424 matches
-
zise moșneagul arătându-și ochii dintre sprâncene. Iaca așa, s-a luat ca un mânz după mine, din sat... Numai m-am trezit cu el în căruță... Îi de acolo, din sat... a unui român... —A lui Ilie Popa! zise țâncul cu părul zbârlit, cu un glas pe care cerca să și-l îngroașe. Și pe tine cum te chiamă? —Dumitru! răspunse el cu nepăsare. Și, fără să se mai uite la noi, își căută de treabă cu boii, pășind mărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și pe la conu Dumitrache... —Așa? bun. Da’ mai avem mult?... —Ei, nu, nu mai este așa de mult... Omul porni fără să ne mai privească, caii urniră trăsura grea; doctorului îi veni iar râsul tăcut, apoi rămase privind la Dumitru, țâncul cu capul flocos, care mergea tip-tip prin blana de praf a drumului, ținând boii de funie, foarte serios și cu glasul tot mai gros parcă. —Vra să zică, pe-aici e drumul! vorbi doctorul, oftând greu. Dar cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un târziu suirăm cu greu, cu suferință, spre acea fântână; și după ce adăparăm caii, după ce ne mai răcorirăm, mai privirăm o dată în urmă spre pădurea neagră, ce părea fără sfârșit, și într-un tropot grăbit ne lăsarăm la vale, cu țâncul și cu boii după noi, porniți tot în goană. Și la o cotitură, deodată, mă izbi mormăitul unei batoze. Și-n câmp, într-o curte fără arbori, plină parcă de un soare mai luminos și mai fierbinte, o casă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
coama iepei; a apucat între buze un moț de scai din coamă, ca să-și înăbușe gemetele. Mai mult decât patru zile n-au fost trecut și nana Floarea s-a întors în bună stare, cu badea Toma - și fără prunc. Țâncului îi găsise în satul Anei o mamă care primise, lângă al său, tot de atâta vârstă, și pe cel străin și orfan. Cum i l-am pus în brațe, cum a căutat dreptul lui, vorbea nana Floarea tare, ca să audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vreme i-a venit sorocul mamei mele Anghelina pe când avea 25 de ani într-o casă de țară cu cameră și bucătărie, cu ajutorul unei femei bătrâne, fără nici o școală, dar cu multă inimă și har de Așaduce pe lume un țânc căruia i-a dat numele Vasile, fiindcă evenimentul Așavut loc pe 30 Ianuarie 1924 ora 9 iar în acea zi, era în calendar Sfinții Trei Ierarhi și am avut noroc, că mi-a pus numele celui mai mare sfânt. Și
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Nea Lisandre, suntem în lăcașul lui Dumnezeu, dă-o dra...” La care bătrânul nu s-a putut abține: “Să ne ierte pe amândoi, părinte, că am greșit pomenindu-l chiar pe Necuratul. Să ne ierte pe noi, dar și pe țâncii ăștia neastâmpărați!” 5. Pașii m-au dus aproape de râul care desparte satul în două. Podul de lemn, hârbuit și capabil să suporte doar povara unei căruțe amărâte, a dispărut. În locul lui a apărut un altul, de beton, în stare să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ție și covrig, și nuci, și sarailie, și bomboane, și bani, ai? Nimenea? Ia, dă-i încoace, dac-așa ne e vorba! Stai, nea Fănică, nu te supăra pe noi... Auzi, colo, cică să nu mă supăr! Grijania lor de țânci, făcea el pe supăratul. Dar copiii înțeleseseră că nu era supărat pe nici unul dintre ei și, ca să-i facă plăcere, îi arătau cât de repede au învățat și vorbele, dar și melodia noului cântec. Mai curajoși, cei mari prindeau a
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
jos. Întind mâna să ating finețea zecilor de petale. Dacă o începi, o mănâncă vlăbiile. Într-un loc în care așteptam să-mi vorbească vița-devie și floarea-soarelui, glasul pițigăiat mă face să sar ca arsă. Mă întorc și descopăr un țânc ciufulit. Cu o mână ține aproape de piept un codru zdravăn de pâine, iar cu cealaltă se sprijină într-un băț lung pe care l-a înfipt în țărână. La doi-trei metri în spatele lui, un dulău ca o oaie mă privește
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
