795 matches
-
strângă de pe jos, atunci când acestea cad în mod natural pe pământ. În plus, capsula în care se află semințele nucilor braziliene, în număr de la 12 până la 20, cântărește între 1,4 și 1,8 kg. Ce s-ar întâmpla cu țeasta ta dacă ar lua cunoștință cu o astfel de capsulă aflată în cădere de la 40-50 de metri?! Nu ar fi o experiență prea interesantă! 3. Cele mai multe nuci braziliene vin din Bolivia, nu din Brazilia. Și atunci de ce se mai numesc
NUCILE BRAZILIENE de VITALIE BURIAN în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344845_a_346174]
-
o viață mănânc numai cartofi și sap. Dumnezeu, auzindu-l, odihnindu-se pe un nor ce vine, i-a spus: - Privește în urmă alții mănâncă cojile aruncate de tine! Atunci, stolul de păsări speriate, prin vârful capului au ieșit, lăsâdu-i țeasta goală, înălțate, rotindu-se precum vulturii și acvilele înfometate deasupra unui leș. Necuratul pregătise cazanul de smoală Ascuns la Dumnezeu sub preș ... ”. Poetul se oferă, chiar se dăruie cititorului și e gata să-l informeze stilistic, despre toate evenimentele și
GLASUL MĂRII ÎNŢELES DOAR DE SUFLETUL SENSIBIL, CRONICĂ DE ELENA BUŢU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345813_a_347142]
-
erau de cunoscute aceste locuri pe atât de străine îmi par acum. - Nenorocitule, te joci cu răbdarea mea? - Îndurare, Măria Ta! - Singura iertare ți-o mai poate da popa! rosti furios și scoțând paloșul îi reteză gâtul dintr-o lovitură. Țeasta i se prăvăli la rădăcina unui tufan, iar calul speriat dispăru printre copaci cu trupul iscoadei balansându-se într-o parte și-n alta până căzu ca un sac burdușit cu pământ. Chiote de veselie izbucniră din adâncul pădurii, vuiete
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
sunt îngropate claie peste grămadă, dâre de moarte, schelete descompuse, gheare de corb, „parcă duhnind / a putreziciune,/ îmbălsămat în cutia craniană a morții / cu gust de urină / de șopârlă’ descompusă” (Masa de seară, I). Nu lipsește nici „vin roșu / în țeste putrezite / cu miros de mucegai / sorbit din găuri de ochi căprui” (Masa de seară I). Foarte sugestivă este și poezia „Numai orbii”. Orbii care poartă în ochi „rostirea din cuvânt” ca o „văpaie de ninsori”. Rostirea firească a sunetului, trecut
DE STEJĂREL IONESCU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347278_a_348607]
-
pulverizată în toate ungherele necunoscutului! O,DOAMNE,ÎȚI MULȚUMESC CĂ MI-AI PERMIS SĂ-ȚI VĂD MĂREȚIA ANTERIOARĂ GENEZEI! -Regreți ceva, Dio? -Da, regret Apocalipsa! 54. EU ȘI IMPOSTURA O durere de cap ascuțită părea că vrea să-i perforeze țeasta: mii de luminițe dureroase l-au ținut treaz toată noaptea. Căută cu înfrigurare ceva de scris și-și dădu drumul la vale: în cuvinte! Cuvintele parcă asta abia așteptau: să-l ia în primire cu tot cu insomnie. Pe măsură ce scria și-n
DEŞERTUL DE CATIFEA (53-54) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346255_a_347584]
-
lumina cu întunericul, poetul are nevoie de un armistițiu : « declar război întunericului / și hăului din mine / declar pace întoarcerii firii / în sinea liniștii / dinainte de întuneric / lupt inofensiv / cu arme clasice / bulgări de pământ / îmblânziți de ploaie / să se facă noroi / țeasta lui Yoric / să nu ne doară / din orbitele negre / din lacrimile lui / să dau contur / rotundului tăcerii din jur“(Armistițiu). Doar poetul, cu ochiul său special, poate vedea tăcerea : « de la o vreme / văd în jurul meu tăcerea / îmi dă roată / vârtej
