3,030 matches
-
de a mesteca și de a Înghiți ceva Îți hrănește visele. Iar visele legate de mîncare sînt ca oricare alte vise - poți supraviețui cu ele, pînă la moarte. În subsolul librăriei unde trăiam noi nu era nici un cărbune și nici țărînă adevărată. Era mult praf, Însă nu poți să mănînci praf. Ți se lipește de cerul gurii și e imposibil de Înghițit. Pe de altă parte, hîrtia, am descoperit destul de timpuriu În viață, are o consistență minunată și, În unele cazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mă face să-mi dea lacrimile. Recitați-le, rostiți-le Încet, fără grabă și lăsați-le să vă sfîșie sufletul. Oliver Twist. Marele Gatsby. Suflete moarte. Middlemarch. Alice În țara minunilor. Tați și fii. Fructele mîniei. Și tu vei fi țărînă. O tragedie americană. Peter Pan. Roșu și negru. Amantul doamnei Chatterley. Inițial, devoram totul la modul grosolan, orgiastic, la grămadă, porcește - din punctul meu de vedere, o gură de Faulkner era la fel de bună ca una de Flaubert - deși, curînd, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
debara, scormonind cu brațele, icnind și aruncînd diverse lucruri pe podeaua din spatele lui - haine, ghete, un pick-up parțial stricat, un prăjitor de pîine, o groază de reviste Life, și mai multe cutii. Îmi amintea de un cîine care scurmă În țărînă. De cealaltă parte a rafturilor, În direcția opusă debaralei, se afla un soi de firidă cu o chiuvetă și un blat de bucătărie. De blat atîrna, pînă jos, la pămînt, o pînză albastră ce ascundea, am aflat mai tîrziu, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a surprins Stone. Deodată se auzi scrîșnetul unei cazmale izbindu-se de ceva dur. Atenție! exclamă domnul Prentice. Omul cu cazmaua se opri din săpat și-și șterse fața, nădușită cu tot frigul din zori. Apoi scoase Încet cazmaua din țărîna moale și-i cercetă tăișul. — Sapă mai departe! De-aici! Îi porunci domnul Prentice. Încetișor de tot. Și nu prea adînc. Ceilalți săpători stăteau și se uitau, deși se vedea cît de colo că le era silă. — Aici e! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aici! Îi porunci domnul Prentice. Încetișor de tot. Și nu prea adînc. Ceilalți săpători stăteau și se uitau, deși se vedea cît de colo că le era silă. — Aici e! strigă omul care săpa, lăsînd cazmaua și Începînd să scormonească țărîna cu degetele, foarte Încet, ca și cum ar fi așezat niște răsaduri. E doar o lădiță! răsuflă el ușurat. Apucînd din nou cazmaua, se opinti și scoase lădița din pămînt. Era una din acele lădițe În care se țin de obicei alimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Fiului și-al Sfântului Duh, amin... - Amin! fac semnul crucii. - Îndoliată adunare, dacă tot suntem aici împreună, lângă acest stejar, poate cineva dintre dumneavoastră dorește să spună câteva vorbe despre răposat, să ni-l reamintim înainte de a-i întoarce în țărână trupul cel pieritoriu. Țărână din țărână... Cine dorește să vorbească? Hai, cine? Contabilul se-ntoarce: - Să vorbească nepotul, e profesor... Se uită, își dau coate, încep să șușotească, își aduc aminte că mă cunosc toți de când eram atâtica, în nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Duh, amin... - Amin! fac semnul crucii. - Îndoliată adunare, dacă tot suntem aici împreună, lângă acest stejar, poate cineva dintre dumneavoastră dorește să spună câteva vorbe despre răposat, să ni-l reamintim înainte de a-i întoarce în țărână trupul cel pieritoriu. Țărână din țărână... Cine dorește să vorbească? Hai, cine? Contabilul se-ntoarce: - Să vorbească nepotul, e profesor... Se uită, își dau coate, încep să șușotească, își aduc aminte că mă cunosc toți de când eram atâtica, în nisip, în curtea lor. - Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Amin! fac semnul crucii. - Îndoliată adunare, dacă tot suntem aici împreună, lângă acest stejar, poate cineva dintre dumneavoastră dorește să spună câteva vorbe despre răposat, să ni-l reamintim înainte de a-i întoarce în țărână trupul cel pieritoriu. Țărână din țărână... Cine dorește să vorbească? Hai, cine? Contabilul se-ntoarce: - Să vorbească nepotul, e profesor... Se uită, își dau coate, încep să șușotească, își aduc aminte că mă cunosc toți de când eram atâtica, în nisip, în curtea lor. - Hai, fiule! Urc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
