887 matches
-
Toate elementele decorative folosite au fost percepute, ca elemente preluate din arta populară românească. Dacă ar fi să privim din punct de vedere etnografic, „Masa” ar reprezenta masa țarănească tradițională de formă rotundă, cu scaunele de aceeași formă, pe care țăranca româncă răsturna mămăliga și în jurul căreia se aduna întreaga familie, pentru a se sfătui în vederea rezolvării problemelor existețiale. „Poarta” ar semnifica locul pe unde se trece spre un nou început, având deasupra lada de zestre omniprezentă în casele tradiționale, acolo
CÂTEVA GÂNDURI DESPRE CONSTANTIN BRÂNCUŞI de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344310_a_345639]
-
întâlnit în copilărie, deoarece în familia noastră de țărani mama era cea care pregătea totul pentru îmbrăcăminte. Țesătura maramureșeană este posibilitatea inegalabilă de a reda frumusețea Maramureșului nu numai prin cuvinte, ci și prin artă. De a arăta lumii competența țărăncii din această parte de lume și harul ei de a lăsa tot ce este frumos urmașilor. Pe țoluri sau covoare, cum numim noi aici aceste țesături, regăsim simboluri care reprezintă obiecte și ființe cu care ne întâlnim în viață: din
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE, STRĂMOŞEŞTI ŞI ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342813_a_344142]
-
posibilitatea ei de a-și așterne gândurile, nu pe hârtie, ca un scriitor, ci pe o țesătură. Simbolurile vin din mediul înconjurător. Vorbim de cerb, pentru că femeia se întâlnea des cu acest animal, de brad, care este arborele vieții, de țărancă, ea simbolizând viața pe pământ sau de cruce. Să știți că nu există covor în Maramureș care să nu aibă ca punct de pornire în țesătură crucea. Mai apar ca motive soarele, pe care femeia maramureșeancă îl reprezintă prin romb
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE, STRĂMOŞEŞTI ŞI ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342813_a_344142]
-
vremea și rostul fiecăreia, despre galben, roșu-închis, alb sau verde, culorile specifice Maramureșului. Prin harul și munca doamnei preotese, covoarele de Botiza au trecut granițele țării și chiar oceanul și au încântat privirea multor oameni dornici de a cunoaște arta țărăncilor maramureșene. În unele țări am făcut popasuri mai lungi, am lucrat cu elevii de la diferite școli, cum a fost în Austria, sau în Belgia. Apoi, au venit din aceste țări grupuri de copii sau familii aici, la Botiza. În vara
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE, STRĂMOŞEŞTI ŞI ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342813_a_344142]
-
de la porcul tăiat la Crăciun și sodă caustică. Când a tăiat săpunul și l-a pus la uscat, a mai rămas lichid din sodă și amestec de grăsimi și zeamă de pelin pentru miros, numit leșie pe care o foloseau țărăncile la dedurizarea apei scoasă din fântână sau strânsă de la ploaie. Așa făceau țăranii, puneau câte o putină sub streașină și când ploua adunau apa scursă de pe acoperiș. Era mai bună la spălat, nu era atât de dură. Mama ținea această
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343113_a_344442]
-
ai fost întotdeauna frumoasă, dar acum ești mai mult decât frumoasă. Ești strălucitoare! Și Costache... --Las-o baltă! Doi țărani titrați care își câștigă existența cu grădinăritul. Însă, supărarea Olguței îi întunecase chipul frumos, dând la iveală nemulțumirea că ajunsese o...”țărancă titrată”. --Muncim pe brânci, mă, din noapte în noapte. Și sărbătorile. Că ne-a mâncat în...să creștem șeptelul: patru vaci, cinci porci și peste o sută de orătănii. Care n-au în calendar duminici și sărbători legale. Nu postesc
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378342_a_379671]
-
printr-o zestre venită din familie E.Ț.: Ce amintiri legate de familia dvs. din perioada copilăriei și a tinereții aveți? T.G.:. La noi, în casa de la Cordun, tata Nicolae Ghideanu era tâmplar la Atelierul Fabricii de zahăr Roman; mama țărancă și casnică, fratele Ludovic (mai mic cu șapte ani decât mine) se cânta: ,,O, mamă, dulce mamă!”, ,, Mai am un singur dor”, ,Sara pe deal”, oricum întreg Eminescu! Nu peste mulți ani, pe crucea fratelui meu, în Cimitirul ,,Sf. Vasile
INTERVIU CU PROF. UNIV. DR. EMERIT TUDOR GHIDEANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374525_a_375854]
-
licean, scriind scrisori parfumate unor persoane necunoscute. De fapt ce dorește acest domn? se întreba Ana nedumerită. Nu a găsit el printre studentele sale o fată mai frumoasă și mai elegantă ca mine? Sau ce și-a spus el: o țărancă pe care o îmbrobodesc cu vorbe frumoase până o văd în patul meu. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg domnule profesor. Să-și vadă de facultatea lui și de studentele cărora nu trebuie să