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
propriului ei suflet. O Marie Magdalenă modernă a secolului XX - desprinsă parcă de undeva, din inovatoarea pictură manieristă a misteriosului maestru spaniol de sorginte elenă denumit El Greco -, privind hamletian la vasta deșertăciune a lumii cuprinsă pe de-a-ntregul ei în țeasta înnegritului de putreziciune craniu omenesc, dar aplecându-se despletită și cu umilenie, totdeodată, în fața Cristosului străpuns la mâini și picioare de cuiele reci ale eternului păcat ancestral al umanității... Într-o lume care își adoră idolii și își răstignește la
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
frații lui, aici aflându-se acesta, soția și cei doi copii, un băiat și o fată. Pierre Rossalle îi masacră pur și simplu cu toporul, ucigându-i pe toți, după care ieși în curte și - grohotind sinistru - și-a crăpat țeasta cu toporul plin de sângele celor uciși, împrăștiindu-și creierii prin curte. Ce se întâmplase oare atunci în pădure cu el ? Fusese teleportat pe un alt continent, o altă planetă din cosmos, sau într-un univers paralel cu al nostru
PRIETENI, DUŞMANI SAU SIMPLII OBSERVATORI COSMICI, CURIOŞI DE EVOLUŢIA „MAIMUŢELOR” DE PE PĂMÂNT ? de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372578_a_373907]
-
nebunu” târăște satul după el? A țipat, nervos: --Ce, mă, fricoșilor, ați făcut pe voi? Ilie, hai, curaj! Nu-l lăsa să se apropie! Dacă înaintează peste cinci metri, săriți toți pe el. Însă, numai tu Ilie îl trăsnești în țeastă. Ceilalți, îl loviți peste mâini și coasă. Ați înțeles, bă? --Țeles, șefu’! răspunseră într-un glas cei trei, deși lui Ilie nu-i convenea deloc strategia patronului. --Și încă ceva, continuă Casapu, când săriți la atac cu bâtele, răcniți din
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
să stau de vorbă cu Tache! Vorbele astea avură darul să scoată din starea de paralizie atât pe Ilie, cât, mai ales, pe Casapu,căruia îi reveni glasul și urlă ca un turbat: --Acum, Iliee! Dă-i cu ghioaga-n țeastă! Însă, Ilie, în loc să execute asaltul programat, cu strigătul sălbatic aferent, se întoarse calm către Casapu, rezemându-se în ghioagă: --De ce, domnu inginer, dacă n-are nimic cu mine? Și, nervos, întinse mâna la spate, îl apucă pe Tache de
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
în sine-stătătoare, ci se reduce la cauza universală. Își face apariția crearea celor trei lumi; dar cu aceasta este instituită totodată și distrugerea universală. "Întocmai cum broasca țestoasă își scoate membrele sale și după aceea și le retrage iarăși înăuntrul țestei sale, tot astfel, la prăbușirea și pieirea universală a lucrurilor, piere ce se va produce la un moment dat, cele cinci elemente, pămîntul și celelalte, care constituie cele trei lumi, vor din nou retrase în ordinea inversă aceleia în care
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
turn, portaluri, clopotniță) Zidul este pentru Eminescu imaginea securizantă a omului care a ridicat o barieră între el și moarte: "împotriva cărora oamenii se îndiguiesc cu obeliscuri și piramide". Neascunsă, "rivalitatea demiurgică" este reluată, generație după generație, de popoarele cu "țeasta de furnică". O predilecție pentru "satanic", pentru "rebel", "demonic" ca forme ale revoltei este altoită pe principiul schopenhauerian al răului în lume, ca lege supremă a schimbării: "contra lui Ormuz", "contra Lui": "O demon, demon! Abia acum pricep / De ce-
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