De parcă l-ar fi înțeles deplin, K.F. continuă singură, fără să aștepte răspunsul: "E fascinant dealul ăsta, domnule Popianu. Am stat zile, săptămîni de-a rîndul, exact în locul unde te afli dumneata, privind la el împreună cu domnișoara Sofie, fie-i țărîna ușoară. Am încercati să-mi dau seama ce anume o tulbura atît de mult, încît nu-i mai trebuia nimic, nici pîine, nici apă, de cum se lumina și începea să se deslușească, venea aici în salon și se așeza în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
electricitate, asigurări, charleston, jazz, piscine. Desigur, primul semn a fost aviația. Lumea privită de sus. Aproape toți cei care au fost printre primii oameni care au privit pămîntul de sus s-au prăbușit, au intrat cu o forță înspăimîntătoare în țărâna care i-a primit cu totul și cu totul nepăsătoare. Poate cu o nepăsare mai mare decît aceea cu care primise pe toți ceilalți morți care nu se făcuseră vinovați de un asemenea hybris. Fiind un norocos, Șerban Pangratty privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
s-a prăbușit el, cu măruntaiele răscolite, cu ochii plini de sudoare, cu gura amară de fiere. A crezut că soldatul se mai zbate, se chinuie încă, pentru că auzea cumva un fel de geamăt întretăiat, animalic, stătu cu gura în țărînă și cel mai bun lucru era acela că simțea pe buze gustul pămîntului. Nu era soldatul, era el cel care gemea. De jos, din apă se auzi strigătul barcagiului, "Îngere, unde ești, Îngere?!" S-a ridicat anevoie, amețit, sfîrșit, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de cuvânt“, zise Sofia. „Până număr la zece“, stărui Petru, neluând‑o În seamă, „trupul său se va prăvăli pe pământul pe care‑l defăimează, va cădea ca un pietroi la picioarele voastre, ca să nu se mai ridice niciodată din țărână... Asta e vrerea Domnului... Unu...“ „Dar el și‑a luat zborul“, zise Sofia, „a dovedit că e făcător de minuni“. „Doi...“ „Chiar dacă o să cadă, rămâne Învingător“, zise Sofia. În vreme ce număra, Petru ținea ochii Închiși, vrând parcă să se desprindă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lângă groapa care se făcea tot mai adâncă, În vreme ce Simon - aidoma gospodarului căruia i se dura o fântână sau temelia casei - Îi tot Îndemna pe lucrători, măsura cu pasul lungimea și Înălțimea gropii, Își cobora cingătoarea În adâncitura gropii, fărâmița țărâna Între degete. Când coșciugul fu gata - din patru scânduri nefățuite, din lemn miresmat de cedru, prinse În pene de lemn - Sofia Își scoase șalul și‑l Înfășură la gâtul lui Simon. „Jos e răcoare ca‑n străfundul fântânii“, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și bătură cuiele. Petru Îi șopti ceva unui Învățăcel, care se duse să verifice cuiele, dând din cap. Petru ridică o mână tremurândă, iar groparii traseră de frânghia care susținea coșciugul, coborându‑l grijuliu În groapă. Sofia stătea deoparte, nemișcată. Țărâna Începu să cadă pe capac. Zgomotul era aidoma bubuiturilor Înfundate Într‑o tobă uriașă. Curând, pe locul unde fusese adâncitura de la poalele unui palmier uriaș, se ivi o movilă aidoma dunei de nisip. Petru se urcă pe movilă, Își Înălță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de minuni, fachirul, magul, se răspândise până departe. Sofia, Petru și ucenicii săi, aidoma judecătorilor cărora li se dă Întâietate, stăteau cât mai aproape de groapă. Întâi fură păliți de o duhoare Îngrozitoare, ca de iad. Curând aveau să zărească În țărâna zgrunțuroasă scândurile muruite. Groparii smulseră cuiele și apoi ridicară capacul. Chipul lui Simon se ivi ca un boț de carne mâncat de lepră, În găvanele ochilor fojgăiau viermii. Doar dinții gălbejiți se arătau Într‑un rânjet spasmodic. Sofia Își acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lovească de coșciug primii bulgări aruncați de mâinile grosolane ale marinarilor și docherilor care fărâmițau pământul de parcă sărau pântecele unui pește uriaș. La mormântul deschis se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre, care acum erau niște drapele funerare. Apoi țărâna fu prăvălită În mormânt cu lopețile, bătând toba surd În coșciug, ca atunci când puștoaicelor, după Îmbrățișări amoroase, li se Înfundă urechea de bătăile repezi ale inimii. La Început florile fură azvârlite una câte una, apoi În buchete, apoi jerbele trimise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
