4,715 matches
-
pleca într-un tren fumuriuBate un vânt de sfârșit vișiniuMăștile curg cenușiu pe sub chip...Lebădă mea, să dansăm pe asfaltDansul confuz, de plictis și amarCearnă pe noi glodul vieții de jarZiare în vânt și ninsori de cobaltPatima mea, ne tot țesem din mitScorburi de șerpi tot zidim din poveștiBate un vânt cu scrisori fără veștiTu mi te-ascunzi că un verb într-un ... X. FĂ-MĂ IUBIRE, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1655 din 13 iulie 2015. Mi-a
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
de dinapoi. Hai! ai zis, vara-i pe- aproape și cireșele-s în frunze, bântuindu-ți amintirea pașilor pierduți prin fan, melcii urca pe matasea florilor mustind de apă și pe putredele scânduri spijinite de un prun; Ochii tăi tot țes izvoare din potoape de lucerna, greierii pictează îngeri peste fuste de bătrâne adunându-te din crudul ... Citește mai mult Din poienele uitării, iarbă nopții, tot mai multși mai mult, din altă vreme,si mai stins din partea stângăs-a ascuns foșnind sub
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
de dinainte, anilor de dinapoi.Hai! ai zis, vara-i pe- aproapeși cireșele-s în frunze,bântuindu-ți amintirea pașilor pierduți prin fan,melcii urca pe matasea florilor mustind de apași pe putredele scândurispijinite de un prun;Ochii tăi tot țes izvoaredin potoape de lucerna,greierii pictează îngeri peste fuste de bătrâneadunându-te din crudul... XVI. APROAPE FRUNZĂ, APROAPE NIMIC, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1607 din 26 mai 2015. Zilele mele, repezi că vară prin zăbrelele mâinilor. Sunt numai
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
românii i-au avut Din cel mai depărtat trecut! Pe munții românești urcați Sub semnul magic din Carpați, Pecete-adâncă, din bătrâni Peste suflarea de români. Pecetea limbii românești Rostind măiestrele povești Cu Sânziene, Feți Frumoși... Sau cântece cu viers duios Țesut la poale de Carpați Și-oriunde Țara are frați În lumea largă răspândiți. Care prin verb, ca legământ Rostit în cântec și-n cuvânt, Rămân uniți, De nimeni despărțiți. Ne cheamă Sfinxul din Carpați Să fim alături frați cu frați
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 [Corola-blog/BlogPost/93718_a_95010]
-
din nou de coadă sapa... XVIII. TE-AM VISAT AZI NOAPTE, BOIER NICOLESCU, de Ion Untaru , publicat în Ediția nr. 1774 din 09 noiembrie 2015. te-am visat azi noapte boier Nicolescu, pajul poeziei și purtai un fes cu fir țesut din aur și aveai aură în cea mai valahă din cronici trăsură branduind arome cum e vinul vechi slove ce răsună noaptea în urechi; treceai ca un conte prin mulțimea care se adunase toată (în istorii gloata rămâne o gloată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
văzut rămasă mioritiada la mine pe masă pe care mi-o pun veșnic căpătâi și când deschid ochii, pe ea o văd întâi. Citește mai mult te-am visat azi noapte boier Nicolescu,pajul poeziei și purtai un fes cufir țesut din aur și aveai aurăîn cea mai valahă din cronici trăsurăbranduind arome cum e vinul vechislove ce răsună noaptea în urechi;treceai ca un conte prin mulțimea carese adunase toată(în istorii gloata rămâne o gloată!),fără felinare așteptând să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
nevoie e de tine să sprijini universul pune-n cui căscatul, nu mai prinde muște că vin hăitașii iernii și-s gata să te împuște nu mai bate câmpii, nu mai vorbi-n dodii și vezi că lângă tine se țes altfel de zodii gătește-te de drum și ia-ți cu tine arcul la vârsta de adult nu-ți mai priește țarcul vezi unde pui piciorul cărarea e abruptă istoria în sine e tot un fel de luptă atenție la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
și ia-ți cu tine mersulnevoie e de tine să sprijini universulpune-n cui căscatul, nu mai prinde muștecă vin hăitașii iernii și-s gata să te împuștenu mai bate câmpii, nu mai vorbi-n dodiiși vezi că lângă tine se țes altfel de zodiigătește-te de drum și ia-ți cu tine arculla vârsta de adult nu-ți mai priește țarculvezi unde pui piciorul cărarea e abruptăistoria în sine e tot un fel de luptăatenție la vorbe, e important ce spuinu mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
a răsuflării zilei ce dezmiardă îndelungat și pătimaș trupul pământului iubit ce prinde dintr-odată, copleșitor, să ardă. Mă amețește îndepărtatul zbor al berzelor hoinare care sfidează soarele în căutările prelungi și cumpănite a umbrelor topite-n pânzele păianjenilor albi țesute migălos pe norii zilei adormite. Între plutirea calmă și mult prea statica căldură, simt dintr-odată cum mă pierd de toate și de mine, cum mă desprind din forma-mi din ce în ce mai ostenită și, să mă-nalț în zbor spre infinit
