-a dăruit cartea aceea dăunătoare? Un călător; a șovăit înainte de a mi-o oferi, avea intenția
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]