arbitrar și de unele locuri comune sau retorisme, discursul lui Bešević, la catafalcul camaradului și compatriotului decedat, purta, fără Îndoială, ceva din mesajul și principiul pentru care pleda Enciclopedia morților. (Amintirea lui va dăinui de‑a pururi. Să‑i fie țărâna ușoară.) Cu asta aș putea să Închei, aici se opresc și Însemnările mele. Nu voi Întocmi un inventar macabru al lucrurilor care au rămas de la el: cămașa, pașaportul, alte câteva acte, ochelarii (lumina zilei se reflecta dureros În lentilele goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe care i‑o lăsase ca moștenire Serghei Nikolaievici Dragomirov. Care nu era alta decât (cititorul și‑a amintit deja) Antichristul lui Nilus; Dragomirov crezuse În acea carte ca În Noul Testament. (X petrecuse nu puține nopți cu dânsul - fie‑i țărâna ușoară - discutând despre Rusia, despre Dumnezeu, despre revoluție și moarte, despre femei, despre cai, despre artilerie.) Cărată În ranițe militare, citită și răscitită, acea carte mai păstra ceva din strălucirea de altădată a celebrei ediții. Pe paginile‑i Îngălbenite rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dacă este să‑i dăm crezare), diverși autori vin cu diverse supoziții: de la cincisprezece luni până la patruzeci de ani. Deci În timp ce Graves descoperea cartea lui Maurice Joly și o Învia din morți, oasele autorului ei erau demult descompuse, amestecate cu țărână și glod, căci de la moartea sa trecuseră aproape patruzeci și cinci de ani. Maurice Joly, fiul unui consilier municipal și al unei italience pe nume Florentina Corbarra, se va Înscrie În baroul avocaților În anul 1859. În succinta sa biografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
am aflat‑o grație doamnei Elisabeth de Fontaine: „Cei care s‑au iubit În timpul vieții, care au lăsat cu limbă de moarte să fie Îngropați unul lângă altul, n‑or fi chiar atât de țicniți precum se crede. Poate că țărâna lor s‑o contopi, s‑o amesteca și s‑o uni... Mai știi? Poate că țărâna lor nu și‑o pierde orice simțire, orice amintire a Însușirii primordiale; poate că‑n ea mai mocnește suflul cald al vieții... Oh! Sofia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
au lăsat cu limbă de moarte să fie Îngropați unul lângă altul, n‑or fi chiar atât de țicniți precum se crede. Poate că țărâna lor s‑o contopi, s‑o amesteca și s‑o uni... Mai știi? Poate că țărâna lor nu și‑o pierde orice simțire, orice amintire a Însușirii primordiale; poate că‑n ea mai mocnește suflul cald al vieții... Oh! Sofia mea, Îmi rămâne, așadar, nădejdea, că v‑aș mai putea atinge, că v‑aș mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
divorț pe care o purta în buzunarul interior al hainei, împăturită corect. Nu credeam că ai să stai cu noi la cules până la urmă, îi mai zise. Scuipă mucul țigării, îl strivi conștiincios rotind vârful pantofului până-l afundă în țărână. Cum ți s-a părut campania? Se urcă pe o balercă răsturnată și o invită pe Carmina să se urce lângă el. Părea nedormit, pungile de sub ochi îi erau vineții. De acolo zăriră cârdul de muntence, traversând parcela de porumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dărui atâtea lucruri minunate, mi se pare o absurditate să accept, că într-o bună zi mă pot duce cu toate aceste rezerve neconsumate în mine. Pur și simplu cred că pământul nu m-ar primi, că, odată ajunsă acolo, țărâna deasupra mea ar face explozie, ar țâșni în trombă, eliberându-mă din tainițele ei. Cei care o ascultau, bărbații de obicei, se simțeau datori s-o asigure că nu este deloc bătrână, că se afla încă la o vârstă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
terminau de udat micile grădini de zarzavat încropite pe lângă casă, când aerul încărcat de vapori de apă îți scălda plămânii și te făcea să-l respiri până la saturație. În curtea împrejmuită cu plasă de sârmă, cele câteva găini scormoneau în țărână, mereu în căutarea hranei. Alături, porcul mare, bălțat, cumpărat din primăvară, ședea tolănit peste un braț de paie într-o somnolență apatică. Acele vietăți de lângă casă care erau îngrijite, erau educate, li se dădea nume, se comenta asupra progreselor făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
crește. Pe coridor și în curte răsună pași. Începe o nouă zi a primăverii depline. Căldura soarelui ne izbește în creștet. Aerul topit te toropește. Mireasma primăverii plutește, legănată pe aripile unei blânde adieri. Pomii își întind umbrele ostenite pe țărâna caldă. Iarba stă neclintită. Vântul a încetat să mai adie. Glasurile ogrăzii s-au stins aproape. Iată, cum totul e adormit, numai frunzele foșnesc în taină. Ce plăcut e să visezi în mijlocul naturii primăvara! Soarele coboară pe cer mângâind pământul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]