595 matches
-
vru să țipe. În clipa aceea însă auzi foarte deslușit niște pași bocănind grăbit în vestibul. Apoi ușa se deschise furtunos, parc-ar fi sărit din țâțâni și în fața ei apăru un țăran tânăr, voinic, osos, cu căciula neagră, înfundată țanțoș într-o parte, cu ochii negri, încruntați, cu laibărul negru peste cămașa lungă, cu niște bocanci grei în picioare. Trântind ușa, Petre Petre se proțăpi înaintea Nadinei: ― Cucoană, de ce...? Glasul i se curmă brusc ca și când o mână furioasă i s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se știe cât e de dezinteresată, dar ce-oi fi având cu presa jidovească tocmai tu, care, de, ești nițel cam jidov de-acasă? Streșin mai bolborosi câteva cuvinte de revoltă și, profitând de un nou ropot de aplauze, părăsi țanțoș tribuna presei. În răstimp, în incintă manifestațiile de entuziasm continuau, susținute viguros de publicul spectator, deoarece, după îmbrățișarea șefilor, membrii noului guvern s-au coborât să strângă mâinile membrilor vechiului guvern și altor fruntași, fiecare acoladă fiind pecetluită cu urale
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
așa e! încuviințară oamenii. Să ne trimită ingineri, că d-aia îi plătește stăpînirea! ― Apoi da, că inginerul, dacă nu-s boieri, împarte drept și cum scrie la carte! adăugă Ignat foarte mulțumit. ― Cu boierii am isprăvit! strigă Leonte Orbișor țanțoș. Nu ne mai trebuie boieri! ― Noi am isprăvit, Leonte, dar poate că n-au isprăvit ei? zise gros Nicolae Dragoș. Atunci toți din toate părțile protestară că nu mai vor boieri și că mai curând mor până la unul decât să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i zică granmama, ei, dracii de copii, o striga gramamoartea... Dumnezeu s-o ierte și pe gramamoartea, e-hei, de când s-a ales prafu de ea ! Poza i-o ține și-acu în saltar, poză făcută la Fridrihbindăr, uite-așa țanțoșă stă gramamoartea, cu blană la gât și cu ghete nalte cu toc. Ghete elegante, cu scârț, le da cu ulei de rițin și le-ncheia cu croșetu. Că toată viața avusese grijă de ea, gramamoartea, d-aia își și dase
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a-ți dori să fii egal cu Rockefeller; prin sfaturi despre alimentația sănătoasă și rolul ei În menținerea unui trup și a unei minți sănătoase - sînt elogiate virtuțile vitaminelor legumicole; dar mai ales printre foarte multe poze cu Ceaușescu umblînd țanțoș Într-un decor făcut din baloturi de paie sau din betoniere, prin locuri de interes economic unde minciuna oficială strălucește hîd. Nu-mi ia un sfert de oră ca să ajung să mă Întreb ce dracu’ o fi totuși cu oamenii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
seară, bătăile în poartă au scos-o pe Maranda din casă. Toaibă s-a băgat repede sub țolul de pe laiță, gemând din greu. Rusul, un zdrahon cam pe măsura lui Toaibă, cu Naganul bălăbănindu-i se la șold, a intrat țanțoș în curte, urmat îndeaproape de Hadarag, care își rotea privirea cam înspăimântată prin curte. În cele din urmă, și-a oprit-o întrebătoare asupra Marandei, care a clătinat ușor din cap a „nu”. Răspunsul lui Hadarag a fost un clipit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ușuratec și indiferent, mai avea capricii și salturi de cal nărăvaș, dar se dase îa coardă. De aceea sta uneori în drumul Adei dinadins și se întreba ce înseamnă răceala ei. Băgase de seamă că numai în public era așa țanțoșă și-1 liniștea atitudinea ei atunci când se întîlneau singuri. Era tot aprinsă și tot decisă să ducă planurile la căpătâi bun. Lică se gândea că trebuie să fie vreo chichiță, dar nu se obosea în cercetări. Bine construit pentru plutire
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
