678 matches
-
României interbelice. Alți actori ai scenei politice Încercau să se identifice fie cu o ideologie organică, precum naționalismul tradiționalist sau gândirismul mistic al lui Nichifor Crainic, fie cu un Weltanschauung raționalist către care aspirau liberalii și, Într-o anumită măsură, țărăniștii (În special aripa Mihalache). Eugeniștii Încercau să reconcilieze aceste tendințe, arătând că opoziția dintre ele este o problemă depășită. Soluția lor a fost să transforme dezbaterea dintre două filosofii concurente ale drepturilor politice ale indivizilor Într-o discuție despre corp
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
teoretice ale sociologiei sale. Sociologia poporanistă a constituit „prima critică radicală a evoluționismului sociologic marxist” și cea dintâi afirmare a „rolului evoluționar al clasei mijlocii” (Bădescu, Dungaciu și Baltasiu, 1996, p. 82). Evaluând recent contribuția teoretică a sociologilor poporaniști și țărăniști, I. Bădescu apreciază efortul lor de a regândi legea standard a evoluției capitaliste și de a formula, cu circa cinci decenii în avans față de neoevoluționiștii americani, ideea „potențialului evoluționar” al societăților țărănești, invalidând „mitul evoluționismului unilinear” (ibidem, pp.82-102, 161-165
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
-i privește pe socialiști și nici pe legionari, deși cel mai probabil aceștia erau cei mai numeroși. Se aflau În străinătate personalități marcante ale partidelor politice cum ar fi Mihai Fărcășanu din partea liberalilor, Alexandru Crețianu și Constantin Vișoianu din partea național țărăniștilor, dar și socialiști ca Eftimie Gherman, Sașa Volman sau Șerban Voinea. Mulți dintre ei fuseseră În serviciul diplomatic român, avînd relații cu diferite personalități ale scenei mondiale. Nu trebuie uitat că În exil grupul politic cel mai numeros, și deci
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
fostul atașat de presă la Lisabona, și Mircea Eliade. Ca urmare a acestei situații, activitatea politică a exilului a fost divizată Între Comitetul Național condus, În urma retragerii lui Nicolae Rădescu și a grupului său, de către Constantin Vișoianu, susținut de majoritatea țărăniștilor și de rege, pe de o parte, și Liga Românilor Liberi, condusă de generalul Rădescu, pe de altă parte. Aceasta din urmă a fost constituită În urma Întîlnirii din 27 noiembrie 1951 de la Washington la care au participat Grigore Gafencu, Citta
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de acord deoarece considera că, „pe vremea aceea, exilul nu cunoștea decît reviste «patriotice» (pentru a nu spune patriotarde) redactate În special de foști și prezenți legionari - divizați În tendințe ce se autodușmăneau, foști ofițeri, foști și fideli antonescieni, cîțiva țărăniști de-ai lui Maniu, poate un liberal independent...”. În condițiile În care cei mai activi pe plan cultural au fost studenții care ajunseseră În Franța ca bursieri, veniturile lor nu le permiteau să susțină financiar o publicație. De asemenea, publicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
al americanilor la Conferință. România (ca și Bulgaria) a fost prezentă În discuțiile dintre „greii” lumii, dar undeva la coada listei. Pentru dezamorsarea crizei, s-a convenit intrarea În guvernul Groza a doi miniștri din partea opoziției (un liberal și un țărănist), dar fără portofoliu. Regele renunța la grevă. Însă comunizarea țării a continuat În ritm alert: alegerile au fost falsificate În noiembrie 1946, dîndu-le comuniștilor „legitimitate”; anul 1947 a reprezentat eliminarea ultimelor obstacole În calea impunerii partidului-stat: desființarea PNȚ, autodesființarea PNL
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