torți", stâlpii sunt "suri", halele și noaptea-neagră, de smoală. Detaliul sălilor cetății are plastica de pe scutul lui Ahile: lăncile și arcurile sunt "răzimate / De păreți", armurile "albe și curate" sunt atârnate de columne, cupele din care beau ducii sunt din "țeste de dușman" lucrate ("maestru cizelate") cu toarțe de aur. Ritualul acestei "mese a morții" are o măreție homerică, de conclav de umbre venerate: "Vor mai bine-o moarte crudă decât o viață sclavă Toarnă-n țestele mărețe vin și peste
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
beau ducii sunt din "țeste de dușman" lucrate ("maestru cizelate") cu toarțe de aur. Ritualul acestei "mese a morții" are o măreție homerică, de conclav de umbre venerate: "Vor mai bine-o moarte crudă decât o viață sclavă Toarnă-n țestele mărețe vin și peste el otravă, Și-n tăcerea sânt-a nopții ei ciocnesc, vorbesc și râd." Vedem în râsul ducilor daci (dincolo de efectul regizoral de spaimă și uimire asupra Cezarului roman), prin aerul mortuar dintre arcurile și bolțile cetății
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
altul, îngălîndu-se, să-i depășesc, să trec pe trotuarul celălalt, o prinde iar de păr și-i lipește capul de vitrina stinsă, dacă nu l-ar lovi cu picioarele peste glezne, dacă nu s-ar opune, ar sprage sticla cu țeasta ei zburlită, ce scenă! ce dracu mă ține pe loc? e un fel de hipnoză morbidă, o capcană din care, uite, nu pot ieși, ce-i asta? ce mi se-ntîmplă? a, da, o scapă din labele lui hidoase, ea vrea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-l bate pe agresor pe umăr, mai să-i rupă clavicula. Politețe aspră. Îl urmăresc de minute bune. Urlă întruna: pi iei, măi! Nu-mi dau seama dacă privește jocul sau își vede doar năluca ce-i bîntuie, pe dinăuntru, țeasta. Pi iei, măi! și i se bulbucă iar ochii. Îi ating ușor cotul și-i șoptesc: altceva mai știi? Rămîne tehui, ca trezit din somn. Doar o repriză, la tribuna oficială. Lume, lume! Pe gazon, joc întărîtat. Aici? Simt o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu briantul papion purtat, dezivolt-emblematic, de Rațiu. Imagini suprapuse celorlalte, ale unui parlament rudimentar, burdușit cu tropăitori cărora le mai și miroseau picioarele. Parfumul dubios al tranziției. Ce, Beria nu era, și el, un dezinvolt? În materia lui: glonțul în țeasta fratelui bolșevic. Dezinvoltură prin transfer. Stalin, în anii '30-'40, doar clipea la bănuiala că și-a mai depistat un eventual uzurpator, că Lavrenti Pavlovici și apăsa pe trăgaci. Țac-pac. În replică dezinvoltura celorlalți frați bolșevici, în a-i găuri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dezinvoltură prin transfer. Stalin, în anii '30-'40, doar clipea la bănuiala că și-a mai depistat un eventual uzurpator, că Lavrenti Pavlovici și apăsa pe trăgaci. Țac-pac. În replică dezinvoltura celorlalți frați bolșevici, în a-i găuri, în '53, țeasta lui Lavrenti. Țac-pac. Viața Isadorei Duncan un involt pas de dans. Aceeași ușurință și pe scenă fie și una pe loc improvizată și în înamorarea de primul ivit (unul chipeș, evident). Și în nașterea pruncului dorit/ nedorit și în înhumarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Urizen cel în bucăți sfărmat după căderea să fulgerătoare, 160 Tharmas își nalta mîinile și pe Oceanu-nfricoșat statu: Cel mort își nalta Glasul și pe răsunătorul mal statu, Strigînd: "Furie-n mădularele-mi! și nimicire-n oasele și măduva-mi! Țeasta mi-e despicată-n fire, ochii-n