3,072 matches
-
Îndeplinea rolul de ghid al nepotului său: Păi, nu te aducea Dorița duminica aici, nu aici te jucai cu copchiii de seama ta, nu aici veneai la film? Colo este casa nașului Ardeleanu, ici este podul cu balta, dincoace magazinul, Țintea, Tăculeștii, Gherasim, Scorțanu, Patrichi și... iată unde am ajuns! Unde? Cu greu copilul a recunoscut drumul pietruit, ulița către Vasile Lica (brrr! a făcut copilul și cutremurat de podul În care stă vaca rea care fură mana Dumăniței, a strâns
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a luat un par în cap Adela, dar nu i-a crăpat capul. Apoi a luat un cap în gură Pardailan. După asta luau toți și dădeau toți cu parul. Raj a fost scos din luptă cu o sapă bine țintită în moalele capului. A căzut lat, a dat ochii peste cap și dus a fost. Lupta s-a oprit și Adela răcnește. De sub o piatră aflată sub capul bărbatului iese o broască. Aoleu mamăăăă! A ieșit și broasca, răcnește Adela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
presă. Iubitule, îl ruga soția, nu stăpînești gramatica și devii ținta tuturor răutăților. Eu m-am exprimat corect, dar știi cum sînt cei de la presă... Impresia lui Marcel era că devine egalul celui pe care îl bîrfește. Din acest motiv, țintea sus de tot, la președintele țării, la prim ministru, la miniștri, etc. Ministrul X? Un dobitoc, un escroc. De ce? Păi, nu-l vezi cum arată? Mirela a aranjat o masă la Casa Universitarilor și se temea ca nu cumva Marcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
prăbușirii. Vuuuum! trece bondarul pe la 10 m înălțime și imediat urcă la cer. Încă o dată, se roagă Dinu. Nu pot, am făcut-o de oaie rău. Încă 15.00 de euro. Pilotul întoarce în scurt și coboară aproape în picaj, țintind scaunul răsturnat cu Romeo. Huruie, vuiește, se apropie amețitor de repede, hărmălaia devine tragică. Vuuum! De data asta a fost și mai lată. Lumea s-a panicat și mai și, strigînd: Era și Dinu, vecinu'. L-am văzut! Dinu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la cărți, cine a furat startul, cine a întors spatele, când joci cu bună știință la cacialma, iar Dumnezeu dă cu zarul mereu șase-șase? Când alergi, alergi și simți respirația lui în ceafă, când stai cu spatele la zid și cineva te țintește în șira spinării? Primul remediu al lașității de "nu se mai poate" este tristețea. Când era mic, credea în poveștile cu sfinți spuse de mămuța, în minunile bunicului confundabil cu Moș Crăciun. Foarte devreme, Dumnezeu, suferind de lombosciatică, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din Iași. A fost repartizat după medie, a căzut la silvic, iar cu 7.33 a prins la "Ibrăileanu", un liceu cu profil în hidrologie și chimia apelor. 7.33 era o medie bună, puțini alegeau licee de mijloc, toți ținteau mai sus, dar, într-un mod echitabil, sistemul repartiza pe fiecare unde-i era locul în ierarhia cifrelor. Destinele, într-un registru, funcție de câteva zecimale. Viața este o continuă raportate la cifre, câmpii întregi cu cifre de la facere la desfacere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tînăr, văd o minune! Rusul se frecă temeinic la ochi, tresări, Își făcu de trei ori semnul crucii, mormăi o rugăciune, apoi Încă una: — Ochiul lui Dumnezeu, Iuri, soarele nopții, ochiul Dom nului asupra noastră, nu te spăimînta, uite! Și ținti cu degetul spre un colț de cer unde verdele se făcea mai palid plouînd de sus cu raze, apoi spre alt petec unde părea că se Înjgheabă un vîrtej trandafiriu. Caii, odată cu Încetarea imboldurilor, o luaseră la pas. Cei doi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
spune pe englezește la măr? — Nu. Îl luam apoi În primire, cu aceeași Întrebare, pe prietenul ungur, Duczi: — Tudod hogy mongyák angolul alma? — Nem. Scoteam din buzunar mărul Încet, Încet și-l etalam În palma stîngă. Cu arătătorul de la dreapta, ținteam spre el: — Apple! Apple, silabiseam eu Încîntat. Acuma, la găină, știți cum i se spune?... Vedeți că nu știți? Dar la cîine? TÎrziu am Înțeles pe deplin că tot ce am izbutit eu În viață cu meseriile pe care le-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Iuda neprotejat de „scutul credinței”. Pavel spune în Ef. 6,16: „În toate luați scutul credinței cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău”. Origen pleacă de la versetul paulinic pentru a dezghioca misterul trădării lui Iuda. Diavolul țintește în inima ucenicului când acesta bâjbâie între credință și necredință. Scena hotărâtoare se petrece la Cină: Isus îi oferă „bucata de pâine”, dar Iuda o refuză, spune Origen. Prin acest refuz al darului special făcut de Isus într-o împrejurare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și din cealaltă” (Il. 10,65-66); a „pierde” o ființă dragă (Il. 6,411) sau o facultate prețioasă, precum vederea (Od. 9,512), din vina altuia. Ca și la greșirea țintei, și aici intervine ideea privării de ceva spre care țintim ori de care am avut parte la un moment dat. Sens secundar: neatingerea scopului propus, falimentul. • Sensurile abstracte, „a greși”, „a comite o eroare”, „a se înșela” etc., apar cu precădere în Odiseea și devin preponderente la tragici. • Hamartia/hamartema