INCERCARI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371267_a_372596]
-
doar un flirt și atât sau dacă este posibil și o relație intimă fără obligații. Revin la idee. Credeți că rudele și prietenii vor agrea o însoțire a unui om cu pregătirea profesională și intelectuală ca a dumitale cu o țărancă absolventă a zece clase elementare? Puteți garanta acest lucru domnule Calistrat? Auzind din gura fetei ce pregătire are, nici măcar liceul, tânărul a început să insiste mai puțin pentru a contracara argumentele aduse de Ana unei asemenea asocieri de sentimente. Începea
INCERCARI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371267_a_372596]
-
Să știi să dai glas „misterului existențial”, atrasă tot mai mult de „fiorul infinitului” - iată adevărata artă poetică a Elenei Buică! “Tainițele vieții” sale sunt acum scoase la iveală din lacra inimii unde și-a ținut zestrea de fată, aidoma țărăncilor românce. Cu multă pudoare dezvăluie albiturile, le despăturește, le cercetează alesătura, le stropește cu agheazmă și le pune la aerisit pe culme. N-are de ce se rușina. Sunt impecabile. Estetica filonului autentic românesc este pusă în valoare sub ochii noștri
CU OCHII DESCHIŞI SPRE ZĂRILE SPIRITULUI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374863_a_376192]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > CUM S-A NĂSCUT COSTUMUL POPULAR Autor: Flori Bungete Publicat în: Ediția nr. 2326 din 14 mai 2017 Toate Articolele Autorului CUM S-A NĂSCUT COSTUMUL POPULAR În calde dimineți de vară, A luat din soarele blajin, Țăranca, raze lucitoare, Și le-a împletit în fir. Apoi cu trudă și migală, S-a pus a țese la război, Și au ieșit, fără-ndoială, Acele fote de la noi. A prefăcut frunza de dud În fir subțire de mătase, Și
CUM S-A NĂSCUT COSTUMUL POPULAR de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374060_a_375389]
-
inul l-a topit cu grijă, Să fie firul cât mai fin, Și a țesut pânza de ie, Cinstind-o ca pe-un dar divin. Apoi cu acul, binișor, Sub lampa din odaia mică, În mii de puncte-a așezat, Țăranca, florile din luncă. În nopțile cu lună plină, Din bolta cerului înstelat, A adunat steluțe-n poală, Și peste flori le-a presărat. A luat apoi, mărgăritare, Să-mprăștie miros frumos, Și le-a cusut, cu mâna ei, Pe poale
CUM S-A NĂSCUT COSTUMUL POPULAR de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374060_a_375389]
-
poate încă mai sunt toți prezenți, doar noi nu-i putem vedea... Ne așezăm în a doua bancă, în spatele locului rezervat coanei preotese, gol și el pentru totdeauna, și ne-nvelim cum putem în năframele negre, rămase de izbeliște de pe urma țărăncilor săsoiace plecate din țară la începutul anilor nouăzeci. Accesorii specifice zilelor de duminică, parte componentă a portului local, broboadele abandonate în grabă își mai dovedesc măcar cu această ocazie utilitatea. Preotul vorbește despre prietenul său, plecat și el recent dintre
RĂMAS BUN LA ROŞIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375302_a_376631]
-
înspăimântă de când îl vezi! Anestezia fiind locală și uneori superficială, femeia simte aproape tot. Este foarte dureroasă și nu mai ești sigură că mai trăiești. Mai bine bei zeamă făcută din frunze de leandru amestecate cu pelin, cum fac toate țărăncile ca să lăpede copilul nedorit. Fac temperatură mare și... cu asta, basta! Dar eu, cu situația mea?! Dacă mor, pe copiii mei, mai ales pe fetele cele mici, cine le va crește!? ...Multe, multe gânduri, calcule și zbucium. Mâine dimineață, după
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „COPILUL NEDORIT” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372296_a_373625]
-
durerea imensă lăsată de plecarea sa. După cum vă povesteam, am crescut la țară, așa că în multe dintre amintirile mele vă veți regăsi și voi, cei care v-ați petrecut măcar vacanțele la bunici. Cu toate acestea, nu mă consider o țărancă, așa cum ar spune unii. Consider că totul ține de educația primită și de dorința de a învăța și a progresa. Vreau să știți că absolut tot ce este scris în această carte este adevărat, nu am inventat nimic. Îmi doresc
SURASUL PAULEI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372955_a_374284]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ȚĂRANCĂ LA RÂU Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 234 din 22 august 2011 Toate Articolele Autorului Făcutu-ne-ai, Doamne, odată din lut, În noi punând inimi să bată, Pe unicul drum ce-l avem de făcut Lăsatu
ŢĂRANCĂ LA RÂU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371106_a_372435]
-
