975 matches
-
se aruncase Într-o parte, ca să poată trage Între omoplații bivolului. Macomber rămăsese pe locul său, În picioare, Încercând să-l nimerească-n nas, trăgând de fiecare dată puțin prea sus și nimerind coarnele tari, desprinzând din ele așchii și țăndări ca și cum ar fi tras În țiglele de pe un acoperiș, iar doamna Macomber, din mașină, trăsese În bivol cu Mannlicher-ul de 6,5 când i se păruse că animalul e gata să-l străpungă cu coarnele pe Macomber, și așa Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dumneavoastră? Un angajat obișnuit, care se ocupa cu aparatele de copiat. Era destul de priceput, dar nu pot spune că era o persoană rațională. Nu mă bătea, dar era destul de violent. Se enerva repede. Dacă îl întrebam ceva, imediat îi sărea țandăra. Parcă era profesor de școală generală. Dacă aveam probleme, în loc să mă sfătuiască, se lua de mine. Era ciudat. Se înverzea la față, se supăra și îl apucau crizele. Era o imagine total diferită față de cea pe care o avem eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
țării ar putea să se numească: anul cutare înainte de Eminescu sau anul cutare după Eminescu, exact cum se numără anii după nașterea lui Hristos. Dar liniștea mea sufletească în contemplarea acestei coagulări firești ale simțămintelor unui popor, s-au făcut țăndări, când am citit siderat ce spunea chiar de ziua lui Eminescu un fel de avorton literar așa cum am mai avut noi din nefericire în diferite etape ale istoriei noastre, care a reușit să iasă precum păduchele în frunte datorită unei
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Biblia mi-o trântește franc: „Dumnezeu a existat dintotdeauna”. Deci sărmanul a fost dintotdeauna fără mamă, fără tată, apărut și crescut de izbeliște și precum spun psihologii, în astfel de cazuri, nu este de mirare că uneori îi mai sare țandăra tam- nisam, din senin, chiar fără noimă și ne dă în cap câte un car de belele colective. Și apoi, după cum se vede, pe atunci nici nu se punea problema să fie un stat, un Băsescu sau un Boc prim
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mine prea puțin mă interesa lucrul acesta, nefiind de competența mea, dar din curiozitate, i-am întrebat ce e cu ei și cum de circulă fără bilet. Erau cu toții din satul Strachina, un sat aflat pe malul lacului Strachina de pe lângă Țăndărei, un sat în care puritatea rasei țigănești, este de sută la sută. În privința biletelor de călătorie m-a lămurit un țigan mai bătrân care mi-a explicat sincer: „Dă ce să iau bilet dom’ șăf dacă am boletin? Vine controlorul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de timp, apoi Înfășură una intr’un șervet de un alb inmaculat, În timp ce, cu o ceremonie bine studiată trosni dopul sticlei jonglând de câteva ori de o așa manieră Încât, biata sticlă scăpă ca prin minune să nu fie făcută țăndări, după care umplu paharele urându-le o seară plăcută... În prealabil, Tony Pavone se abținuse să nu consume prea multă băutură, totuși unele Dumitru Crăc pahare golite peste limita propusă avură calitatea să-i genereze o ușoară senzație de euforie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
producției poate fi sigur, va avea el grijă ca uneori să mai aibă timp liber și pentru sufletul lor...Achită nota de plată ridicându-se de pe scaun sperând ca restul mesenilor să-l urmeze dar, lui Gică Popescu Îi sări țandăra. „Se poate domnule inginer? Ți-i cu tot dinadisul să-l supărăm pe omul nostru? Dacă mai vrea să bea, dă-i cât poate să ducă, să te țină minte...!” Tony Pavone Încercă să argumenteze. „Domnule Gică Popescu, doresc să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vârful valului, pentru ca, în secunda următoare, să se julească de fund. Jina a uzit sunetul acela înfiorător de pietre hârșâindu-se pe lemn și-apoi un trosnet înfricoșător iscat dintr-un lateral. Și-a închipuit că barca s-a făcut țăndări, că lemnul s-a spart și s-a împrăștiat în așchii, că ea și Zach au fost aruncați peste bord și înghițiți de ape. După care l-a auzit pe Zach urlând. Barca s-a rotit și, dintr-o dată, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-au lăsat mai prejos, dar victoria a fost de partea celor mulți. Încetul cu Încetul, tinerii au pierdut teren, iar microbuzele au devenit ținta atacului. Sobele de gătit au fost scoase afară, cisternele au luat foc... S-au făcut țăndări grămezi Întregi de vase... Dar forța distructivă a gloatei nu și-a făcut pe deplin efectul pentru că atacul a fost dispersat de cîțiva consumatori de saké și alte băuturi alcoolice iefitine, care erau beți turtă și de către cele două femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
