2,335 matches
-
efortul de război. Conform celor scrise de ziarele rusești din epocă, simpla știre a intrării regatului României în război a făcut ca 40 000 dintre prizonieri să solicite înrolarea în trupele române, dar cererea acestora a fost respinsă de către autoritățile țariste. Mai mult, cei care au insistat în continuare cerând eliberarea și înrolarea în Armata Română, au avut de suferit. În România anilor neutralității, atitudinea oficialităților centrale față de preocupările de organizare a prizonierilor ardeleni și bucovineni a fost de totală indiferență
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
fi putut fi aduși în țară pentru a fi încadrați în armată ar fi depășit 50.000, număr aproximativ echivalent cu efectivele a patru divizii de infanterie. În mod ciudat, după intrarea României în război granița de pe Prut cu Imperiul Țarist a fost închisă ermetic de ruși, astfel că voluntarii au pierdut contactul cu Regatul, contact care fusese stabilit în anii de neutralitate. Deoarece guvernul țarist avea nevoie de mână de lucru pe marile moșii și în fabrici, a privit cu
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de infanterie. În mod ciudat, după intrarea României în război granița de pe Prut cu Imperiul Țarist a fost închisă ermetic de ruși, astfel că voluntarii au pierdut contactul cu Regatul, contact care fusese stabilit în anii de neutralitate. Deoarece guvernul țarist avea nevoie de mână de lucru pe marile moșii și în fabrici, a privit cu rezervă eliberarea prizonierilor și s-a împotrivit acesteia. La manifestarea rezervei politicii guvernului rus a contribuit și lipsa de simpatie pentru o acțiune care nu
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
existența unui stat român puternic rezultat din unirea provinciilor locuite de români, fiind de natură să constituie o piedică în calea planurilor ruse de expansiune spre Peninsula Balcanică și Europa Centrală. Totuși în octombrie 1916 la insistențele guvernului român, guvernul țarist a acceptat să permită trecerea în Regat a 15.000 de prizonieri etnici români, în schimbul a 15.000 de prizonieri germani și austrieci. În urma unor circulare date de comandamentul rus, ofițerilor, subofițerilor și intelectualilor cu grade inferioare aflați în lagăre
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
o adevărată școală a patriotismului militant și a spiritului de sacrificiu. În paralel, voluntarii au stabilit și legături cu studenții basarabeni de la universitățile din Kiev și Odesa. Dat fiind că activitatea de înrolare a fost în continuare tărăgănată de guvernul țarist, un memoriu prin care s-a cerut urgentarea acestui act a fost trimis la 21 decembrie Legației române de la Petrograd. Răspunsul dat pe 11 ianuarie a confirmat că eforturile de rezolvare a situației erau în curs. La 12 ianuarie a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
anumit Vladimir Ilici Ulianov, alias Lenin. Urmarea se cunoaște: venirea la putere a bolșevicilor, la 7 noiembrie 1917, apoi tratatul leonin de la Brest-Litovsk, din martie 1918, prin care Lenin ceda Germaniei 800.000 km² și un sfert din populația imperiului țarist, războiul civil și în sfârșit stabilizarea la putere a bolșevicilor. Începând cu 1920, Lenin impune politicii externe bolșevice trei direcții principale. Prima dintre acestea prevedea „apărarea patriei socialiste”, care, pe plan intern, trebuia făcută prin teroare, iar pe plan extern
Pactul Ribbentrop-Molotov () [Corola-website/Science/296888_a_298217]
-
nou-înființatul Principat al Bulgariei pentru a contribui la crearea statului bulgar. Rușii au deposedat minoritatea bulgară de drepturile primite în timpul administrației românești. Întrega provincie a Basarabiei s-a unit cu România în aprilie 1918, după Revoluția Rusă și colapsul Imperiului Țarist. În contrast cu perioada anterioară a administrației românești, multe drepturi culturale și educaționale ale minorității bulgare nu au fost restabilite. În timpul Răscoalei de la Tatarbunar din 1924, când agitatorii sovietici au încercat să răstoarne, fără succes, administrația românească din sudul Basarabiei, mulți etnici
