2,210 matches
-
Ioan, cap. IV: http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=36&cap=4) [6] http://www.manastirea-saharna.md/fisiere/canoane/Canoane Vasile cel Mare.pdf [7] Theodor Codrescu, Uricariul, pag. 320-328, vol. I. Ediția a II-a, Tipografia Buciumu Românu, 1871 Referință Bibliografică: Țigăncile sclave căsătorite religios cu boierii români? Vasile cel Mare așa legifera în canonul 42 acum 1700 de ani! / Marian Nuțu Cârpaci : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2160, Anul VI, 29 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Nuțu
ȚIGĂNCILE SCLAVE CĂSĂTORITE RELIGIOS CU BOIERII ROMÂNI? VASILE CEL MARE AȘA LEGIFERA ÎN CANONUL 42 ACUM 1700 DE ANI! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_nutu_carpaci_1480432272.html [Corola-blog/BlogPost/367482_a_368811]
-
și râd de el cu moartea în spinare. Că-mi povestise cum se-mbătase el de bucurie că-și găsise iubita, pe Jeni Marmeladă, cică fusese arestată în Piața Matache pentru furt de la negustori, o cunoșteam și eu, era o țigancă durdulie, frumoasă, ocheșică, plină de aur din cap până-n picioare.,, Îmi dam viața pentru ea dom’ sergent !” -îmi povestea el. Mielu Praporică fugise la ea, o luase în brațe și-o întrebase : ,,Ai scăpat ?” și când Mielu Praporic cânta refrenul
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 by http://confluente.ro/Valiza_cu_bani_ion_ionescu_bucovu_1392273899.html [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
puternici"... Țiganii se numesc pe iei "Romei" , va să zică tot "puternici", ear pe la începutul acestui veac făloșilor Greci le trăznise prin cap să se boteze "Romeiki": "cei plini de putere". Lazăr Șăineanu și el în dicționarul său nota că „romni” înseamnă „țigancă”. Deci nu este vorba de vreo teorie a conspirației contra poporului român. Mihai Eminescu nu putea să mintă, iar volumul este editat pe timpul comuniștilor (1985) când nu existau ONG-urile țiganilor ne-romi (kashtale) care au furat banii țiganilor romi
EMINESCU ȘI COȘBUC ȘTIAU CĂ ȚIGANII SE NUMESC ROM de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_nutu_carpaci_1483207912.html [Corola-blog/BlogPost/367486_a_368815]
-
acest timp gospodina ia o găleată de apă și le stropește. Paparudele se prefac că fug, dar până la urmă, tot se lăsă udate. Erau răsplătite cu bani, faină, mălai, ouă, fasole. Mai recent, acest joc a fost preluat de tinere țigănci, care dansează despuiate, doar cu cingătoare de frunze care la acopere goliciunea. Cântecul Paparudelor este tot mai rar, aproape uitat: „Paparudă rudă,/ Vino de ne udă,/ Cu găleata, leata,/ Peste toată gloata./ Ploaie, Doamne, ploaie,/ Locuri să se moaie,/ Ploiță
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_obiceiuri_si_traditii_elena_buica_1341998292.html [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]
-
toate de la sine! „ Să vezi ce gât o să facă babacu’ la telefon! N-o să-i convină. Iar o să-mi strige că-i mănânc banii. Ai dracului bani, parcă nu-s făcuți ca să fie cheltuiți ...! La întreținere o s-o aduc pe țiganca aia. Tot trebuie să-mi scot pârleala. Face treabă aici, face și sex cu mine și, oricum, trebuie să știu dacă atunci am satisfăcut-o sau ba. O să-i dovedesc acum ce n-am putut atunci... Ptiu! Ce idee! Azi
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_ii_2_marian_malciu_1327078692.html [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
din talie. A dus repede mâna cu telefonul la ureche și s-a răsucit mult pe bancă pentru a nu fi recunoscut. „Waw, waw! Ce bucățică a ajuns piranda! E trăsnet, pe bune! Dacă nu ar avea culoarea asta de țigancă, ar fi printre cele mai frumoase femei ale urbei, frate. Cea mai frumoasă ar fi! Mamă, Doamne, ce picioare am văzut! E to-ta-lă!... Bine că m-am întors la timp. Nu m-a văzut, dar o să văd eu unde merge
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_ii_2_marian_malciu_1327078692.html [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
