8,709 matches
-
în bărcuța lui cu motor să vândă dorada la hotelurile de turiști. De pe scările de piatră fluturarăm din mână în semn de rămas-bun, făcându-l să creadă că eram gata să urcăm spre casă, până când dispăru după o cotitură a țărmului abrupt. Atunci ne-am pus tuburile pline cu oxigen și am înotat mai departe fără permisiunea nimănui. Ziua era înnorată și în zare se auzea un bubuit de tunete nedeslușite, dar marea era netedă și diafană și propria-i lumină
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
fi exclus ca Pompiliu Constantinescu să-și fi refuzat cu acel prilej, singura dată în întreaga lui viață, menirea de cronicar și să fi crezut că poate fi și altceva. Pompiliu Constantinescu a fost, două decenii, farul care a indicat țărmul tuturor navigatorilor pe apele literaturii. Nu mai mult, dar nici mai puțin decît atît. Relativa uitare de care are parte astăzi e nedreaptă. Nimeni din cei care vor să scrie despre autorii interbelici nu-l poate ocoli. Recenziile lui sînt
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]
-
degete-mi crescuseră Din loc în loc, negi de cerneală, Și toți se logodiseră Purtând inele de-osteneală. Iar brațele-mi, două păreri Pe trena pieptului, abrupte, Slujeau regatul de tăceri Cu sulițe din beznă rupte. Picioarele mi se sfârșeau La țărmul viselor oprite În urme care ocoleau Pajiști de nașteri arvunite. MĂ-NDEMNI Puțin mai mult sau multicel îmi ceri Mă-ndemni să fac din lut ziua de ieri: Plămadă din făina clipelor Dospită sub ștergarul palmelor. Mă-ndemni să iau
Poezii. In: Editura Destine Literare by Ana Iram () [Corola-journal/Journalistic/82_a_232]
-
-i mai aducă și ei puțină alinare. El se mulțumea cu cele mai surprinzătoare meserii, fiind bun la mai toate, cu gîndul să evadeze în ținuturile Mediteranei. Numai tîrziu, această visare trează l-a adus și în Marsilia (adică pe țărmul Mediteranei europene) de unde, apoi, a ajuns pe Coasta de Azur practicînd - de ce nu? - fotografia, meserie în care era un începător iscusit și, aici, să zbucnească la suprafață vocația de prozator. Deocamdată, în 1906, la 22 de ani, cu un vapor
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
la începutul războiului devenit mondial, în Belgia, Polonia și Serbia. Va fi modelul adoptat, în 1915, de junii turci armenilor. Dar pînă atunci, la îndemnul Germaniei, sînt deportați cetățenii greci ai Turciei din Asia Mică, pentru a-i depărta de țărm. Apoi, cu premeditare, Germania, prin ambasadorul ei la Constantinopole, instigă Turcia, rămasă neutră, să se alieze cu Puterile Centrale, reprezentanții Antantei, în capitala Turciei, protestînd cu vigoare. Treptat, prin măsuri adecvate și progresive, Germania mobilizează armata turcă încă înainte de declanșarea
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
Neantului originar, pe care Meister Eckhardt îl socotește una cu Dumnezeu: "Sunt primul om care îmbătrînește/ Sub soare./ Singură descopăr,/ Și fără să mă poată ajuta cineva,/ Această enormă mirare/ A trupului încă al meu/ Dar rămas/ Ca pe un țărm părăsit în prăpăd,/ În timp ce eu/ Alunec, alunec pe mare/ Pînă nu mă mai văd" (Alunec, alunec). Astfel începutul și finalul existenței par a contura un cerc. În sfîrșit, avem a face cu o inadaptare social-etică. În acest segment al creației
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
tiraniei, vis eficient chiar și în imobilitatea sa estetică, deoarece în jurul "corăbiei poeziei", timpul se mișcă "tot mai repede": "Poeții așteaptă și refuză să doarmă,/ Refuză să moară,/ Ca să nu piardă clipa din urmă/ Cînd corabia se va desprinde de țărm" (Corabia cu poeți). Însă lucrurile sînt departe de simplitatea unei scheme istorice ori etice, împrejurare conștientizată pe deplin de poetă - și aici credem că rezidă un punct cu deosebire dureros al inadaptării sale. În fața unor aberații ale realului, poezia se
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
copilăreasca pornire/ de a mă însoți cu scaiul războinic. Vameș/ al singurătății/ de a fi de partea/ bucuriei fastuoase a oțetarului tânăr/ împovărat cu muguri din care frunzele/ își scot cozile de păun/ sau de a rămâne/ schimbător/ statornic/ precum țărmul/ și prin asta cu-adevărat al ei". Un ceremonial al adorației scrie Nicolae Motoc, explorator al nuanțelor și al misterului pe termen lung, spre deosebire de pansexismul brutal al unor Gălățanu, Vinicius sau Ianuș. Când decupajul esențial, matematic și magic totodată, se
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