acum cu toții În fața porții de la intrare și el strîmba din nas fiindcă părul negru și unsuros al Sălbaticei era prea aproape. Lui Susan nu-i mai ardea de rîs și simți un gol În stomac, stînd Între Carlos și Daniel, țanțoși și mîndri că se pozau alături de ea. N-au mai spus: uite, uite păsărică, căci nu se cuvenea de față cu stăpînii. S-a auzit un clic și gata, dar Nilda spuse că Încă nu era gata, Încă una, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Susan arăta bine; Julius stătea Încremenit, nătăfleț, ținînd lumînarea, ar fi timpul să-și schimbe vocea, cum naiba l-o fi chemînd pe grădinarul ăsta, picioarele Nildei ca niște buturugi, vrăjitoarea de spălătoreasă, majordomii, nimic mai Îngrozitor decît un țărănoi țanțoș. Își Închipui că era un revolver și apăsă pe trăgaci. „Gata!“, strigă, uitîndu-se la Susan și chemînd-o, hai repede. N-a fost chip să plece, sărmanul de el, fiindcă Sălbatica pregătise un tort În cinstea lui Julius și ținea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și se pregătea să i le Înapoieze... — Citiți-le, doamnă Susan... Nu vă grăbiți. Aveți tot dreptul. Susan nu mai știa ce să facă. N-avu Încotro și trebui să citească trei recomandări sub pieptul imens al Florei care aștepta țanțoșă, pregătită să Înfrunte orice comentariu. Foarte bine... te felicit. Mi-e de ajuns cît am citit. CÎnd vine Celso o să-i spun să-ți arate dormitorul. Aș dori să rămîi la noi chiar de astăzi. Șoferul te poate duce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
șolduri și transformîndu-se Într-un fel de ulcică uriașă, cu poșetuța parfumată atîrnînd de un braț ca o mică fundă prinsă de toarta din dreapta. — N-am discutat condițiile, doamnă. — N-am discutat condițiile, repetă Susan sub pieptul amenințător al Florei, țanțoșă. Se gîndi vag că de fapt condițiile nu puteau fi altceva decît leafa și că leafa era foarte bună, sigur, ce distrată era, uitase lucrul cel mai important. Dar În orice caz cu leafa era cazul să pună capăt acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În orice caz cu leafa era cazul să pună capăt acestui dialog, o să-i spună ce leafă o să-i dea și leafa era foarte bună și cînd o să vină cafeaua fierbinte o să-i spună lui Celso s-o conducă pe Țanțoșă În camera ei, să stea cu ei, o să-și impună autoritatea voioasă cu țipetele ei În casa cea nouă, dacă-și vede de treabă eu sînt mulțumită, cînd o face curat singură În dormitoarele de la etaj n-o să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În casa cea nouă, dacă-și vede de treabă eu sînt mulțumită, cînd o face curat singură În dormitoarele de la etaj n-o să i se mai audă glasul, iar la bucătărie și În pavilionul servitorilor treaba ei, are haz metisa, Țanțoșa... Nici n-o să i se audă glasul cînd o să se apuce de treabă și-o să stea În pavilionul pentru servitori... Susan tocmai voia să-i stabilească o leafă frumușică... — Condițiile mele sînt trei și anume: o leafă pe măsura așteptărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
absurd, dar că ea rămăsese pentru totdeauna instalată În balansoarul alb cu pernuță verde. Era singură pe mica terasă a noului palat, În dimineața asta umedă și cafeaua fierbinte pe care o ceruse nu mai venea odată, de parcă o băuse Țanțoșa nu altceva. Au mai venit trei fete În dimineața aceea, dar toate trei voiau să se angajeze la copii și Celso le spuse că nu mai aveau nevoie, că acum aveau servitoare. În schimb nu se prezentă nici o bucătăreasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
voiau să se angajeze la copii și Celso le spuse că nu mai aveau nevoie, că acum aveau servitoare. În schimb nu se prezentă nici o bucătăreasă și Susan putu să se odihnească și să-și recupereze forțele după Întîlnirea cu Țanțoșa. Reconstituise scena cu umorul ei caracteristic și o găsea delicioasă; pe lîngă aceasta, se simțea fericită gîndîndu-se la porecla pe care o născocise pentru ea, Juan Lucas o să se prăpădească de rîs cînd o să-i spună: avem o servitoare nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ei caracteristic și o găsea delicioasă; pe lîngă aceasta, se simțea fericită gîndîndu-se la porecla pe care o născocise pentru ea, Juan Lucas o să se prăpădească de rîs cînd o să-i spună: avem o servitoare nouă pe care o cheamă Țanțoșa și Țanțoșa o să apară umflîndu-se În fața lui Juan, o să-l salute cu acea Încredere deplină În viață pe care i-o dădea pieptul ei uriaș și glasul puternic, nu s-ar mira dacă i-ar Întinde chiar mina și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și o găsea delicioasă; pe lîngă aceasta, se simțea fericită gîndîndu-se la porecla pe care o născocise pentru ea, Juan Lucas o să se prăpădească de rîs cînd o să-i spună: avem o servitoare nouă pe care o cheamă Țanțoșa și Țanțoșa o să apară