loc și timp sub forma „brațelor de flori”, buchetelor oferite conducătorilor, întâmpinării simbolice (tradiționale) cu „pâine și sare”, confecționarea ghirlandelor și pavoazarea tribunelor la marile sărbători naționale sau comuniste etc. Ce mai prisosea de pe mormintele cimitirelor și din piețele cu țigănci sâcâitoare din cale afară și tutuitoare, ni le schimbam între noi gratulându-ne și mulțumind Cerului că (încă) existăm. Mai rămânea să pună ”obloane” ochilor pentru a nu mai privi Cerul! La asta se trudea pe „brânci” , pentru a urzi din
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Confesiunile_unui_nedus_la_biserica_.html [Corola-blog/BlogPost/366935_a_368264]
-
când se apropia de tine, iti pocneau nasturii de la pantaloni (încă nu se inventase fermoarul). Atunci l-am înțeles pe Georges Bizeț de ce a creat-o pe Carmen și l-am compătimit pe bietul Don Jose. Nevasta lui Pândele, o țiganca frumoasă, cu ochi albaștri, s-a prăpădit la naștere împreună cu pruncul, un băiețel. Pândele a crescut fetele cum a putut, nu s-a mai însurat să le aducă altă mama în casă. Brândușa o moștenea pe mă-sa, era brunetă
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 by http://confluente.ro/Accident_de_circulatie.html [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
întrebau: - Azi ce ne-ai adus, nene Ovidule? Erau doi puradei frumoși, parcă erau două păpuși de ciocolată. Pe fetiță o chema Getuța și pe băiețel Gigel, erau adorabili, destul de curatei și cu hăinuțe curate. Mămică lor, Violeta, era o țiganca tânără și voinica, destul de frumoasă, bruneta și cu ochii că tăciunele, nu albaștri că cerul, cum erau ai soru-sa Brândușa. Bărbatu-su, Giusepi, era și el un țigan chipeș cu mustața-n furculița, care lucra în construcții, el zicea că
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 by http://confluente.ro/Accident_de_circulatie.html [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
a admis să mergem la Miliție și să dăm totul în vileag. A doua zi cu noaptea-n cap, ne făceam și noi loc mai mult cu coatele într-un codoi lung și dezordonat, format mai mult din țigani și țigănci ce se înjurau și-și dădeau poalele peste cap. - Unde vreți să mergeți și care este problema?ne întreabă milițianul când ajunserăm și noi cu chiu cu vai la poarta. În două cuvinte, îi spun ce ne-a mănat la
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 by http://confluente.ro/Accident_de_circulatie.html [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
în scena finală îmi împlânta pumnalul în inimă, deși în cele din urmă nu aveam să mor (sau, cel puțin, nu în acea lume paralelă în care s-au petrecut restul evenimentelor), cum, de altfel, avea să supraviețuiască și mica țigancă, regina mea pentru totdeauna. Cu toate acestea, mă simțeam torturat de o singură idee: să evit deznodământul inițial. Să nu-i mai adresez niciun cuvânt, să nu bănuiască aceea că aș putea vrea nimic de la el, pentru ca, astfel, să mă
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1487282398.html [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
ocupau aceeași măsuță și sorbeau, fiecare, dintr-un cocktail dulce și colorat. Constituiau o prezență inedită, aristocrata și fata simplă, regizoarea și interpreta. "Am citit despre tine mai demult într-o revistă... Îmi pare bine să te cunosc", rosti mica țigancă, învârtindu-se, parcă, în jurul cuvintelor. Da, am avut niște interviuri și chestii d-astea", rosti absentă Deborah, ca și cum prin pronunțarea ultimelor cuvinte, vulgare, ar fi arătat lipsa de importanță, de amploare a acțiunilor sale. "Nu vreau să te plictisesc...", continuă
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1487282398.html [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
a repetat"... Apoi v-am ucis pe amândoi... Cu un cuțit și o armă automată. Sunt speriată, nu știu ce să fac...". Ceasul Morții a bătut. A fost un vis. Care e visul? Care e realitatea? Cine sunt eu?, se întrebă micuța țigancă. ...Am știut tot timpul că se va produce o tragedie, dar nu mi-am dat seama în ce va consta. De aceea mă plimbam neliniștit cu mâinile la spate, mușcându-mi buzele, încercând să-mi stăpânesc violentele emoții prin gesturi