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Moldovei la picioare și cu roadele toamnei la îndemână, fără să întâmpine măcar și vreo mică rezistență, spre marea veselie a nesățioșilor năvălitori. * * * Da' ce târg se ivește la orizont, vornice Moțoace? Că doar n-o fi Iașul către care țintim... Nu, slăvite Rex! Este Târgul cel Frumos... De acolo și până la Iași ar mai fi încă o zi bună de marș întins pentru pedestrime. Oștirea ar trebui odihnită înainte de bătălia pentru izgonirea slugarnicului către păgâni răzaș Constantin... care pune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
spun despre universul YouTube. Am văzut acolo câteva piese de rezistență interpretate de tine și mi-au plăcut foarte mult. Erau înregistrări din concerte. Am reținut însă și câteva gesturi marca Z. Când ai cântat cu Filarmonica Portuguesa de la Montreal, țintind cu arcușul către un violonist din orchestră, care, probabil, a luat-o razna pe partitură, i-ai spus dirijorului, ultimativ: "Eu sau el! Unul dintre noi coboară de pe scenă!" A coborât el, firește, pentru că fără solist nu putea fi continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ești indiferent? De gheață? Și astfel nobil ? Nu. Ție îți place să ai sentimente foarte puternice, dar mojice, urâte, josnice, mizerabile. Ți-aș putea îndruga chestii, cum că el mă înalță, fiind mai bun ca mine, cum că trebuie să țintesc cât mai sus, să depășesc limitele, dar adevărul e că am nevoie de iubirea sa nesfârșită, dăruirea, generozitatea, căldura, amabilitatea sa. X: Nu-nțelegi că nu te iubește? O: Cea care nu-nțelege ești tu. El e iubirea. Iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Simt nevoia să mă dezmorțesc. Îndată. Cât ai clipi, prind momentul și iau pistolul. Înapoi! Nu știu de ce nu i-l bag pe gat, altcuiva i-aș face mult măi rău. Pune-ți cătușele. Vorbesc serios. Imediat, și atunci îi țintesc piciorul. Potolește-te, e un test. Pistolul e descărcat. Trag și nu se întâmplă nimic. Iată-l pe cel plin, îmi spune. Înapoi. Cineva sosește la ușă. El se încruntă. Îmi spune: Te rog să nu faci prostii si să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tip religios ar putea fi reprezentată pe axa verticală: un traiect biunivoc între instanța transcendentă și arcanele sinelui în căutarea realizării spirituale. În replică, dezvoltarea individului din societatea de tip pragmatic s-ar înscrie pe axa orizontală: un traiect linear, țintind acumularea de bogăție materială, menită, la rându-i, să aducă o salvare provizorie, sub un cer devorat de vid. În perioada contemporană, statele islamice îmi par a incarna primul model, în vreme de Europa și America de Nord sunt emblematice pentru cel
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și unde ceru-i mai aproape de pământ. Era suficient să ies la câmp să văd cum plugul ară, pasărea măiastră se-ntrecea pe sine, concertul lucrătorilor de pe ogoare, toate trimise lui Dumnezeu ca semn de mulțumire și din suflet împlinire. Ținteam de nenumărate ori cerul albastru și tot de atâtea ori eram supărat pe fulgerul luminos care a pus stăpânire pe cer și-l brăzdează mărinimos, neînțelegând de ce. Marea albastră, calea luminoasă din fașă o urmăresc și de multe ori mă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
activitățile liturgice, mai puține căsătorii, exodul din Biserică al femeilor emancipate, dezinteresul tinerilor... Mă întreb dacă urgența crescândă și diminuarea intrărilor derivate din "taxa ecleziastică" percepută de Biserica Germană vor conduce la reforme. Nu sper într-o Biserică unificată, nu țintesc fuziunea aspectului confesional, regional sau național al Bisericilor creștine. Nu așa trebuie să fie. Sper într-o unitate ecumenică a Bisericilor creștine în care diferențele se reconciliază. Este oare o speranță prostească și excentrică? Nu, este o viziune realistă, iar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