Bulgari basarabeni () [Corola-website/Science/318273_a_319602]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Dumeni făcea parte din Ocolul Prutului de sus a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Dumeni a făcut parte din componența României, în Plasa Lipcani a județului Hotin. Pe atunci
Dumeni, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316033_a_317362]
-
1875, el a devenit foarte interesat de ideile socialiste al narodnicilor. În deceniul al IX-lea al secolului al XIX-lea, după ce narodnicii l-au asasinat pe țarul Alexandru al II-lea, Lodîghin a fost nevoit să suporte represaliile Ohranei țariste. De aceea, în 1884, el a emigrat în Franța și mai apoi în SUA. În 1895 s-a căsătorit cu reportera germană Alma Schmidt, fiica unui inginer electrotehnist. În anii de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Lodîghin a inventat becuri
Alexandr Lodîghin () [Corola-website/Science/300107_a_301436]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Vancicăuții Mari făcea parte din Ocolul Prutului de sus a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Vancicăuții Mari a făcut parte din componența României, în Plasa Lipcani a județului Hotin
Vancicăuții Mari, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316031_a_317360]
-
fiecare dezvoltând o varietate locală a marxismului bolșevic. Acest din urmă tip de marxism care este o dezvoltare a ideilor lui Marx de către revoluționarii ruși în primele decenii ale secolului al XX-lea, sub influența experienței lor politice cu autocrația țaristă și a curentelor intelectuale revoluționare specific rusești apărute ca reacție la regim, are o importanță specială pentru estul Europei și România, zonă care a cunoscut în mod direct și îndelung regimurile comuniste organizate pe modelul bolșevic. Marxismul este o teorie
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
esență politicii unioniștilor din revoluția de la 1848-1849. El îi învinuia că, chipurile, acestea propagau un «mesianism utopic». În realitate unioniștii de la 1848-1849 au realizat Unirea din 1859. În 1820-1828, peste 20 de unioniști din Basarabia au fost urmăriți de ohranka țarista și judecați. Ei n-au reușit să realizeze ideile unirii, dar unionismul că forma de luptă politică s-a realizat în 1918 sub altă formă și în alte condiții. Unionismul românesc de asemenea și-a schimbat formele și metodele de
Editura Destine Literare by Mihai Ciubotaru () [Corola-journal/Journalistic/85_a_450]
-
Schuyler a fost printre primii trei americani care a obținut titlul de doctor în filozofie la o universitate americană și primul traducător american al operelor lui Ivan Turgheniev și Lev Tolstoi. a fost primul diplomat american care a vizitat Asia Centrală țarista, si, în calitate de consul-general american la Constantinopol, a jucat un rol-cheie în mediatizarea atrocităților turcești comise în Bulgaria în timpul răscoalei din 1876. A fost, de asemenea, primul ambasador american în Șerbia și Grecia.
Eugene Schuyler () [Corola-website/Science/334578_a_335907]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Clișcăuți făcea parte din Ocolul Rașcovului a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Clișcăuți a făcut parte din componența României, ca localitate de reședință a Plasei Clișcăuți a județului Hotin
Clișcăuți, Hotin () [Corola-website/Science/315801_a_317130]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Vancicăuții Mici făcea parte din Ocolul Prutului de sus a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Vancicăuții Mici a făcut parte din componența României, în Plasa Lipcani a județului Hotin
Vancicăuții Mici, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316030_a_317359]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Babile făcea parte din Ocolul Izmailului a Ținutului Ismail . În primăvara anului 1851 a început construcția bisericii din sat, care a fost sfințită la data de 22 mai 1864. În 1856, învățătorul Constantin Averescu a înființat
Babele, Ismail () [Corola-website/Science/310513_a_311842]
-