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1487282398.html [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
foc. Mâncăm ceva ca oamenii, ne distrăm un pic... Da’ tu nu mai poți, prăpădenia pământului ce ești! Mie să-mi dai banii și pe ziua asta, că oricum mi-ai stricat-o... - Băi! F...ă muma-n cur de țigănci! Eu dau ordine pe aici, nu voi. Gata cu... - Ba s-o f...i pe mă-ta, bă! Om fi noi din neam de țigani, dar suntem mai curate ca tine, ordinarule! a izbucnit Angelica, aruncând cu furculița în direcția
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_ii_7_marian_malciu_1327434453.html [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
săptămâna trecută am văzut că te-ai purtat frumos cu mine. Deci, să cred că se poate ceva până la urmă. În fond, ești și tu doar o femeie... Cine știe de unde sare iepurele! E bine că am terminat bâlciul cu țigăncile”... După ce s-a odihnit bine, a făcut duș, s-a îmbrăcat și a ieșit în oraș. A mers să mănânce la un restaurant din zona centrală. Acolo, între două feluri de mâncare și cu paharul de vin roșu în mână
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_ii_7_marian_malciu_1327434453.html [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
și râd de el cu moartea în spinare. Că-mi povestise cum se-mbătase el de bucurie că-și găsise iubita, pe Jeni Marmeladă, cică fusese arestată în Piața Matache pentru furt de la negustori, o cunoșteam și eu, era o țigancă durdulie, frumoasă, ocheșică, plină de aur din cap până-n picioare.,, Îmi dam viața pentru ea dom’ sergent !” -îmi povestea el. Mielu Praporică fugise la ea, o luase în brațe și-o întrebase : ,,Ai scăpat ?” și când Mielu Praporic cânta refrenul
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Valiza_cu_bani_ion_ionescu_bucovu_1354640989.html [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > DEȘERTUL DE CATIFEA (24) Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 838 din 17 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului 24. CÂND SE CONJUGĂ VERBUL A IUBI (lll) Deși brunetă sută la sută, Florica nu-i țigancă .Părul mioritic, se lasă mângâiat numai de vânt și de pânza albă ce-i mai domolește sălbăticia întunecată. Fața prelungă și măslinie pare desenată în jurul ochilor mici și iscoditori. Trupul îi este bine proporționat : șoldurile nedepășind linia armonioasă a coapselor
DEŞERTUL DE CATIFEA (24) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_24_costel_zagan_1366225114.html [Corola-blog/BlogPost/345846_a_347175]
-
Alexander Hausvater; Zapo, în „Picnic pe câmpul de luptă” de Fernando Arrabal, regia Diana Manole; Băiatul, în „Carlo contra Carlo”, de Paul Ioachim, regia Horațiu Mălăele; Torres, în „A treia caravelă”, de Iosif Naghiu, regia Tudor Mărăscu; Gavrilescu, în „La țigănci”, după Mircea Eliade, regia Alexander Hausvater... După cum există actori, tot astfel există și spectatori. Iar dacă, de pildă există nonactori (exemple singuratice), în parte există și săli de spectacole cu multe locuri goale. Actori ca Ioan Batinaș nu numai că
IOAN BATINAŞ. BOLTA TEATRULUI, STREAŞINĂ NU PIEDESTAL... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1420095570.html [Corola-blog/BlogPost/372843_a_374172]
-
cum văzusem pe la Fălticeni. Meseriașii corturilor își vedeau de treburile lor, continuându-și concertul tablelor galvanizate și mai rar din aramă. Astfel toată Valea Ciofului era cuprinsă de un concert inedit. În șatră nimeni nu stătea degeaba, totul se mișca,. Țigăncile șatrei formau echipe de câte 3-4 persoane și începeau să umble pe la porțile gospodăriilor din sat. Ofereau spre vânzare așa zisele tingiri și cazane din tablă, fărașe, țesale și fel de fel de obiecte din tablă. Eu și alți copii