e de important să gândești la propriile acte; apoi pierduse șirul și i se părea că vorbește despre putere, care, zice, trebuie organizată ÎCe știe el despre putere? Nu l-au prins vremurile acelea de după război, nu era decât un țânc pe atunci, dacă se născuse), întrebându-se dacă rațiunea celui mai puternic este întotdeauna cea mai bună Îde unde o fi luat chestia asta? a citit-o cu siguranță pe undeva), zicând că trebuie să existe o legătură între țelurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dar eu am lucrat cu brațele astea pe care le vedeți în uzină, am fost muncitor mulți ani și abia pe urmă m-am dus la facultate, unde iarăși am muncit pe brânci, ca să nu mă fac de râs în fața țâncilor care îmi erau colegi și ca să-mi cresc copiii, în același timp, și abia pe urmă am venit la revista asta! Mie vreți să-mi spuneți ce înseamnă munca? Și, când s-a așezat, foindu-se puțin în scaun, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu mai ai nici cinci ani, te apropii de șase ani sau de ceea ce, probabil, trebuie să-i urmeze lui cinci ani, din moment ce toate se urmează, încât acum, cu mândrie, te poți uita de sus la frățiorul ce e un țânc, încă un mormoloc abia trecut de patru ani și alergând pretutindeni după tine și făcând exact ce faci tu, iar tu, desigur, pentru că ești deja mare, n-ai vrea ca el să facă. Dar, ținând pleoapele coborâte și împotrivindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca până la urmă oamenii mari să nu-și afle și recunoască greșeala, încât răsplata îndurării, așa cum i se spunea, va fi mare; însă oricum plânsetul gălăgios și văicăreala nu pot arăta decât slăbiciune și lașitate și sunt prea asemănătoare comportamentului țâncilor, pentru că - se gândea el - probabil toate câte există au fost date la începutul începutului lor cu un rost și sunt suportabile tocmai în virtutea acelui rost și de aceea chiar și durerea care te face să plângi și să strângi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și curăță podelele. — Am sfârșit cu podelele. S-expert acu-n podele. Ș-orcum, cred că toț’ negrii au ștersu’ și măturatu-n sânge. Din naștere. Ca mâncatu’ și răsuflatu’. Pun pariu că dacă-i pui o mătură-n mână unui țânc de culoare d-un an, începe să măture de-i merg fulgii. Jones privi din nou la reclamă, în timp ce Lana închidea la loc dulăpiorul. Se uită apoi spre urmele lungi de praf de pe podea care te făceau să crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spuse Santa. Zău, Angelo, spune-le mai bine ălora de la secție să te scoată de la toaletă. Unde-i Rita? — Nu are ghef să vină. O doare gabu’. De, nu-i de mirare, când stă toată ziua-nchisă-n casă cu țâncii, spuse Santa. Trebe să mai și iasă, Angelo. Ceva nu-i cum trebe cu fata asta! — Nerfii, o lămuri Angelo, trist. Are brobleme gu nerfii. Nervii e ceva teribil, fu de părere doamna Reilly. Da’ știi ce s-a-ntâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
maroniu din pricina nicotinei.Chestia cu șunca e că tre' s-o tai frumos și subțire. Nu... Logan Încercă disperat să se rostogolească din nou. — Vai, păi n-ai de gând să plângi acum, domnule Porc, nu? O să faci ca un țânc? La naiba, n-o să dau vina pe tine. O să doară ca dracu'! — Nu... te rog! Nu trebuie să faci asta... — Nu? râse Doug, iar sunetele se transformară Într-o tuse gravă, răsunătoare și un șuvoi de flegmă roșie și neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
voise să iasă așa, dar În clipa aia nu-i păsa. Era obosit, frustrat, și voia pe cineva la care să strige.A răpit alt puști pentru că a trebuit ca tu să spui lumii Întregi că am găsit un biet țânc mort... Se afundă În liniște și, În cele din urmă, Își dădu seama de ceva care fusese fix la nasul lui tot timpul. La naiba! Izbi volanul cu pumnul. La naiba, la naiba, la naiba, la naiba! — Isuse, omule, calmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
orășelul și totul Îi fulgera prin conștiință ca un puternic pean de emoții... — Of, Dumnezeule Doamne! a strigat Amory. Uite! — Ce-i? — Lăsați-mă să cobor, repede! Nu l-am văzut de opt ani! O, oameni buni, opriți mașina! — Ce țânc ciudat! a remarcat Alec. Cred că e puțin cam excentric. Mașina s-a oprit, Îndatoritor, lângă bordură și Amory a alergat spre promenada de scânduri. Mai Întâi a constatat că oceanul era albastru și că exista o cantitate de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