sat locuiau doar 24 familii, iar în decursul anului 1814 numărul familiilor în sat s-a mărit până la 106. În anul 1814 a fost construită o bisericuță din lemn. La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Barta făcea parte din Ocolul Cahulului a Ținutului Ismail . În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul
Barta, Reni () [Corola-website/Science/317799_a_319128]
-
inițiativa „Comitetului de Halutzim (Pionieri ai colonizării) Yessud Hamaala” de la Jaffa a cărui misiune era să achiziționeze noi terenuri pentru crearea unei comune agricole - moshavá. Fondatorii erau familiile a 7 evrei imigrați din Harkiv, Ucraina, pe atunci parte a Rusiei țariste, membri ai mișcării pre-sioniste Hovevei Tzion, sub conducerea lui Zalman David Levontin și încă zece familii care li s-au alăturat. Terenurile au fost puse, în cele din urmă, la dispoziție de către Hâim Amzalegh, om de vază în rândurile evreilor
Rișon Le-Țion () [Corola-website/Science/307768_a_309097]
-
o raclă ferecată cu argint și cu pietre scumpe, după cum spune cronicarul Ion Neculce. În timpul primului război mondial, mai multe racle cu moaște de sfinți (printre care și racla cu moaștele Sf. Grigore) au fost duse la adăpost în Rusia țaristă, odată cu tezaurul României. Abia în 1956, URSS-ul a restituit României o mică parte din tezaur, printre care și raclele cu moaștele sfinților. Raclele cu moaștele și celelalte obiecte de cult de preț au fost duse însă la Muzeul Național
Grigore de Nazianz () [Corola-website/Science/305040_a_306369]
-
în Moldova, perioada domniilor fanariote a fost caracterizată în general prin jaful bogățiilor țărilor și a coincis cu o perioadă grea în istoria principatelor, când zona a fost transformată în teatru de luptă între puterile vremii: Imperiile Otoman, Habsburgic și Țarist. Cele două principate, sau importante zone ale lor, au fost, pentru perioade mai lungi sau mai scurte, sub ocupația militară a Imperiilor Habsburgic sau Rus, așa cum s-a întâmplat cu Oltenia, Bucovina sau Basarabia. Impozitarea excesivă, reprimarea violentă a oricăror
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
cu cea a renașterii sentimentelor naționale și cu cea a Revoluțiilor de la 1848. Respingerea tutelei rusești în timpul revoluției din Muntenia și din Moldova din 1848 a fost privită cu un anumit grad de simpatie de Poarta Otomană, dar inițativele politice țariste au dus în cele din urmă la ocuparea în comun a celor două principate și la înăbușirea revoluțiilor. După Revoluția de la 1848 Principatele române au fost sub ocupație militară aproape 3 ani, timp în care au făcut progrese in toate
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
Stepan (Stenka) Timofeevich Razin (în limba rusă: "Степан (Стенька) Тимофеевич Разин"), (n. 1630 - d. 6/16 iunie 1671) a fost un lider cazac, conducătorul unei rebeliuni împotriva boierimii și birocrației țariste din sudul Rusiei. Primele mențiuni istorice despre apar în anul 1661. El apare pentru prima oară menționat într-un document în 1661, fiind pe lista componenților soliei cazacilor de pe Don plecate să trateze cu calmîcii. În același an, Razin a
Stenka Razin () [Corola-website/Science/317447_a_318776]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Tașbunar făcea parte din Ocolul Izmailului a Ținutului Ismail . Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din
Tașbunar, Ismail () [Corola-website/Science/318355_a_319684]
-
Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Tașbunar făcea parte din Ocolul Izmailului a Ținutului Ismail . Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Tașbunar a fost fondat în anul 1811 de către coloniști bulgari și
Tașbunar, Ismail () [Corola-website/Science/318355_a_319684]
-
Jukov s-a născut într-o familie țărănească în satul Strelkovka, raionul Maloiaroslaveț, gubernia Kaluga (în zilele noastre raionul Jukovo, regiunea Kaluga). A plecat de mic ca ucenic la o fabrică din Moscova. În 1915 a fost încorporat în armata țaristă ca soldat într-un regiment de dragoni și a luat parte la luptele Primului Război Mondial. Jukov a fost decorat de două ori cu ordinul Crucea Sfântului Gheorghe și a fost avansat la gradul de sergent pentru vitejia arătată în luptă. A
Gheorghi Jukov () [Corola-website/Science/300115_a_301444]