1,267 matches
-
din gogoașa cunoașterii și-ți croșetezi la două cârlige o viață de lux fără gazele puturoase ce se produc în creier când scrii poezii o împachetezi întrucât nu găsești atomul unde să-i delimitezi spațiul. HAZ DE NECAZ Parcă sunt țintuit pe cruce și-în așteptarea unui biftec cer să-mi fie duse la tomograf poemele în care s-au infiltrat îngerii, virușii vor fi aruncați din avion ca bombe bacteriologice. PE BUNE Patria mea încă nu a legalizat IADUL deși
DUMITRU ISTRATE RUSETEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361496_a_362825]
-
Acasă > Stihuri > Tonalități > AMULETA DE POET Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 241 din 29 august 2011 Toate Articolele Autorului Mireasă din zori primenită-n vesminte păgâne petița de-o ceață de îngeri din celalată lume țintuită-n voaluri și-alămuri - capricii minore printre suspine și lacrimi arpegii de ceață și nouri se lasă din cer geana de brumă întomnându-i sorocul mai ieri i-au fost scoase la mezat fecioria, norocul mai apoi scâncet timid de vestala
AMULETĂ DE POET de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361543_a_362872]
-
afară, modelele externe sunt părelnice, peste tot dai de ipostaze obiectivate ale sinelui, de autoscopii. Sau, mai simplu: bărbatul și femeia, artistul și „umbra” Celuilalt, aflați mereu în traiectoria dintre tine, privitor, și operă. Cine sunt aceste personaje care te țintuiesc parcă în propria lor uitătură? Cu ochi exoftalmici, ele par, mai curând, naturi umane emoționale decât reflexive. Sunt speriate, mirate, tulburate, îngrijorate, triste, singuratice?... Nu știm. Ele, „petele”, nu par a suferi de groaza revelării nudității ca bărbatul care se
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]
-
de zgura întâmplărilor prin care trecusem. Din fericire, apa caldă revenise. Suspicios, m-am uitat cu atenție în toate părțile, așteptându-mă la o altă glumă sinistră și prostească. Nimic altceva decât urmele legăturilor de pe corpul meu cu care fusesem țintuit și tatuajul cu secera și ciocanul. În rest, puteam respira lejer, nu mă stânjenea nimic. În cadă, apa curgea peste mine, împroșcând faianța, iar aburul ce se ridica înecăcios din baie acopereau pereții și oglinda. Brusc apa începu să miroase
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Publicat în: Ediția nr. 953 din 10 august 2013 Toate Articolele Autorului Motto: „Adună lacrimi în pocal de aur Spală-ți fruntea ... fruntea plină de laur.” Era noapte. Razele lunii pătrundeau prin fereastră, lăsând în umbră colțurile încăperii. Adrian își țintuise privirea într-un punct din tavan. Somnul se încăpățâna să vină din cauza gândurilor ce-i alergau prin ceața trecutului. Mintea să se zbenguia în voie, plutind peste ocean. România era țara părinților, patria din care plecase în urmă cu 30
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
fenomenul era o evoluție, sau doar o involuție? Se concentră asupra dilemei încercând să găsească răspunsul pe care-l simțea pe aproape, asemeni unui fluture așezat pe o floare... Încă, încă puțin... Din fereastră, luna, ca ochiul unui sfinx o țintuia în tăcere și sub privirea sa hipnotică, respirația îi deveni din ce în ce mai ușoară, până când, desprinzându-se lin ca într-un zbor, se cufundă într-un somn adânc, lăsând dilema fără răspuns. Tania Nicolescu Referință Bibliografică: Dilema / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
Nu intelegea, trăia un coșmar.. Senzația cumplită că-i arde creierul și îi pocnesc venele risipindu-se în cioburi, era de nesuportat. - Ce vreți de la mine? a urlat înspăimântat. Un vuiet puternic l-a trântit și lanțuri grele l-au țintuit de scaun. - Avem tot ce îți aparține, inclusiv existența ta! a vorbit cu o șoaptă groasă, Liderul. - Nu vă cunosc, nu v-am dat absolut nimic. - Ai uitat toate tratatele și contractele pe care le-ai aprobat? Banii și afacerile
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
până îmi găsesc ceva, căuta și ea prin cunoștințele sale. Într-o zi mi-a spus că o altă româncă a avut colocviu (interviu) la o familie, dar a refuzat oferta, pentru că bătrâna pe care trebuia să o îngrijească era țintuită la pat, iar ea din motive de sănătate nu putea face acea muncă, să se lupte singură cu bătrâna, așa că a insistat la fiica ei și la șefa de la agenție, să mă cunoască pe mine. A doua zi m-am
BADANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362375_a_363704]
-