la începutul mileniului III. Permanență și schimbare (Gh. Iacob) 203 ODISEEA MODERNIZĂRII Minoritarii în procesul industrializării țării la începutul secolului trecut (Cătălin Turliuc) 215 Biserica Ortodoxă Română și noile politici educative. Cursurile de îndrumare misionară și socială (Bogdan Moșneagu) 225 Țărăniștii și problema agrară din România, 1935-1946 (Dumitru Șandru) 245 VESTUL DE LÂNGĂ NOI Principatele Române în raporturile franco-ruse, 1861-1866 (Dumitru Ivănescu) 281 Despre unele „planuri“ de uniune româno-maghiară, 1919-1942 (Lucian Leuștean) 303 Relațiile româno-polone și politica britanică din estul Europei, 1938-1939
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sacerdotală pentru ca preotul să poată sluji după absolvirea acestor cursuri atât „altarului“ cât și „poporului“73. • Ibidem, p. 539. • Ibidem, Anul LXX (1952), nr. 1-3, ianuarie-martie, p. 51. • Ibidem, p. 54. • Ibidem, Anul LXX (1952), nr. 4-5, aprilie-mai, p. 152. ȚĂRĂNIȘTII ȘI PROBLEMA AGRARĂ DIN ROMÂNIA (1935-1946) Dumitru Șandru În atmosfera de neliniște socială de la sate de la sfârșitul primului război mondial și de afirmare de către țărani a doleanțelor lor, în multe state din răsăritul Europei au apărut partide țărănești, care s-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
New York, 1970, p. 178. • Ifor L. Evans, The Agrarian Revolution in Rumania, Cambridge, 1924, p. 179-180. nu numai cu proprietarii de pământ, ci și cu băncile și cu clasele urbane, socotite ca un tot5. Pe măsură ce anii războiului se îndepărtau, viziunea țărăniștilor privitoare la țelurile primare ale partidului devenea tot mai limitată și, de îndată ce liderii lor au început să se preocupe de subiecte largi, ei s-au rupt în mod inevitabil de ceea ce însemna ad-litteram rădăcinile mișcării și, ca urmare, o largă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
agriculturii. Această orientare • Robert Lee Wolff, The Balkans in Our Time, New York, 1967, p. 103-104. • Ibidem, p. 104. • Joseph S. Roucek, Contemporary Roumania and Her Problems, Oxford, California, 1932, p. 87; A. W. Palmer, op. cit., p. 201. • Vezi Dumitru Șandru, Țărăniștii și țăranii în România interbelică, în „Anuarul Institutului de Istorie «A. D. Xenopol»“, Iași, 1999, p. 106 și urm.; Barbara Jelavich, History of the Balkans. Twentieth Century, volume 2, Cambridge, 1983, p. 165. poate fi explicată, în primul rând, prin structura
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1866-1947, Oxford, 1994, p. 383. • Robert Lee Wolff, op. cit., p. 105. • Ibidem, p. 130. aceeași măsură, periculoasă, căci în România dacă țăranului nu i se acorda principala atenție, era mult prea ușor să nu fie luat în considerație deloc 23. Țărăniștilor - continua istoricul american - nu li se poate imputa faptul de a fi adoptat un veșmânt cumva eclectic în ideologia lor. Dar este îndoielnic dacă o asemenea combinație ar fi fost capabilă să ajute de fapt țărănimea. În primul rând, - observa
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de cel expus în platforma Frontului Național Democrat, unele din prevederile lui fiind chiar mai raționale, comuniștii neputându-le găsi obiecții întemeiate, și-au direcționat atacul nu atât împotriva proiectului, cât împotriva partidului și a liderilor lui, a „reacționarilor național țărăniști“ - cum îi califica ziarul „Scânteia“, care îi plasa în aceeași categorie cu moșierii 106 - refractari reformei agrare, deoarece interesele lor de clasă • Henry L. Roberts, op. cit., p. 167. • „Ardealul“, 12.II.1945. • Vezi A.N.I.C., fond Uniunea Centrală a Sindicatelor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Gheorghe Vasilco, Nicolae Mustață ș.a. La începutul secolului XX a apărut în Bucovina un nou partid românesc • Partidul Țărănesc Democrat în frunte cu Aurel Onciul și Florea Lupu. În 1905 s-a produs o împăcare parțială între oamenii politici români, țărăniștii fuzionând cu conservatorii în Partidul Național Român. În 1910 însă partidul s-a descompus în conservatori, naționali și democrați, această dezbinare între liderii politici români din Bucovina menținându-se până în 1918. Cea mai importantă și influentă asociație național-culturală a românilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