albastra veșnicie a morții. Joe-Sue le-a luat și a fugit în cortul său, scormonind pământul, ca să le îngroape sub rogojina pe care dormea. Când a ieșit din nou afară, sticla cea galbenă era goală, iar cea albastră zăcea în țăndări pe stânca unde ședea Prepelicarul. — Moarte, a zis ea. Moarte morții. Dar Joe-Sue nu a băut-o pe a lui. Asta va provoca în curând o ruptură între ei. După o lungă tăcere, în timpul căreia distanțele se întindeau ca universurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
unde. — Și asta-i tot? întrebă Vultur-în-Zbor. — N... n... nu, recunoscu Virgil. — Mai sunt și alții, admise Dolores. — Aveți de gând să-mi vorbiți despre ei? întrebă Vultur-în-Zbor, cu senzația clară că țeasta i se spărgea într-un milion de țăndări mici. — O, nu vrei să știi de ei! zise plin de speranță Virgil Jones. — Sunt complet neinteresanți, îl asigură Dolores. Vultur-în-Zbor închise ochii. — Vă rog! Spuse el. — Ne roagă atât de politicos, rosti cu disperare Dolores. Așa că i-au povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fiu, așa cum fac eu, cel steril. Lumina a pălit în sfera strălucitoare. Transferul era complet. Am dat drumul mânerului - trupul îmi aparținea și-l puteam controla iarăși. Și-a slăbit și el strânsoarea. Sfera a căzut. Și s-a făcut țăndări pe podeaua de piatră. — Acum, a spus el. Acum suntem la fel. Acum înțelegi. Nebun? Cum adică nebun? Ar fi ușor să-l numești nebun, dar el e acum în capul meu și îi pot înțelege motivele. Sunt motive ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
altă dată. Acum ridic paharul de votcă și încă ezit dacă să beau sau nu. Îl țin în dreptul nasului și las, mai întâi, să mă inunde boarea lui ușor dulceagă, cu aromă de buruieni, de cretă, de hârtie arsă, de Țăndărei, de țâța țigăncii, de glorie postumă și, undeva, pe la capătul mirosurilor, nepăsarea cu aburul ei de petunie bălăngănindu-și clopoțeii peste tot. Boarea dulceagă a nepăsării de viața-mi care se prelingea slinoasă, târând în nimicnicie zdrențe de imagini aburite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
liniște de pustietate, când Lumea se retrăsese pe o altă planetă și rămăsesem singur acolo, pe malul apei, între câteva căsuțe, la o masă din restaurantul-bufet „Geamandura“, unde, seară de seară, ne adunam cei trei intelectuali autentici ai orășelului, popa Țandără (se certase cu episcopul din B. care-i luase cele patru cruci din marmoră de Carrara din cimitirul satului unde slujise până atunci), medicul Pascu (ginecolog, îl prinseseră cu trei avorturi clandestine și l-au trimis să-și ispășească păcatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
O blondină, cu o căciuliță de Moș Crăciun, a deschis portiera dinspre mine, ciripind ceva ca un chițăit. De pe scaunul șoferului, m-am auzit strigat, răspicat: — Profesore! Ce faci, bre, profesore! Nu mai trebuiau alte cuvinte. Îl recunoscusem: era popa Țandără. Vocea lui inconfundabilă de bas profund și felul lui neobișnuit de a rosti repezit cuvintele, aruncându-le de-a valma, într-un torent rapid, fără pauze între ele, încălecate, hămesite parcă. Îmi exersasem însă urechea să deslușesc ce spune în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vreau să le comunic. Că comunicarea se face persoană la persoană. Doar așa ne-a învățat și la știința ta care ne-o dă la carte. Că caracterul unei comunicări e dat de persoanele care o întreține. Eu aplic doar. Țandără o urmărea clătinând din cap, uimit, toropit. Fără să miște buzele, ca un ventriloc aproape, îmi șopti cele două duzini de cuvinte ale biografiei blondinei. Copilă de pescar necooperativizat, de la Ceatalchioi, lucrase la Sanepid, a luat-o de la deratizare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