olimpiadă. Ea dorea să surprindă altceva din discuția ei cu profesorul, știind că Emanuela este cu ochii pe ei. Din nou a rămas surprinsă că nimic nu i s-a părut nelalocul lui. - Angelico! se întoarse ea iritată și o țintui cu niște priviri de te-ai fi cutremurat dacă te aflai într-o altă situație. - Ascult! - Vino un pic cu mine ca să te întreb ceva și nu vreau să mai audă și alții. Care-i treaba cu proful? - Hai zii
HORTICULTORUL AMATOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362514_a_363843]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > ORFICE I, II Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Orfică I Cânt de sirenă o fata morgana pețită de zei Orfică II Cânt de fecioară țintuită de catarg surd aplaudând... Relicvă Pană de înger de pe urma zborului prăbușit în vis Referință Bibliografică: Orfice I, II / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 250, Anul I, 07 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae
ORFICE I, II de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361243_a_362572]
-
cu coarnele lăsate pe spate, spintecă ca o săgeată desișul. Pe drumul stâncos, turme nenumărate de oi urcă la munte conduse de măgarii încărcați cu greutatea desagilor, turme încercuite de câini ciobănești mioritici, lățoși, cu zgardă de tablă în jurul gâtului, țintuită cu cuie ascuțite, să le fie de folos în lupta cu ursul. Undeva, într-un luminiș de pe malul apei, lângă primul baraj al lacului Șuța, domnișanii își aleg loc de tabără și de distracție. Freamătul pădurii se împreună cu răsunetul tălăngilor
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
ca un glob de cristal trona pe bolta senină. Era ger de crăpau pietrele. Zăpada strălucea, reflectând razele lunii. Sania lui Moș Crăciun trecea în viteză prin fața Lunii și ducea cadourile,bucurându-i pe copii. ** Micuțul băiețel blond, slăbuț, stătea țintuit în cărucior. Avea picioarele bolnave. Nu se putea deplasa decât cu ajutorul acelei mașinării complicate. Nu-i era somn, stătea ascuns să-l vadă pe Moș. Așa visase. Că-l va vedea și va fi însoțit de omul pe care îl
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
Henric regele cel blestemat. Sfârși la fel John Fisher* episcopul ce laolaltă cu More s-a-mpotrivit Sfârși pe eșafod și Boleyn Ann în numai câțiva ani pentru trădare Nesățiosul Henric muri-ngrășat peste măsură de-o boală care-n pat l-a țintuit Din toate astea însă, Anglia a suferit prin dezrădăcinare cel mai tare. Prelații n-au mai fost numiți de Roma ci de monarhul Angliei Și-au fost închise și deposedate multe abații și mănăstiri Iar cei ce s-au împotrivit
UN OM PENTRU TOATE ANOTIMPURILE.( A MAN FOR ALL SEASONS) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363173_a_364502]
-
de ne-oprit, Și-n inima-mi e bucurie de nestăvilit, Când mă gândesc la tine, ea tresaltă, Nimic nu trudesc, căci ea se avânta!! Așa forță și bucurie n-am mai simțit, Când o imagine-n tărie m-a țintuit, Nici ocean de frumusețe n-am văzut, Că există numai în vene-ti am și crezut! O Scumpete din tălpi până-n creștet Un izvor de bucurie, niciodată veșted, Tu-mi semeni în suflet o așa putere, La așa icoana inima
LANGA COPACUL SECULAR.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363199_a_364528]
-
am fost departe de ea! Dar m-am întors și îmi detest slăbiciunea! Sunt nefericită și furioasă permanent, mă arde pământul sub tălpi, visez să fug, să pun între mine și ea mii de kilometri dar parcă lanțuri nevăzute mă țintuiesc în locul acesta. Orizonturi senine mi se deschid ispititoare, către care visez să zbor liberă și fericită. Dacă nu e soarta cea care îmi frânge aripile, atunci cine?... În repetatele mele încercări de a ignora atacurile malițioase ce atentează constant și
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
viață ascuns la piept sub cojoc. Se afla într-o poieniță scăldată în argint. Zăpada înaltă de-un stânjen îl chema să se tăvălească în puful ei. Și cum n-ar fi făcut-o?! Numai ca pârdalnica de frică îl țintuia locului! În jur nici o adiere din vântul tăios de până mai atunci... nici un zgomot în afara celui făcut de toba inimii sale! Un petec de nor dăduse la iveală o lună stranie, de-o frumusețe nemaintalnită! În rest, cerul covârșit de
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
și albit se uita, adevărat ochi rece, la băiatul prins în cleștarul poieniței, ținând la piept un miel agățat de hotarul somnului. Pe minută, copilului i se scurse toată vlaga din trup și căzu în genunchi! De jur împrejur îl țintuiau câteva perechi de luminițe galbene, ochii lupilor sosiți de neunde. Ciudat, dar spaima morții nu-i mai tulbura cu nimic adâncul firii! Era stăpânit acum de un singur gând: să-l apere pe miel, să-l ocrotească de colții lupilor