jurnalul săptămânal, Reich-ul german strălucea în lumina concentrată a proiectoarelor. Încă din ultimii ani ai orașului liber - eu împlinisem zece - băiatul care purta numele meu a devenit, absolut de bună voie, membru în Jungvolk, o organizație din componența Tineretului Hitlerist. „Țâncii“, așa ne numeau - sau, de asemenea, „micii cercetași“. Ca dar de Crăciun îmi doream uniforma cu tot cu șepcuță, eșarfă, centiron și diagonală. E adevărat că nu-mi amintesc să fi fost din cale-afară de entuziast, să mă fi înghesuit să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ferestrei care, timp de ani buni, a trebuit să fie refugiul meu; surorii mele Waltraut, cu trei ani mai mică decât mine, îi revenea nișa din stânga. Căci atât mai pot să spun ca circumstanță atenuantă: nu am fost doar un țânc al Jungvolk-ului în uniformă, care se străduia să mărșăluiască în pas cu ceilalți și în același timp să cânte „Ne poartă steagul nostru înainte“, ci și un băiat căruia îi plăcea să șadă în casă, care-și gospodărea cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vieții, visând la America, care-i aștepta oarbă și nepăsătoare. Adevăratul Mecena însă - sponsorul neștiut și neștiutor al darului - tocmai rămăsese cu exact douăzeci de mii de lei buzunar. Dar meritase: amenda i-a cumpărat dreptul la liniște, scăpase de țânc și de mă-sa și mai ales își ușurase vezica. - Dragă Contesă, iată că a mai trecut o lună. Îmi pare rău că am nimerit chiar pe mormântul tău, dar acum suntem chit, mai ții minte când te-ai pișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mici: Prunci de treabă, Scunzi, peltici, Numai eu, răsad mai rău, Dintr-atîția, prin ce har? Mă brodisem șui, hoinar. Eram mult mai prost pe-atunci... Când Păresimi da prin lunci, Cu pietrișul de albine, Ne părea la toți mai bine: Țânci ursuzi, Desculți și uzi, Fetișcane Cozi plăvane Înfășate-n lungi zăvelci, O porneau în turmă bleagă Să culeagă Ierburi noi, crăițe, melci... Era umed în bordei Și tuleam și eu cu ei. I Tot așa o dată, iar, La un sfânt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și unde pot găsi alte cărți pe care le-o fi scris. Barceló a rîs pe Înfundate și și-a vîrÎt la loc portofelul, reconsiderîndu-și adversarul. — Ia te uită, un academician. Sempere, dar ce-i dai dumneata de mîncare acestui țînc? a glumit el. Librarul s-a aplecat spre mine cu un gest confidențial și, pentru o clipă, mi s-a părut că Întrezăresc În privirea lui un respect care nu fusese acolo cu cîteva momente În urmă. Vom face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vin procurorii să te umfle să le râzi în nas. În urma ta ai făcut curat ca lacrima. Ei știu că tu ești un șarlatan, dar fiindcă nu au dovezi se uită la tine cu ură și te amenință cum amenință țâncul dolofan pe ceilalți camarazi de joacă că va ajunge mare fotbalist. Le spui polițiștilor sictir și-ți vezi liniștit de furtișaguri. E bine dacă între timp prinzi vreun demnitar vicios și-l agăți în undiță. La treaba asta se pricep
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care rod și pielea copiilor, mai ales la coate și ceafă, și-a animalelor de casă. Un sat din Ardeal a plecat cu totul în Spania, luându-și popa și tăblița de la intrare, s-o planteze acolo unde ajung. Doi țânci au descoperit o bombă în curte. Unu’ s-a măturat cu totul, altul a rămas chior când o bătea cu lopata. Altul, de nouă ani, s-a spânzurat în magazie pentru că nu i-au dat voie să vorbească la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nimic altceva. Sunt obosit, obosit de toate, fată dragă, nu prea mai știu de ce să mă țin, n-am coada de ceapă. Povestea eternă cu punctul de sprijin, nu? Mă așez lângă ea, îmi vine să râd, oftez ca un țânc luat de mamă-sa la piept când are falca umflată, îi iese măseaua de minte. Halal vânător și animal de pradă mai sunt! Nu încerc s-o sărut, nu mă mișc, căldura ei îmi face bine, parcă toate arcurile acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]