ŞATRA DIN VALEA CIOFULUI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 by http://confluente.ro/None.html [Corola-blog/BlogPost/373114_a_374443]
-
-l? Puteți explică acest sentiment al acelui om? http://acum.tv/articol/5688/ D-l Panduru Ion · - Aaa, despre portretul doamnei aceleia? Eram în Germania, Bamberg, și aveam comandă de portret de la o florăreasa - a nu se confundă Blumerin cu țigăncile florărese de la noi - o femeie umblata cu o proprietate în Franța, Provence, care mai frecventă muzeele, e adevărat, sporadic și care mai știia că pictorii adoră vinul roșu, femeile, etc. Mă rog,o idee din această despre pictori, poate nu
INTERVIU CU MAESTRUL PANDURU, UN OM CU HAR, CUPRINS DE AURA SFANTA A PASTELUI! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 856 din 05 mai 2013 by http://confluente.ro/D_l_panduru_un_om_cu_har_cu_valerian_mihoc_1367785941.html [Corola-blog/BlogPost/348023_a_349352]
-
mele, care se jucau indiferente, am plecat spre biserică. Era departe, dar în ziua aceea am ajuns mai repede decît vîntul.. Mergeam cu pumnii strînși ca să nu-mi pierd banii și ca să nu plîng. La colțul străzii am cumparat de la țigănci două buchetele, unul de ghiocei și altul de violete.. Nu aveam decît doi lei, îmi trebuiau bani și pentru lumînare. Aveam un palton albastru și o căciulă din aceiași culoare, pe care mi-am scos-o din cap și mi-
PRIMA INTILNIRE CU ISUS de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Prima_intilnire_cu_isus.html [Corola-blog/BlogPost/356370_a_357699]
-
autorul idolatrizează trecutul. Imaginea Bucureștiului este descrisă sodomic, trivial plin de parveniți și ignoranți, cu străzi fără caldarâm, „ uliți strâmte, cu clădiri lipita una de alta”, maidane „pline de gunoaie și de mortăciuni” taverne scunde cu pământ pe jos, cu țigănci desculțe, Pena Corcoduța e beată moartă în droia de derbedei care-o acompaniau. E Bucureștiul de la porțile Orientului situat la începutul secolului al douăzecelea, unde balcanismul e la el acasă. În roman se întrepătrund realitatea cu visul, realizate cu ironie
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 by http://confluente.ro/Mateiu_i_caragiale_romancier_ion_ionescu_bucovu_1364192922.html [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
învăța numele la toate bălăriile și buruienele și la ce sunt ele bune, dar din păcate el îmi spunea în rusește și eu le-am uitat de mult. O dată, țin minte că acum, era vară, mama avea la spălat niște țigănci ce puseseră în ograda niște pirostrii sub care ardeau vreascuri și cioate de lemn. Pe pirostrii era o găleată mare te arama spoita în care fierbeau rufele. Lângă pirostrii era o albie mare făcută dintr-un trunchi de salcie, țigăncile
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 by http://confluente.ro/Prietenul_meu_vichentie.html [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
țigănci ce puseseră în ograda niște pirostrii sub care ardeau vreascuri și cioate de lemn. Pe pirostrii era o găleată mare te arama spoita în care fierbeau rufele. Lângă pirostrii era o albie mare făcută dintr-un trunchi de salcie, țigăncile îi ziceau lohancă în care urma să scoată de la fiert rufele și să le spele cu leșie de ciocălău de popușoi. Eu care ma țineam de tot felul de năzdravanii ce-mi trece prin cap: iau un ciot fumegând din
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 by http://confluente.ro/Prietenul_meu_vichentie.html [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
scoată de la fiert rufele și să le spele cu leșie de ciocălău de popușoi. Eu care ma țineam de tot felul de năzdravanii ce-mi trece prin cap: iau un ciot fumegând din foc și fug când nu mă văd țigăncile și-l văr adânc în sura cu paie ce se află în dosul casei. Apoi frumușel mă duc să fac alte năzbâtii. Nu trece mult și aud: Pojar! Pojar! și sura de paie era o torța de flăcări ce amenință
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 by http://confluente.ro/Prietenul_meu_vichentie.html [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]