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
flori în căutarea semințelor; aud cum sfârâie în coaja copacilor nodul de chihlimbar și mă întreb la ce bun înstrăinarea la ce bun plânsul dintr-un ochi vegetal altceva decât o stare de inspirație poemul acesta are cumințenia unei persoane țintuită într-un cărucior cu rotile. dependent de iubire nu poate ieși în lume oricum; uneori miroase a transpirație. când se așează la cozi emoționale aerul devine greu apasă memoria cuvintelor și zvonul nebuniei umblă molipsitor printre oameni; când e speriat
CARMEN TANIA GRIGORE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367352_a_368681]
-
Articolele Autorului Inimă la semafor Inima mea-i la semafor, Așteaptă liberul sau stop, Așteaptă să se `nalțe-n zbor Sau să se mistuie-n potop. De-i roșul macului din grâu E stop și interzis la dor Și-mi țintuiesc dragostea-n frâu, O leg de-un stâlp de la pridvor. O priponesc să nu te știe, O oblojesc să nu mă doară Iar lăutarul, cu simbrie, S-o răstignească pe-o vioară. Iar dacă-i verde la iubire Și-i
INIMĂ LA SEMAFOR de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367503_a_368832]
-
sat la biserică, tare ferchezuiți că orice țăran care-și respectă obârșia în nelipsitele costume populare, el cu :cioareci, cu, cămașă lăsată peste ei, împodobita cu râuri de motive naționale, încinsă la mijloc de un chimir lat din piele groasă, țintuit în capse de arama, cu vestă neagră fără mâneci, confecționata din dimie țesuta în război, cu pălărioara ciobăneasca, cu boruri scurte, iar ea cu fota înflorata încinsă cu bețe, pește ia ce-și lasă ciupagul să se vadă de sub poalele
PETRU ŞI ROZA, POVESTIRE DE ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366883_a_368212]
-
au prilejuit omagierea Elenei Cuza și a domnulului Unirii de către întreaga elită intelectuală a țării și de înșiși suveranii României. Dar emoțiile puternice din aceste zile i-au șubrezit și mai mult trupul ei firav. După 14 februarie a rămas țintuită la pat. Liniștită și deplin împăcată și-a făcut testamentul, cerând să fie înmormântată la Solești, alături de mama sa. Să fie o înmormântare simplă cu un singur preot, fără funeralii naționale și fără discursuri oficiale, însoțită doar de oamenii săraci
ELENA CUZA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366902_a_368231]
-
cu mare grijă în peretele dur și a început să o examineze. Era extrem de contrariat. Nu își amintea să fi observat cât de particulară este această stâncă față de toate celelalte din zona cercetată în timpul altor escaladări. Privirea i-a rămas țintuită de suprafața ei, pe care descoperea uimit o mare complexitate structurală și morfologică. Îndreptându-și atenția pe o parte din rocile sur-argintii, observă o aglomerare de cristale poliedrice de granați alături de micașisturi cu străluciri argintii, ce păreau a fi doar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
apără-mă! Laura, la tine veneam...”. Primul șoc a declanșat intrarea în funcțiune a airbag-ului frontal, iar următoarele contacte dure cu stânci și copaci au declanșat și celelalte componente ale sistemului de protecție în caz de impact. Iustin era țintuit pe scaunul șoferului, prins de centura de siguranță și „îmbrățișat” de perne protectoare frontale și laterale. A simțit puternică durere în ceafă și un disconfort general apăsător ce-i provoca amețeală. Nu mai putea deschide ochii și avea senzația că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
2016 Toate Articolele Autorului ASCUNZIȘURI M-ascund în tremuratul frunzelor Și-n prima șoaptă a vîntului, M-ascund după un fir de iarbă,ce-mi răsari în cale Să nu mă mai găsească ,să nu mă mai doboare. M-a țintuit vicleana de aducere aminte Cînd se-nchisese rană ce mi-a vorbit de tine Și iar încerc să mă ascund,în umbră unui nor fugar Să mă unesc,cu stropii mici de ploaie, De răscoliri să nu mai am habar
ASCUNZISURI de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367679_a_369008]
-
-n formă de evantai, dar sunt solide și lustruite, fără a le fi ascunsă patina vremilor. Camera, cu pereții ne-ncărcați inutil și al cărei candelabru dă valoare și distincție, are mobilă nouă cu ecouri vechi, de lume bună și țintuită-n timpul ei trecut și stins. Dușumeaua e acoperită de un amplu covor plușat pe griuri și note discrete, iar când pășești, lemnul parcă ar geme, iar auzul meu discerne cumva un glas incert de om... Când te miști, partenera
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]