317 matches
-
jerpelite, case tupilate între magazii de lemne putrede, oameni cenușii cu priviri arțăgoase. După ce m-au dirijat greșit de câteva ori, am reușit să ajung la periferia de unde trebuia să iau autobuzul spre Măgura. Doar că în stație nu era țipenie de om. Am mers cu ia-mă nene vreo cinci kilometri, apoi am sărit într-un hârb plin cu saci de cartofi, care m-a lăsat la poalele unei movile împădurite. În vârful ei se afla Sanatoriul de boli nervoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vagoane de vite și au tot sperat să ajungă vii la destinație! Coboară În G. tocmai când se crapă de ziuă. E singurul pasager care coboară aici la o asemenea oră. Pe străzile noroioase ale satului nu se vede nici țipenie de om. Se apropie totuși de impiegat și-l roagă să-i spună În ce casă locuiește cu chirie tovarășul profesor Radu G. Grințu. Nu e prea departe - i se explică. Îl scoală pe terist din somn tocmai când cocoșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
trece prin gând... numai o baie în mare îl mai poate relaxa, îl poate înviora și-i șoptește: - Vii la mare? Ion, nu putea să refuze... era constănțean! Nu aveau slipuri, prosoape, însă de obicei pe acolo nu era nici țipenie de om... doar șoseaua Constanța - Năvodari, un câmp părăsit, pregătit cu instalații pentru irigat, franțuzești sau evreiești, băgate în pământ vegetal, vreo zece metri de plajă curată și... marea, iubita mea și a altuia, care bucuroasă că se reîntâlnește cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
așteptate de toți încât ajunseseră să creadă că zăpușeala nu se va termina nicicând. Laur îmbrăcă slipul din mașină și a pășit pe plaja visurilor, însorită dar pustie spre mirarea lui... de obicei venea lumea dar acum, nu era nici țipenie de om și se gândea: - Cu atât mai bine! Când a zărit nisipul galben, măcinat în granule fine, fără scoici nerăbdarea puse stăpânire pe el. Dorind să alerge spre apă a înlemnit; a zărit mulți copii, cu cele mai inimaginabile
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
trei bălțate, una albă, trei roșcate, care ciugulesc mai departe urcând malul râpos, decorat cu resturile civilizației. Și în tot parcul, numai ele au mai rămas, parcă a sunat trâmbița zilei de apoi și pământul s-a mântuit de lume. Țipenie! Nici casierițe, nici mape, nici Costache Popa, nici bebeluș! Ninge mărunt, cu dușmănie. După amiaza scade, apăsătoare. Înăuntru, afară, afară, înăuntru, se intră și se iese prin luciul apei. Băltoace mari sau mici, nu contează, liniștite să fie, ca oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
meu, făcut din mai nimic dar uite că-mi făcusem umărul zob! Înțelegi ce vreau să spun? Râdeam în mijlocul străzii de mă cocoșasem. Și în tot timpul ăsta, că doar e ceva drum de la Obor până la mine, n-am întâlnit țipenie de om, animal, mineral, orice-ar fi, nimic. Totul parcă se topise, numai din loc în loc ardeau felinarele. Ba nu, mint, ceva am văzut totuși. Un taxi staționa în fața unei porți de fier forjat, o poartă grea ca de palat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Ajuns la poartă, s-a oprit și rezemându-se de ea și-a făcut cruce, îngăimând: „Slavă Celui e Sus că am ajuns la casa mea!” Nu mai avea putere nici să dechidă poarta parcă... S-a uitat în jur... Țipenie! A deschis poarta și a intrat. Nici câinele lor, care era strașnic de atent la orice mișcare a porții, nu a lătrat... „Uite că nici câinele nu a mai stat pe lângă casă!” A încercat ușa casei, dar era încuiată.” Unde
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pornit așa cum erau, pe cai, echipați de luptă, cu scuturi, sulițe și iatagane. CÎnd au ajuns, după vreun sfert de oră, satul era complet pustiu, au intrat prin case, mămăliga fumega În ceaune, pîinea era pe masă, dar prin jur, țipenie de om. După ce-au mîncat, au aflat ce se petrecuse. În clipa-n care fuseseră văzuți năvălind asupra comunei neajutorate, Într-un nor de praf și sclipiri de zale, țăranii au fost curentați de-o amintire fulgerînd din negura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ca baba În poalili cămeșî. ― Încă n-am devenit târgoveț, tată Toadere. Până atunci mai este oleacă de cale... Au pornit. Când au ieșit În piața gării, Gruia a privit spre locul unde Îl lăsase pe birjar să-i aștepte. Țipenie! „Să știi că pezevenghiul a luat banii și m-a lăsat cu buza umflată”. ― Aici suntem, boierule! - l-a atenționat birjarul, care se găsea chiar lângă trotuarul unde s au oprit ei. ― Atunci, să urcăm - a hotărât Gruia, cu inima