fuga lui Ieronim și moartea tatălui ei: aici grădina în paragină, potrivită cu starea de spirit a îndrăgostitei fără speranță, e numită "frumoasă": "ea privea oare întregi (...) la prăvălatica grădină, frumoasă și sălbăticită, care înrădăcinase hățișurile și arborii până lângă țărm, sau alte dăți, perzându-se pintre aleile umbroase, ea plivea firele de iarbă de pe cărare sau se ascundea într-un boschet aproape de țărm, în care ședea ore întregi, adâncită în dorul ei fără de speranță". Până la urmă, această grădină e un fel
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
frumoasă": "ea privea oare întregi (...) la prăvălatica grădină, frumoasă și sălbăticită, care înrădăcinase hățișurile și arborii până lângă țărm, sau alte dăți, perzându-se pintre aleile umbroase, ea plivea firele de iarbă de pe cărare sau se ascundea într-un boschet aproape de țărm, în care ședea ore întregi, adâncită în dorul ei fără de speranță". Până la urmă, această grădină e un fel de vagă anticipare a insulei lui Euthanasius, "raiul pământesc" pierdut de om odată cu păcatul originar (dobândirea cunoașterii, nașterea rațiunii), și regăsit prin
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
fi militante politic și social, că miza lor nu este una intelectuală, ci mult mai implicată în contingent, și de aceea lipsită de valoare și de durabilitate. "Marxista" universitate americană a produs în ultimele decenii valuri de teorii care de pe țărmul opus al Atlanticului par isterice și mediocre. Nu m-aș încumeta să polemizez cu aceia care nutresc asemenea convingeri dacă exemplul ales ar fi, să zicem, critica postcolonială, sau așa-numita queer theory. Dar reacționez la rîndul meu cu iritare
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
Se vaită, amintindu-și și de mine...// Iar dacă țara asta va găsi/ Cu cale să mă pună, într-o zi,// Pe soclu de granit, cu vii aplauze,/ Onoarea o accept. - nu fără clauze:// Nu-mi vreau statuia pe-acest țărm natal/ De mare, tot mai vitreg și fatal,// Nici în grădina-mpărătească, sumbră,/ Unde mă caută și azi o jună umbră,// Ci-aici, în locul unde-am stat 'naintea/ închisei porți, în carne sau cu mintea.// Mă tem ca, în coconul caldei
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
afecțiune cu ajutorul unui ilustru client (ce se vrea a fi urmașul geniului -artist, "posedat de viziunile esențelor lumii", și pentru care; "dragostea paternă copleșea vina viciului, veștejind-o" ), dar rămâne un stigmatizat în încercarea sa de a căuta dragostea sau țărmul părintesc pierdut. Doar numele-i sfânt nu-l poate ajuta pe Ierusalim să șteargă oroarea tabloului uman al impudorii. Într-unul dintre proorocii, profeții sau autointitulații salvatori ai copilăriei pure, îl descoperi cu ușurință pe pedofilul travestit în mecena, aflat
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
lumii fluvii imense sângerii de toate nuanțele și pe care Sisi, de cînd veniseră la mare, se încăpățâna să le picteze, reluând mereu același peisaj inuman. Cărăuțeanu, rămas în urmă, își aprinsese pipa și venea agale pe maidanul pustiu spre țărm, însoțit de Ghiță, luat după el, care-i dădea biscuiți și care, văzând marea, se opri brusc, se crăcănă pe două picioare și începu să ragă lung, apoi tot atât de brusc, dispăru. Sisi își instalase șevaletul și lucra. Atunci o zărise
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
spre puritate și împlinire. Măreția sonetului său este covârșitoare. Poetul contemplă o lume care și-a pierdut strălucirea în abisul durerilor, care încearcă să răzbată în ploile efemerității, oglindită în neajunsurile vremii. Frământările sale lăuntrice sunt chemări către regăsire, către țărmurile speranței și ale frumosului zidit cu trudă și migală într-un câmp al redefinirii. În valuri limpezi, marea îi cântă și ea dorurile neostenite într-un azur al independenței supreme. Sub scântei intense, stelele dezlănțuie un farmec al înstrăinării, iar
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
am avut, Dintre gânduri nerostite Care vor să plece-n zbor, M-am ales pe nesimțite Cu ulciorul plin de dor.. Din speranțe împlinite Am făcut amplu catarg, Pentru vise împietrite Precum valurile-n larg, Și precum un far la țărm Scoteam litera-n lumină, Boala gândului o sfărm O transform în rădăcină, Să rămână printre valuri, Amintirea că am fost, Un poet peste catarguri Dând iubirii adăpost! Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Printre gânduri nerostite / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN
PRINTRE GÂNDURI NEROSTITE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382790_a_384119]
-