umflîndu-se În fața lui Juan, o să-l salute cu acea Încredere deplină În viață pe care i-o dădea pieptul ei uriaș și glasul puternic, nu s-ar mira dacă i-ar Întinde chiar mina și ei o să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe care i-o dădea pieptul ei uriaș și glasul puternic, nu s-ar mira dacă i-ar Întinde chiar mina și ei o să moară de rîs cînd ea o să plece, darling o să se distreze copios cînd o s-audă de Țanțoșa... Și cîte o să mai inventeze pe seama ei... Susan Îl și vedea, cu paharul În mînă, la clubul de golf, explicîndu-le prietenilor ce corp și ce glas grozav avea zdrahonul de fată pe care-o angajaseră la copii și ce aere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lăsă pe Juan Lucas să pronunțe primele cuvinte. — Ei, draga mea, uite-l pe noul nostru bucătar. Susan se Înarmă cu răbdare și hotărî să se poarte ca o adevărată stăpînă. — Care sînt condițiile dumitale? Îl Întrebă, amintindu-și de Țanțoșa și apropiindu-și paharul de nas mai mult decît de gură, doar-doar mirosul de lămîie și de gin reușea să exorcizeze realitatea urît mirositoare reprezentată de Abraham. Dar Abraham nu Înțelese o iotă. „Condiții? Ce condiții?“, părea că Întreabă zîmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
schimb, Julius trecea mereu pe lîngă ea, pune-ți jachețica, domnișorule, era cu jacheta pusă, oare mai Înainte trecuse fără jachetă? Dar șuvițele negre ca pana corbului se desfăceau căzîndu-i pe față, Întrerupîndu-i firul gîndurilor tocmai cînd se Întreba de ce... Țanțoșa coborî și ea să mănînce, era sîmbătă și se trezi nas În nas cu Abraham. Îl salută fără șovăire, dar numai fiindcă tipul, căci bărbat nu putea să-i spună, era și el angajat În aceeași casă și prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nas În nas cu Abraham. Îl salută fără șovăire, dar numai fiindcă tipul, căci bărbat nu putea să-i spună, era și el angajat În aceeași casă și prin urmare avea aceleași drepturi și obligații. Carlos era Încîntat de venirea Țanțoșei. Ea Îi spunea don Carlos și cînd stătea la masă avea grijă să controleze ca mîncarea să fie la fel cu a stăpînilor. Șoferul cu mustăcioară se uita la ea zîmbind cu subînțeles, scobindu-se În dinți cu nelipsita scobitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
jos printre luxoasele camionete cu care plecau ceilalți copii. Era cît pe-aci să descopere că Într-o zi camioneta lui Julius Îl atinse din spate, silindu-l să sară În lături Înspăimîntat... Ar fi putut descoperi nenumărate lucruri, dar Țanțoșa intră țipînd că dacă nu se grăbea să se scoale și să treacă la baie o sa Întîrzle la școală, Încercă s-o convingă să tacă, Îi făcu un semn ușor cu mîna, ca și cum ar fi vrut să-i spună: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se grăbea să se scoale și să treacă la baie o sa Întîrzle la școală, Încercă s-o convingă să tacă, Îi făcu un semn ușor cu mîna, ca și cum ar fi vrut să-i spună: nu mă Întrerupe, te rog, dar Țanțoșa avea dreptate și țipa și mai tare, așa că Julius n-avu Încotro și Întrerupse firul acelor descoperiri care-i umpleau sufletul de neliniști. MÎine e sîmbătă și Cano continua să stea Închis În mutismul lui și să umble de colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În verde și cîteva mușcate ofilite de-o parte și de alta a ușii duble, cu ferestre zăbrelite prin care poți băga mîna și le deschizi pe dinăuntru. Crezu c-o s-o poată vedea și pe bunica lui Cano, dar Țanțoșa scoase a doua serie de țipete din acea dimineață de sîmbătă, silindu-l să se scoale imediat. Stătu cîteva clipe pe marginea patului, În timp ce ea trăgea perdelele și se Întorcea plină de importanță spre pat, transformîndu-se brusc Într-o putinică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o șteargă ca din pușcă spre mica sufragerie pentru micul dejun, care era ca un loc de popas În lunga serie de dormitoare și camere de baie Înșirate pe acest interminabil coridor al palatului. De acolo trecu la baie, unde Țanțoșa nu se dădea dusă de lîngă el pînă nu-l vedea intrînd sub duș. „Cu cît e mai rece, cu atît e mai sănătos!“, striga, umflîndu-și pieptul mai-mai să crape șorțul pe ea și părînd gata să strige din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]