meduze Plutindu-mi pe maree rătăcesc bolborosind, bolborosind, 165 Rostindu-mi tînguirile și zămislind dihanii mici Ce batjocoritoare șed pe-ale mareei pietricele În toate rîurile-mi și pe uscate scoici pe care peștii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Indra, de altfel, cel mai important mit al Rig Vedei, relatează lupta victorioasă a acestuia Împotriva lui Vrta, balaurul uriaș care Închidea apele În adâncul muntelui. Întărit de some, Indra doboară șarpele cu temutul său vajra (fulgerul), Îi crapă țeasta și eliberează apele, care se Îndreaptă spre mare „asemeni unor turme de vaci mugind”. Bătălia unui zeu Împotriva unui monstru ofidian sau marin constituie, se știe, o temă mitică destul de răspândită. Ne amintim lupta dintre Ra și Apophis, dintre zeul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vadă repeta: „Nicolai, mai ales nu bea amăruie!” Adică votcă. El aproba mașinal, fără să o audă și afirma scuturând enrgic din cap: - Nu, nu, eu ar fi trebuit să mor primul. Precis. Cu asta... Și își lipea palma de țeasta pleșuvă. Știam că deasupra urechii stângi avea o „gaură” - un loc acoperit doar de o piele subțire și netedă, însuflețită de pulsații ritmice. Mamei îi fusese întotdeauna teamă că, într-o încăierare, tata va fi omorât cu un simplu bobârnac
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ce nebunie să mă gândesc la cele trei făpturi ivite pe o tăietură de ziar de la începutul secolului și să încerc să reconstitui stările sufletești ale unui Președinte îndrăgostit! Și să uit de soldatul salvat de iarnă, care își strânsese țeasta zdrobită într-o carapace de gheață, oprind sângele. Să uit că, dacă trăiam, era datorită trenului care se furișa orbecăind printre convoaiele pline de carne omenească sfârtecată, un tren care îi ducea pe Charlotte și pe copiii ei ca să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Așteptam de la ea un răspuns. Voiam ca ea să se explice, să se justifice. Căci ea îmi transmisese sensibilitatea franțuzească - a sa-, condamnându-mă să trăiesc dureros între două lumi. Aveam să-i vorbesc despre tatăl meu, cu „gaura” din țeasta lui, micul crater în care-i pulsa viața. Și despre mama, de la care moșteniserăm teama de sunatul neașteptat la ușă, în serile de sărbătoare. Amândoi morți. Inconștient, îi purtam pică Charlottei pentru că le supraviețuise părinților mei. Îi purtam pică pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ca o minune, Cu-a lui bolte arcuite, cu zidirea lui [cea] veche. Cum sosi Mohamed [---] și Cetatea fac pereche. Și pe tronul cel de aur Muhamed stătea cu fală, Curge sânge din cadavre pe podelele din sală Și din țestele dușmane au făcut păgânii cupe Și, ciocnindu-le-ntre dânșii, zbier ulcioare să destupe. Acum flamura cea verde semiluna nouăi legi Pe doi împărați surpat-au și pe șaptesprezece regi, Țara [î]i supune râuri, marea [î]i supune valul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a nenorocitului lor împărat, iar bizantinii cei nestatornici învățară din pilda apusenilor cum adevărata fidelitate de supus are ocazie de-a se manifesta chiar față c-un monarh încetat din viață. După spusa tuturor, Ioannițiu puse să-i facă din țeasta lui Balduin o cupă împodobită și frumos îmbrăcată, din care bea la ospețe. Solicitat-au și papa Innocențiu III cu multă stăruință eliberarea lui Balduin, însă regele Ioannițiu (sau cum [î]i zic grecii Kalojoannes) se scuză pur și simplu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]