ÎN ARŞIŢA ZILEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377188_a_378517]
-
cu trup flămând, copilul răbdător cu vremea, ca o ruină care nu mai are ce pierde, crescând... Până când, peste ani, se coceau strugurii în familiile altora și ușile se închideau în spatele farfuriilor pline în spatele caramelelor, în spatele copiilor mângâiați, iar eu țeseam povești cu îngeri, adulmecând, la ferestrele lor, DRAGOSTEA, și amețea toata carnea mea slăbănoagă de un parfum neștiut de vanilie, până sub corcodușul bătrân în care tot așteptam, ghemuită, ca ei să adoarmă sătui, iar eu să mor legănată în
DRAGOSTEA...CA O COAJĂ DE OU ÎNTR-O BATISTĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377206_a_378535]
-
va aminti, odată, Când va fi și el albit, Că-ntr-un sat uitat de lume Mama lui s-a prăpădit, Când, cuprins de remușcare, Înapoi se va întoarce Va găsi-n odaia mare Focul stins. Iar ceasul tace ... Câmp țesut de lăcrămioare Și tăcere de mormânt, Doar lumina-n lumânare Este ultimul cuvânt! Violeta Cîmpan Referință Bibliografică: MAMA, DE VIOLETA CÂMPAN / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1528, Anul V, 08 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
MAMA, DE VIOLETA CÂMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377259_a_378588]
-
simt mult prea sărac... Iubire, de ce n-ai venit demult ? Iubitului meu De tine-aș vrea să-mi leg iubirea Că-i flacără și dor. Și-un mare val, cât Dunărea Lacrimi mii din norișor. Lacrimi picur la icoană Gândurile, țes alături. E noapte, ochii ei de smoală Mă privesc impropii. Doresc iubirea ta amară O voi mângâia-n șuvoi, Noi rămași și împărțind Mângâierea nopții-n doi. Referință Bibliografică: POEME / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1512
POEME de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377247_a_378576]
-
mâncare. Păsări înapoi să vină din meleaguri însorite, să-și refacă sub streașină, cuiburile regăsite. Cine-n astă zi muncește, scump va plăti păcatele că, prin boală pătimește. Zăcând patruzeci de zile. Nu se spală, nu se coase, nu se țese, nu se toarce că, șarpe de lângă case, pagubă-n vite-i va face. Când dezghețat e pământul, se-nsămânțează legume: ceapa, varza, usturoiul... că, vor face roade bune. Bătrânii toarnă puțin vin la rădăcină de viță, ca-n noul an
TRADIȚIA SFINȚILOR 40 DE MUCENICI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377263_a_378592]
-
nr. 1747 din 13 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt treaz de-o veșnicie, numai cerul Străjerul meu etern născut din stele, E martorul tăcut scrutând eterul Zenit peste Nadirul sorții mele. Cu timpul armă, am înfrânt destine, Zei nemiloși țesându-te-n tenebre; În roua nopții te-au ascuns de mine Și-n licurici, sub tânguiri funebre. Zvântat-au roua soarele și vântul, Cri-cri-ul potopindu-l cu lumină, Născându-te, o floare pe mormântul Însingurării mele, ca regină. Acum ne
SUNT TREAZ DE-O VEŞNICIE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382299_a_383628]
-
o culme în satul Craiva, din comuna Cricău, la o altitudine de peste 1.000 de metri. Istoricii care au cercetat zona susțin că vestigiile cetății datează din secolele II î.Hr. - I d. Hr. În jurul vechii cetăți dacice de la Piatra Craivii se țes numeroase legende, transmise de localnici din generație în generație. Bătrânii satului povestesc că din moși strămoși știu că Apoulon era “cetatea dacilor liberi”, cea mai puternică și în care chiar Regele Decebal s-ar fi retras în vremurile cele mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93210_a_94502]
-
zare/ prins de infinit/ stă zămislit/ de-a cerului poruncă.// Fiecare literă-i/ un înger ce se-nchină/ ca-n ramuri verdele-cuminecare./ Arome și miresme/ din mugurii grăbiți/ împodobesc cohortele de Sfinți/ din sufletele dalbe:/ Floare lângă Floare.// Literele sfinte/ țes slova divină/ ca-n Psaltiră,/ ruga, cerul necuprins./ Sfintele oseminte/ odrăslite-n tină,/ Glia strămoșească/ pururi au aprins:/ Candelele Cerului-Grădină.// Gătite-n surâs/ și-n straiul frumos/ literele grăiesc divinul:/ Maria! N-au stat niciodată/ atât de duios/ decât în
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
azi cu toate elementele care îi conferă identitatea. Cealaltă miză a romanului se situează la nivelul construcției. Format la școala textualistă a anilor '80, Nicolae Popa pariază încă pe soluțiile postmodernismului de acum mai bine de două decenii. Romanul se țese pe planurile suprapuse ale gidian-ului mise en abîme. Cusăturile textuale sunt mereu la vedere, etalate cu mândrie, autorul vorbește deschis despre strategiile narative pe care le are în vedere sau își comentează din exterior fragmentele abia încheiate. Luciditatea textuală nu