vîntul e cel mai tare/ Dar îl zărește pe Domnul Falkenflug care scrutează fiecare rid al pielii/ oceanului/ ca să descopere dezordinea/ Prietenia lor este rodul unor pulsiuni complementare/ De obligații împlinite în pragul nopții/ Și de dorința repetată a unui țărm necunoscut." Nu o recenzie a cărții lui Sebastian Reichmann vor să fie rîndurile de față. Cu siguranță, poetul va avea parte de comentarii la obiect. Cu condiția, firește, ca recenzenții noștri să ia în considerare un volum de poezie în
Limbile materne ale poetului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16044_a_17369]
-
opunîndu-se traiului jovial indiferent. (Savantlîcuri) Discuții între membrii Academiei celor ce fac baie pe lună... Peripatetizînd apoi cu toții împreună pe nisipul plajei cu urme de fosfor în el sclipind sub pașii plimbăreților nocturni... Ziua, ei dorm. Noaptea umblă cu toții pe țărm între unsprezece noaptea și trei dimineață. Cei mai rezistenți stau și apucă răsăritul soarelui. Mulți din ei recită uneori pagini din Mateiu, sublimul... Personal, pe la miezul nopții și-un sfert, l-am auzit pe unul recitînd cu glas tare începutul
Diverse supoziții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16146_a_17471]
-
cartea are calitățile unei proze postmoderne de o pregnantă libertate a compoziției și de o mare cuceritoare originalitate și un nostalgic filon clasic, o nobilă încredere în destin, iubire, comunicare umană și inteligență. Personajul principal al cărții este marea. Pe țărmul mării se află scena, Hanul Almayer, unde se întâlnesc celelalte personaje. Naufragiul navei „Alliance“ provoacă un dezastru - oamenii devin ucigași, canibali, înnebunesc sau se sinucid. Alessandro Baricco: Ocean Mare. Editura Polirom, Iași, 2003. Preț: 109 000 lei. Biografia orașului A
Agenda2003-17-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280952_a_282281]
-
altele, anulînd arhitectura inițială a culegerii. Mai ales după momentul de vîrf al anilor 1923-l927 indeterminarea s-a accentuat. Caietul verde, editat în 1933 și cuprinzînd poezii scrise pînă în 1932, va include la reeditare piese compuse pînă în 1936. Țărm pierdut, apărut la Fundația Regală în 1937, cuprinde la reeditare poezii de pînă în 1941, Volumul postum Cumpănă dreaptă a trecut el însuși prin variate faze și proiecte (titlul lui ar fi trebuit să fie Drum lăuntric). Această febricitare interioară
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
abia începe să-și marcheze terenul și să anunțe „culoarea” cu care intră în joc; când o face cu dotările și cu bagajul pe care le arată ultima carte a lui Andrei Terian, el are toate șansele să ajungă la țărmul dorit.
Globalizarea criticii literare by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2672_a_3997]
-
cale ferată nu ajunge pînă aici. Într-un cuvînt, Balcicul e un tîrg barbar, rudimentar și neprimitor, numărînd la recensămîntul din 1930 puțin peste 6300 de locuitori, dintre care 1000 s`nt români. Un loc fără edificii, îngropat în calcarul țărmului. Dar micimea edilitară e suplinită de trei amănunte providențiale: primul stă în timbrul luminos al împrejurimilor, un spectru de nuanțe ce explică leucomania căreia aveau să-i cadă pradă pictorii, acea fascinație a albului prilejuit de tonul neverosimil pe care
Tenha Juvah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2671_a_3996]
-
tonul neverosimil pe care lumina îl împrumută aerului, un ton în care firile cu fler cromatic văd prezența unui fenomen enigmatic. Al doilea amănunt stă în surpriza geologică. Balcicul e săpat ca un șir de geode largi în coasta unui țărm de care te apropii fără să bănuiești ce se află dedesubt, de aceea de existența lor nu-ți dai seama decît în momentul cînd povîrnișul ți se deschide sub picioare, dezvăluind rîpele goale, de uscăciune alpestră, a micului port. Locul
Tenha Juvah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2671_a_3996]
-
pot spune nimănui. Îmi las toiagul, praful și sandala: Nici umbră nu mai sunt. Din alt tărîm privesc în zări petala Luminii ce mi-a fost pămînt.” Este o replică rezumativă a unei poezii, probabil mai reușite, ce încheiase volumul Țărm pierdut din 1937; poezia se chema Alesul: „Mi-am dezlegat sandala ca o frunză Ce cade moartă la piciorul meu, Mi-am limpezit făptura să n-ascunză Nimic din ce nu duce pîn-la Zeu. Pe țărmul mării mă înalț: o
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
reușite, ce încheiase volumul Țărm pierdut din 1937; poezia se chema Alesul: „Mi-am dezlegat sandala ca o frunză Ce cade moartă la piciorul meu, Mi-am limpezit făptura să n-ascunză Nimic din ce nu duce pîn-la Zeu. Pe țărmul mării mă înalț: o urnă În care doar lumină am turnat. Nu plîng, nu chem tot ce-am lăsat în urmă. Stau singur, pentru jertfă împăcat. Din pietre albe i-am durat altarul, Din lemne scumpe flăcări i-am ivit
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]