izvor de apă răcoritoare, iar iarna în bătaia viforului de gheață, grăbește găsirea unui adăpost cald și sigur. Frumusețea vieții nu stă decât în graba noastră de a dobândi ceia ce nu avem. Dar strădania de fiecare zi a omului țintește finalitatea și iată de ce vrând-nevrând fiecare din noi se gândește și la moarte; își face un examen de conștiință; își dă seama de iuțeala vertiginoasă cu care a trecut această viață, de zbuciumul și zădărnicia ei; își formulează "ultima dorință
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în relație cu viața și numai cu ea. Aceasta este prima implicație a afirmației potrivit căreia cultura este cultura vieții. Ea nu înseamnă doar că, într-adevăr, cultura este autotransformarea vieții. Această autotransformare nu poate fi orbească, ci trebuie, de vreme ce țintește către o creștere, să se sprijine pe o cunoaștere: la baza culturii stă așadar o altă cunoaștere decât cea a științei și a conștiinței. Această cunoaștere este cea a vieții, care, așa cum am lăsat să se înțeleagă, constituie prin esența
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sensibile ale naturii prin faptul că nu ține seamă de ele în metodologiile și calculele sale, ea se dezvoltă totuși pornind de la această natură din care nu reține decât trăsăturile care o interesează, iar cunoașterea acesteia este lucrul spre care țintește în ultimă instanță mergând pe căile pe care și le-a ales. Dimpotrivă, știința habar nu are ce este viața, nu se preocupă câtuși de puțin de ea, nu are nici o legătură cu ea, și nici nu va avea vreodată
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
omorât ca un câine și aruncat pe un morman de gunoi. Ceea ce Îi preocupa Îndeosebi pe anchetatorii lui era ce anume povestise el și cui. Multe Întrebări se Învârteau În jurul rolului jucat de Guadalmedina În noaptea celor doi englezi și ținteau să scoată la lumină cum de fusese implicat contele și cât știa din desfășurarea faptelor. Inchizitorii demonstrară de asemenea un interes special În a afla dacă mai era cineva la curent și numele celor care ar putea deține detalii despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și Înhățând-o de cum atinse pământul. Atunci luna se ascunse din nou după un nor. Am lăsat să cadă pistolul descărcat, l-am scos din pieptar pe celălalt și, Întors spre cele două umbre care se repezeau la căpitan, am țintit, strângând arma cu amândouă mâinile. Dar Îmi tremurau așa de tare Încât al doilea foc l-am descărcat orbește, În gol, În timp ce reculul mă dărâma pe spate la pământ. Căzând orbit de Împușcătură, am văzut preț de-o clipă doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de la balconul Casei Brutarilor, regele nostru, don Filip al IV-lea, foarte liniștit, i-a cerut o archebuză unuia din străjeri și, cu aceeași ținută regală netulburată, a coborât În arenă, și-a potrivit cu eleganță capa și pălăria și a țintit În așa fel Încât ducerea armei la umăr, slobozirea Împușcăturii și moartea taurului s-au petrecut parcă În același timp. Entuziasmul publicului s-a revărsat În aplauze și În urale și s-a vorbit de Întâmplarea aceea luni În șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
atunci când mi s-a Încredințat un anumit serviciu, cel mai important dintre angajatorii mei a spus că nu dorea să moară nimeni cu ocazia aceea. — Ia te uită. Așa a zis? — Întocmai, cuvânt cu cuvânt. Pupilele pătrunzătoare ale favoritului Îl țintiră pe căpitan ca două guri de archebuză. — Și cine era personajul acela important? Întrebă cu o periculoasă blândețe. Alatriste nici nu clipi. Nu știu, Excelență. Purta o mască. Acum Olivares Îl privea plin de interes. — Dacă acelea erau ordinele, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
anecdotică a textului, țesătura de coincidențe ori opoziții romanțioase a sa, pentru a ajunge la scheletul minimalist, modern sau postmodern al lui Shaekespeare. Deși spectacolul respiră dintr-o simplificare a anecdoticii structurii piesei, el adâncește înțelegerea universalului uman spre care țintește de-a dreptul didactic oricare din ultimele texte teatrale ale lui Shakespeare. Toate romanțurile târzii, Poveste de iarnă, Cymbeline, ori Furtuna însăși, reprezintă adevărate lecții fundamentale și ultime de virtute, desfășurate pe fundalul unor intrigi implauzibile, îmbinând senzaționalul cu scandalosul
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]