Pe unicul drum ce-l avem de făcut Lăsatu-ne-ai satul drept vatră. În gând înflorindu-ne vorbe de dor, Rodit-ai în om frumusețea, De-amor în femeie făcut-ai izvor Din care bărbații-și sting setea! ... Gândea țăranca, pe malul de râu Cu maiul bătând la rufe-n copaie, Cu sânii sub ie în ritmuri vibrând Pe umeri curgându-i cosița bălaie. Cu pulpele albe ieșind de sub poale Două lumânări de dor tremurând, În jur mlădioasă iarba se
ŢĂRANCĂ LA RÂU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371106_a_372435]
-
dor tremurând, În jur mlădioasă iarba se-ndoaie În creștet ascunsă-i flacăra-arzând. Și cum se-ntâmplă să treacă bărbatul Ce lucrului tot îi dă miez, Atât vă mai spun: că-n satul Acela-n curând fu botez. Referință Bibliografică: Țărancă la râu / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 234, Anul I, 22 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ŢĂRANCĂ LA RÂU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371106_a_372435]
-
serviciu bun la oraș, poate toate acestea au încântat-o să se rupă de familia sa, în ciuda tinereții. Cum și-a dat singur seama din discuțiile cu ea, nici carte nu știa prea multă, iar vorbirea îi era una de țărancă ce nu s-a bucurat de civilizația unui oraș sau de o instruire într-o clasă de școală. Oare ce o fi făcut bețivul când și-a găsit nevasta cu cele două copile în brațe, el, care își dorea neapărat
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344810_a_346139]
-
când am aflat, în ultima clasă de liceu, că va fi post de învățătoare la mine-n sat, când voi termina. „Peste cadavrul meu mai vii aici!” se răsti atunci mama muribundă. „Nu mi-am crescut fetele să le văd țărănci. Mi-a înfundat destul mie viața taică-tău, aici. Nu și voi!” Închid ochii. Miroase a lemn...a foc sănătos de lemne uscate bine. N-am uitat ... Cum se fac alegerile bune? Unde-i lista amicului meu?...să-ntețim focul
CÂND ALEGEM... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344960_a_346289]
-
de cât apropiată de realitatea terifiantă trăită de cei doi ostași din Miroslovești. * Maranda Pintilii era o femeie simplă și evlavioasă. Înainte de a se declanșa cel mai crunt război al omenirii, care a provocat peste cincizeci de milioane de victime, țărăncii din Miroslovești îi răpiseră deja cinci copii bolile copilăriei - un alt fel de război, poate mai crud decât cel propriu-zis, căci victimele lui erau copiii. Durerea pierderii celor doi prunci gemeni, amândoi băieți, apoi a celui ce părea că a
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
mi-a adus ca argument miile de boxeri care-și sparg nasul și arcadele, la fiecare meci și nu mai mor. -N-o să mori tu din asta. Până te măriți, îți trece, mă încuraja cu umorul ei negru, crud, de țărancă bătrână ce văzuse multe la viața ei. Aveam 36 de ani. Nu mă speriam chiar din orice. Drumul mi s-a părut incredibil de lung și obositor. Îmi era somn fiindcă luasem calmante ca să rezist. Cafeaua din termos rămăsese neatinsă
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
șarada semănând mai mult a salut prietenesc. Intrase la un liceu renumit, ATL, din Botoșani,cu media 6,70.Cu semibursă. Nu luase bursa întreagă nu atât din cauza mediei, cât mai ales datorită faptului că era singur la părinți! Mama, țărancă din tată -n fiu (!), iar tatăl, un amărât de tractorist! Două avantaje în favoarea lui Dio se conturau totuși în ochii pedagogului: 1.Primea semibursă și 2.Avea origine socială sănătoasă! Și... 3.I-a găsit, pe patul fără nicio cută
DEŞERTUL DE CATIFEA (32) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345993_a_347322]
-
ucis peste patru sute de preoți, a căror credință nu a înțeles-o; la fel Ioan are o moarte violentă pentru că judecătorii lui nu-i înțeleg mesajul. Rugăciunea dacului reflectă credința în nemurire. „Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos!" Asemeni „țărăncii care nu știe să se plece" (cum a afirmat Carol I, vorbind de demnitatea românilor), tot astfel dacul își cere tăria de a muri cu demnitate în fața zeului fără nume și chip: „Să cer a tale daruri, genunchi și frunte
IN LUMINA LUMII de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347874_a_349203]
-
Vru să deschidă gura să zică da, dar parcă cineva, o forță nevăzută, îi luase glasul; voia să deschidă gura și nu putea. Trase apoi zmucit mâna din mâna poetului, prinse poalele rochiei lungi cu mâna, le ridică așa cum fac țărăncile când trec o apă, și fugi ca o nebună din acel templu... Eminescu, cu vocea lui de bariton, striga după ea: „Corinaaa!” S-a trezit din vis cu vocea lui Mihai strigând-o. Inima-i bătea ca ieșită din baieri
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]