transpus. Ketty surâse, ducându-i mâna la buze, sărutându-i-o îndelung, toropită, și pe față, și pe dos. Nu știam ce să-i răspund. La câte minuni se întâmplau atunci în România de după multilaterala dezvoltată, cele povestite de popa Țandără păreau, totuși, flecuștețe. Era rândul meu să-i spun povestea anilor de când nu ne mai văzuserăm. Nu găseam cuvintele cu care să încep. Am dat să mormăi ceva, dar popa mi-a luat-o înainte. — O duci greu, se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
intuiau că puțin îmi păsa de o astfel de mândrie. Țineau să-mi arate că și lor puțin le păsa de mine. În gol de fantezie, disprețul și-l aruncau spre mine odată cu leafa lunarei umilințe. Mai ales în fața lui Țandără, cu care împărțisem atâtea alte mizerii și părăsiri, nu aveam de ce să mă rușinez. — M-am prins de când te-am văzut la stop, se veseli popa. Intelectual strămoșesc. Belit și flămând. Deși, sincer să fiu, meritai măcar două sutare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zăcea în el? Ce scule barosane avea, ’cea că era de la mă-sa, o chestie cu saraiu’ lu’ pește, o scosese Ata... Ataiturc din Harem, îți dai seama ce e omu’ ? Tăceam, biruit. Nu atât de cele îndrugate de popa Țandără, cât de gândul că tot ce se întâmpla în acele momente era deja scris în altă parte, că citisem așa ceva nu demult, doar că nu mai îmi aminteam pe unde întâlnisem textul acela. — Cât vorbeam, m-am gândit la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
poate ați auzit de ea. Scluptorița. A murit, i-a căzut o statuie d-aia de-a ei în cap, ceva mistic, la vrăjeala artei, da’ mi-a lăsat mie atelieru’ moștenire și patronu’ (arătă șmecherește cu capul spre popa Țandără) l-a amenajat în rezindență. A cumpărat toată vila. Adică a pus de i-a dat pă ăia de la unu la tratamentul de la azilul din Sărulești. Cunoașteți... — Gata, copii, se ridică popa. Acu’ e timpu’ s-o șterg. La opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Kerim doar, într-un târziu de noapte, la „Geamandura“, citind parcă în mine, mi-a vorbit de această frică. Era început de martie. Ninsese, ultima ninsoare a acelei ierni, ninsoare a mieilor, cum se spune. Rămăsesem singur în local. Popa Țandără nu venise în acea seară, iar doctorul era plecat în orașul de pe locul anticului Aegyssus pentru nu știu ce anchetă. Nu putuse justifica la un control câteva duzine de fiole cu morfină și voiau iar să-l alunge. Unde să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de v-a arătat belitoru’ era barosanu’. ’Cea că venea din Germania și venise să-și vadă camarazii prieteni. Ciocănari ca el. Mi dădui seama după ce vorbea. Barosani și ăia. La unu’ îi zicea «popo, te-am făcut om, bă Țandără», că-l răspopise pe unde fusese. L-a scos din popie și l-a băgat la afaceri. Știi ce ghiule avea Țandără ăla? ’ Cea că a investit în răspopit și să aibă grijă ce și cum să nu detroneze banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Mi dădui seama după ce vorbea. Barosani și ăia. La unu’ îi zicea «popo, te-am făcut om, bă Țandără», că-l răspopise pe unde fusese. L-a scos din popie și l-a băgat la afaceri. Știi ce ghiule avea Țandără ăla? ’ Cea că a investit în răspopit și să aibă grijă ce și cum să nu detroneze banii. S-a sărbătorit acolo, că zicea că-i localu’ amintirilor, cu specific de bulevard. A ținut-o așa toată noaptea. Am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
început să fiu al meu din povestea unui altuia... Stând la acea masă de la Karanphilou am văzut cum, în noaptea de demult, voi lua felia aceea de tort, voi mânca, nu-mi va plăcea, îmi va sări din nu știu ce pricină țandăra, mă voi rățoi dintr-odată la femeia aceea, îmi va răspunde și ea răstit, repezindu-mă, va părea că ne certăm, va veni prietenul J.J. și-mi va șopti, „Vezi că te-ai matolit, strici distracția, du-te la baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
reședința mai multor familii bine situate, o Închisoare, un salon de curtezane, o bibliotecă de codexuri interzise, un cartier miltar, un atelier de sculptură, un sanatoriu pentru ciumați și o mănăstire. La jumătatea veacului al XIX-lea, căzînd practic În țăndări, palatul fusese transformat Într-un muzeu de diformități și de atrocități de circ de către un antreprenor extravagant care Își spunea Laszlo de Vicherny, duce de Parma și alchimist privat al casei de Bourbon, Însă al cărui nume adevărat s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]