este profesor la Universitatea din București. Discipol al lui G. Ibrăileanu, va deveni director, din 1933, la revista „Viața românească”, la început împreună cu G. Călinescu, apoi cu D.I. Suchianu, și din nou între 1958 și 1965. Intră în politică alături de țărăniști, fiind o vreme directorul oficiosului Partidului Național Țărănesc, „Dreptatea”. Spre deosebire de alți fruntași ai partidului, în 1939 intră în Frontul Renașterii Naționale, partidul unic, efemer întemeiat și patronat de Carol al II-lea, fiind numit ministru al Muncii și Ocrotirilor Sociale
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
psihologic, afirmă că românul are inteligență vioaie, suplă, că țăranul e înzestrat cu un spirit critic foarte dezvoltat, ironic și filosofic; lipsit de educație religioasă, acesta nu este mistic, ci mai degrabă superstițios. Ceea ce omite să evidențieze (tocmai el, doctrinarul țărănist) este dragostea de pământ a omului de la țară. După ce pune încă o dată în lumină funcția adaptării, ca expresie a vitalității noastre de-a lungul atâtor vicisitudini ale istoriei, teoreticianul disociază între imitație (pe care o criticase aproape în spirit junimist
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
și de azi, „Almanahul pribegilor români”, 1959, 183-185; Nicolae Novac, „Nicolae Iorga”, „America”, 1962, 32; Romulus Dianu, Un simbol al moralei exilarharului. Șeicaru în hidoșenia faptelor sale, „Glasul patriei”, 1963, 7-9; I. G. Dimitriu, „Istoria partidelor Național, Țărănist și Național Țărănist”, „Stindardul”, 1963, 74-75; Mircea Popescu, „Istoria partidelor Național, Țărănist și Național Țărănist”, „Revista scriitorilor români”, 1963, 2; I. G. Dimitriu, „Karl Marx, «Însemnări despre români»”, „Revista scriitorilor români”, 1965, 5; Mircea Popescu, „La Roumanie dans la Grande Guerre”, „Revista scriitorilor
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
America”, 1962, 32; Romulus Dianu, Un simbol al moralei exilarharului. Șeicaru în hidoșenia faptelor sale, „Glasul patriei”, 1963, 7-9; I. G. Dimitriu, „Istoria partidelor Național, Țărănist și Național Țărănist”, „Stindardul”, 1963, 74-75; Mircea Popescu, „Istoria partidelor Național, Țărănist și Național Țărănist”, „Revista scriitorilor români”, 1963, 2; I. G. Dimitriu, „Karl Marx, «Însemnări despre români»”, „Revista scriitorilor români”, 1965, 5; Mircea Popescu, „La Roumanie dans la Grande Guerre”, „Revista scriitorilor români”, 1970, 9; N.S.G. [N. S. Govora], „Articole de fond”, „Carpații”, 1978
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
de castă; 2) „sistemul capitalist, în speță proletariatul industrial, s-au ridicat pe ruina parțială a gospodăriei țărănești, nu doar în Răsărit, ci și în Apus” (Bădescu, Dungaciu, Baltasiu, 1996, p. 85). Evaluând recent contribuția teoretică a sociologilor poporaniști și țărăniști, Ilie Bădescu apreciază efortul lor de a regândi legea standard a evoluției capitaliste și de a formula, cu circa cinci decenii în avans față de neoevoluționiștii americani, ideea „potențialului evoluționar” al societăților țărănești, invalidând „mitul evoluționismului unilinear” (Bădescu, Dungaciu, Baltasiu, 1996
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