Textualism basarabean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8286_a_9611]
-
Ungureanu) s-a metamorfozat în Sonata lui Claude Debussy în minunate modulări de paletă, devenind aerian, diafan, învelit în poezia eterică a inspirației instrumentale de largă imaginație. Câtă poezie în Sérénade, câtă putere expresivă și cât de revelatoare sonorități au țesut în secvența Animé, léger et nerveux, câte delicate nuanțări au izbutit cei doi muzicieni, cizelând sunetul cu un rafinat simț al valorilor. Cu aceeași magie sonoră a fost restituită și Sonata în mi minor op.38 de Brahms, cu întreg
Magie sonoră by Vasile PRUTEANU () [Corola-journal/Journalistic/83121_a_84446]
-
Ceea ce frapează este schimbarea de tonalitate, odată cu renunțarea la orice pariu (mai mult sau mai puțin teribilist - a se vedea nevoia de inovație cu orice preț). Nu strigătul victorios al învingătorului ludic răsună (deși scenariile imaginare continuă, sprințar, să-și țeasă dantela), ci lamentoul dezbrăcat de podoabe al celui care a pierdut totul, spre a constata, uimit, că a păstrat intactă doar vocea impersonală a poeziei. Auzim, așadar, sonul special al vocii celui ce mestecă cenușă. Este de notat persistența practicilor
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
multe ori pînă m-am decis să plec. N-am îndrăznit să fotografiez ceea ce nu se poate fotografia, ceea ce nu se poate reda. Filmul lui Pavel Lungin încearcă o astfel de "performanță", spunînd o poveste tulburătoare despre lacrimi și sfinți țesută pe canavaua dostoievskiană a crimei și a pedepsei. Asupra sfîntului nebun-șugubeț al micii mînăstiri de lemn apasă un păcat la fel de vechi precum cel care-i îndepărtează pe Adam și Eva din Rai, cel al fratricidului care-i separă iremediabil pe
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
Membrii ei - în special Georgică Scarlat și Dan, cărora li se alătură, fără voie, Adrian Marina, îndrăgostit de Lena - sunt blazați în exces și, sartrieni declarați, propun teorii absconse ale neantului. În plus, se droghează cu alcool și morfină și țes utopii abracadabrante. Georgică, care și-a pierdut părinții într-un bombardament, se simte "pierdut, definitiv pierdut", "isprăvit", "mort" și e terorizat de gândul că "pe cadavrul meu, domnii comuniști construiesc socialismul". În numeroase rânduri vehiculează teoriile heideggeriene sau sartriene: "universul
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
elogiul ("Ea mângâie,/ Farmec dă și mulțumire, proslăvește și tămâie") sau să formuleze cel mai amar blestem ("și suavă,/ Nu se pomenește-n lume mai a dracului otravă"). Adevărul fabulei, adică al limbajului esopic, e întotdeauna cu două tăișuri: "E țesut în frumusețea graiului, cu meșteșug./ Poate fi când poezie, când surâs, când pișcătură,/ După cum se-ntoarce acul și izvoadele te fură,/ Altădată-n căptușeală, pe furiș, dar azi pe față./ Alte timpuri, alte vorbe, altă lume, altă viață". Avem aici
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
în mod personal. Iar măiestria în versificare nu împiedică naturalețea precipitatei exprimări a unei tinere țărănci: Pocnind din bici pe lângă boi, În zori de zi el a trecut Cu plugul pe la noi. și de pe bici l-am cunoscut, și cum țeseam, nici n-am știut Cum am sărit și m-am zbătut Să ies de la război. (...) În poezia lui Coșbuc, un sector m-a desfătat întotdeauna, oricâte riscuri iau s-o mărturisesc: e vorba de textele, care umpleau cândva manualele, dedicate
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
proza lui Proust e unică sau, dimpotrivă, e cu totul scoasă din uz. Pentru primii, rafinamentul zăbovirii în detaliile memorii involuntare este marca geniului său, și nici un efort nu e de prisos pentru a contempla arta cu care francezul își țese broderia mnezică; pentru ceilalți, nimeni nu mai stă să digere enorma acumulare de amintiri inutile care alcătuiește substanța operei francezului; pentru aceștia din urmă, a-l citi înseamnă a-ți pierde timpul. În fața unor atît de tranșante și de ireconciliabile
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
lucrurilor importante. Și dacă pînă la întîlnirea cu Proust aveai oroare de digresiuni inutile și de paranteze oțioase, dacă îți displăcea umplutura retorică și baterea pasului pe loc, acum înveți să-ți placă tocmai noianul frazeologic și tocmai broderia stufoasă țesută în jurul unor întîmplări anodine. Calofilii și raționaliștii, iubitorii de măsură și ordine, precum și adepții principiului economiei scrisului vor fi dezamăgiți: a-i cere lui Proust să fie concis înseamnă a-i cere să nu mai fie el. E ca și cum i-
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]