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ați venit ? Da, chiar așa. Penderecki. Cum să explici ? — Știți cumva... aveți vreo idee... de ce ? întrebă Cosmina, ocolind doar pe jumătate întrebarea bătrânei. — De ce s-a aruncat adică ? Bătrâna privi în dreapta și-n stânga, apoi în sus, spre scară. Nici țipenie. Le făcu semn să se apropie. — Știu eu, șopti. Voia să se arunce în cer. A nimerit altfel... Așa ceva numai dragonii pot face. Iar noi nu știm cum, nu înțelegem, spunea Confucius. El e în afara puterii noastre, spunea Lao Zi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înțesată de șenile, lanțuri, cuve, concasoare scrâșnind, înfigându-se și smulgând, ridicând pulberile și surpând malurile. Iadeș... șopti pierdut cheliosul, simțind că tot alaiul de carcase, clești și elitre năvălește asupră- i. Pârnaie, amintindu-și dintr-odată, se întoarse. Nici țipenie. Trase de portiera caroseriei ruginite, care se smulse cu totul. Din Faraon nu rămăsese decât conserva de stavrid pe care o șterpelise de la masă. Pârnaie se strâmbă, dezgustat : — Au șters-o cu toții... — Poate nici n-au fost, chibzui Iadeș. Ni
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în bălți de apă stătută, bântuită de muște și viespi grase; de câte ori încercam să beau apă, trebuia să fiu atent la vipere. Au fost zile când n-am reușit să găsesc nici măcar o pară ca să-mi amăgesc foamea, și nici țipenie de om pe vreo cărare...Am văzut țărani foarte bătrâni dar n-aveau decât treizeci de ani fără un dinte în gură, chelboși, slabi, numai piele și os, desculți, de ani de zile mâncând doar ceva verdețuri culese ici-colo, pândind
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu apă puturoasă, raiul muștelor și al viespilor grase; când încercam să beau oleacă de apă, trebuia să mă feresc de tot felul de vipere. Zile-n șir n-am reușit să găsesc nici măcar o pară ca să mestec ceva, nici țipenie de om pe poteci. Pustiul, iată ce mi s-a arătat mereu înaintea ochilor, simțeam pur și simplu că mi se taie respirația. Chiar n-ai văzut pe nimeni? Călători, ciobani, vagabonzi, pustnici, cerșetori, smintiți? Acele povârnișuri nu sunt ca
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
luăm exemplul următor: (38) Trecătoarea se afla chiar în josul povîrnișului. Era un drum noroios; merse mai întîi pe firul unei ape foarte adînci și-nvolburate. Urcă coasta unui deal, trecu pe lîngă o gospodărie în care nu se auzea nici țipenie de om, și coborî încetișor într-o vale cu plopi fremătînd. Din nou urcă și merse tot așa pe creasta de de-asupra văii. Zgomotele ușoare ale unui tîrg aflat încă în ațipire ajungeau pînă la el. J. Giono, Le
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
trufie straturile de lăptuci și morcovi. În apropiere de Poarta Brandenburg, clădirea Reichstag-ului se înălța ca un spectru de piatră, sfredelit și devastat, al de-mocrației asasinate. Era o vreme blîndă de tot, cerul era albastru, nu se zărea nici țipenie de om, piețele și bulevardele erau triste și pustii. Mă aflam în apropierea a ceea ce rămăsese din ambasada Franței, cu liniile sale clasice, care privea către cele o mie de ferestre oarbe ale hotelului Adlon, distrus de flăcări. Ceva mai
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
zăpezii. Ce-mi pot dori mai mult? La întoarcerea în Sinaia, șoseaua care leagă orașul de Cota 1400 este (se vede bine din cabină) atît de degradată, cu porțiuni atît de părăginite, încît nu-i de mirare că nu vezi țipenie de mașină. Și ce trafic era! Cine ar trebui să intervină? Statul. De altfel, situație generalizată. Acolo unde proprietarul e un particular bogat și întreprinzător totul arată nou și prosper. Vilișoarele "noastre" de la Cumpătu, gestionate de uniunile de creație, cele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
domnului, au ornat atît de sonor fotbalul bucureștean interbelic. Ripensia! Ce rezonanță, nu? Da' de unde: dictatura epoleților albaștri n-a cedat nici o santimă din vechiul tupeu. Ținînd cu dinții la gloriosul istoric al cluburilor fojgăind de securime. Nicăieri, în jur, țipenie de etichetă moscovită. Doar un Dinamo Kiev, parcă. Vă imaginați, ceva mai departe, un Dinamo Stockholm? O Steaua Copenhaga? Rîsul lumii. De ajuns, în fine, la recentul show dinamovist din Copou. Să-l luăm în nuanțele lui trandafirii. De n-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]