legionar, a fost... Au fost cazuri în care cineva avea ciudă pe un om și acesta a făcut pușcărie pe nedrept”), și-i sancționează acum aspru pe gestionarii treburilor publice de atunci („Am găsit primari cu patru clase, care pe timpul țărăniștilor pășteau vacile... și, dacă el șPartidul!ț a avut pătura asta de săraci lângă el, l-a pus primar... Ei, el nu merita postul ăsta... Nu avea nici studii și nici cunoștințele de administrație și... o ducea trei ani de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
oase), găsește fenomenului justificări (se exporta mult, „aveam legături comerciale cu 53 de țări”) sau bagatelizează (cozile nu erau chiar un fenomen nociv, „te întâlneai zilnic cu ceilalți... Nu a murit nimeni din asta...”). Mai mult îl indignează faptul că „țărăniștii vor azi putere, mai au pretenții”. Cu aceștia este necruțător: „Eu i-aș împușca în fiecare minut”. După părerea noastră, în cazul acestui subiect se ilustrează perfect modul cum, deși n-a fost un oportunist politic, deși a fost preocupat
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
necesitatea unei critici a oligarhiei și a inechității sociale, sprijinirea muncitorimii și intelectualilor pentru afirmarea democrației naționale. V. abordează și problemele tradiției liberale a provinciei, precum și a celei național-țărănești, deschizând o discuție mai largă prin seria de articole Orientări pentru țărăniștii Ardealului, scrise de G. Bogdan-Duică. Tot el este autorul unui apel pentru un cămin studențesc la Cluj, în timp ce Anton Bibescu, ministrul României la Washington, apără, într-un ciclu de articole, cauza României înaintea opiniei publice americane, susținut și de seria
VOINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290635_a_291964]
-
din Cosmopolis, o mahala a Cosmopolisului european, din punctul de vedere al mentalității ei, nu vorbesc de origine” ( G. Ibrăileanu, Poporanismul, „Curentul nou”, 1906). Tot aici este acuzat sămănătorismul, care idealizează lumea țărănească, exploatând doar pitorescul ei: „trebuie să fim țărăniști nu pentru că țăranul e pitoresc [...], ci pentru că avem de plătit către țăran o datorie enormă”. Ca ideologie literară, p. capătă însă un contur distinct în „Viața românească”, apărută la Iași în martie 1906, sub conducerea lui C. Stere, Paul Bujor
POPORANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
februarie 1950 a fost dus la camera 4-spital, iar la sfârșitul lunii martie a făcut parte din lotul care a fost trimis și reîntors imediat de la Canal. Pretinde că, la întoarcerea în penitenciar, Dumitrescu i-a împărțit în funcție de simpatiile politice: țărăniștii și frontieriștii la camerele 1, 2 și 3 de la etajul I, iar legionarii la camera 4-spital. Aici, grupul format din Leonard Gebac, Viorel Negrilă și Gheorghe Tăutan au organizat un „comitet” de reeducare împreună cu alți deținuți din cameră. Lotul clujenilor
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
fără a fi făcut vreodată politică - femeile țin, prin tradiție sau prin simpatie, de unul din partidele existente pentru care lucrează tatăl, soțul sau frații lor. Chiar la noi în țară, eu nu văd decât în mod excepțional, că soțiile țărăniștilor, ale liberalilor etc., ar lucra în alte partide decât acelea în care sunt înscriși soții sau fiii lor. Atunci cum și-ar închipui cineva că feministele, care înainte de orice țin la întărirea și propășirea familiei ar contribui cu activitatea lor
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
pildă. Au descoperit, evident, listele celor implicați, iar același personaj foarte pitoresc - despre care În acest moment nu se mai vorbește, dar s-ar putea să se vorbească din nou, pentru că a făcut o migrație politică interesantă, de la liberali la țărăniști, iar acum se află la PUR -, Decebal Traian Remeș, a refuzat să dea publicității lista cu miliardarii FNI, pe care se aflau oameni de prim-plan ai istoriei de până atunci. A rămas, de asemenea, nesancționată sau necomentată o afirmație
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]