473 matches
-
m-am neglijat. Nu-i așa, Hugo? Bărbatul a înghițit în sec. —Ăăă, nu. Nu, deloc. Nu ca hipiota aia de la cursul prenatal cu care erai zilele trecute, a chicotit Laura. Cum își închipuie ea că arată? N-are nici o țoală mai elegantă și părul parcă e din paie. Păcat, însă. Dacă și-ar da interesul, probabil c-ar arăta bine. Un val de indignare a trecut peste Hugo. Cum de-și permitea Laura să vorbească așa de Alice? —Te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pocniră ca un dop de șampanie. Mătură cu privirea obiectele mizerabile din interiorul taximetrului și îndeplini formalitatea de a se informa. - Mă duci și pe mine până în orășelul nostru iubit, intoxicatule? Șoferul, intimidat o clipă de tăietura occidentală, costisitoare, a țoalelor ce-i fuseseră vârâte în ochi, își înghiți cu grijă înjurătura și, recăpătîndu-și controlul, își lăbărță pișicher către străin mușchii feței și îl arse c-un zâmbet. - Dar de ce să nu te duc, pițipoancă mică?! Ce, banii lui matale are
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
suim mai iute la ele și nu le ajutăm ca să le golim?! Hotărâră, judecând după cascada de lumini ce se revărsa din burta etajului unu, că, într-adevăr, acolo trebuia să se afle neapărat și îngrozitor de multă băutură. Din căptușelile țoalelor rufoase produseră fiecare afară câte un rablament de cuțit. Confecționat din pânză de bomfaier. Ascuțit ca briciul. Și cu care deșiratul tăie sfoara, eliberîndu-se de sacoșa aninată de șold. Piti plasa cu bunătăți sub o grămăjoară de găteje și se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
oară, deșteptîndu-se șoferul, după ce străinul i se instalase silențios pe bancheta din spate, iar automobilul demarase spre București, scuturând Aeroportul Internațional Otopeni în buruienișul din spate. Păi ce, să nu te duc?... De oftică că tu, jerpelitule, te întorci cu țoale scumpe din străinătate, iar mandea mai are puțin și-o să-și halească, de foame, carnea de pe picioare?!... Crezi că numai banii lui matale îl cunoaște pe comportament? Străinul își extrase dintr-o borsetă, camuflată sub foaia impermeabilului, un teanc de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu gesturi ancestrale, peste gardurile cu uluci, fărașele cu cenușă, pe rigolă. 108 DANIEL BĂNULESCU Echipe de măturătoare și de soldați încărcau, cu lopețile, stampe, documente, hrisoave, chitanțe de achitare a instalației de gaze, carnete de sindicaliști, clișee de la botez, țoale, lampadare, pungi de plastic, capete de păpuși, obiecte de patrimoniu, dopuri de plută, șomoioage de vată, în camioane militare, contribuind și ele la atmosfera generală de bombardament, prin faptul că-și clănțăneau caroseriile. În planul doi, o sferă imensă de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și pentru a-și fixa el, Ceaușescu, deasupra lor, clădirile lui înșelătoare, uriașe, obtuze, populații întregi de omuleți plângăreți fuseseră evacuate de prin propriile lor gospodării, forțat și cu noaptea în cap. 102 DANIEL BĂNULESCU intrase, pe șantier, între țesuturile țoalelor și să-și scuture de pudra de ciment, genele. Din portbagaj, răzbăteau până la ei reprizele inegale de zvârcoliri ale unor trupuri cărnoase, aducând cu convulsiile unor crapi deșertați pe uscat. De pe capotă se descojeau, de eșarfele de humă, ciment alb
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
panglica ta? Bănuia el că, după un timp, fata o să-și desfacă din pleoape. - ...O cheamă Ursula. Stătea dreaptă, cu umerii slabi, de pui de Gostat, trași înapoi și nu mai mișca. Băiatul trecu chiar prin fața ei, o atinse cu țoala, și agăță ziarul, așa cum arăta acum, ca o varză, de un cârlig al uneia dintre coloanele magazinului "Romarta Copiilor". Se întoarse la fată. - Minunat! Uite, și-acum răspunde-mi și la cealaltă nimicitoare întrebare. Ascultă-mă!... Cum te cheamă?... Sau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vîrî țurloiul drept în mașină, piciorul îi fu expediat înapoi cu putere de grosimea și elasticitatea pânzelor de păianjen, înflorite între pedale și frâna de mână, mai energice și decât elasticitatea de la niște circari. Pe bancheta din spate, gătit în țoale de pe vremea străbunicului, Ho diábolos, la pălărie de paie, costum ușor de flanel, cravată fluture și ochelar c-un singur covrig, scormonea împrejur cu găvanele lui de pește fiert. Și când îl ochi enervîndu-se că se mânjise și cu rahat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
adormiră, unul lângă altul, tustrei ca franjurile dintr-o perdea, făcând, probabil, către plafonieră, expoziție de mari fesieri. Într-adevăr, căutîndu-l mult spre stânga, dincolo de muiere, Ho diábolos îl dibui, căzut din pat și inutilizabil, pe folositorul Genel. Îi adună țoalele, și-l așeză pe un umăr înfășurat într-un cearceaf, îl coborî scările verandei, îl potrivi pe scaunul șoferului și conduse în locul lui, ținând, totuși degetul său dolofan apăsat pe volan, până spre Foișorul de Foc. Acolo, pe-o străduță
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a fi sloboziți în niște încăperi strâmte, de uluci spoite, putîndu-se foarte bine nimeri a fi ori bordeluri, ori lepozerie. Iar pehlivanii turci își jucau GIAMALA. O momâie uriașă, alcătuită, pe dedesubt, din cercuri din tablă. Împodobită cu panglici colorate, țoale fistichii, oglinjoare și săculeți cu farmece. Care, dacă te plesnea peste fălci cu niște lănțișoare descântate, până în trei zile, picai. Ori într-o chiverniseală turbată. Ori în coșciug, din patru surceluțe împuțeai. Zbura și has-Satan, cam într-o dungă, plăcut
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încă o dâră din îngrijorările Sinistratului, ce dormi, curățat și descrețit, până a doua zi dimineața. Atât de învrăjitorit fu de făgăduielile și întortochelile dezvăluite de somnul său cel aprins, încît duminică, 24 aprilie 1988, când un papițoi gătit în țoală de stofă bleumarin, cu nasturi metalici, se apropie furișîndu-se c-un cuțit de bucătărie și tăie, dintr-o singură despicătură, și îi mai și fură cercelușul cărnos al urechii (agresorul permițîndu-și până și răgazul de a-l pansa cu vată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și în vara aceea Gigi l-a luat pe Laur la crama Murfatlar, bucuros că i-a invitat taică-său care era ghid. Plimba un grup de nemți aflați pe litoral. Permanent elegant, îmbrăcat la șapte ace, ei îi admirau țoalele nemțești cu care se plimba prin oraș și se uitau la el ca la un Dumnezeu! Au mers cu niște autobuze ONT noi spre cramă; era vară, foarte cald însă autobuzele erau prevăzute fiecare cu sistem de aer condiționat. Grupul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
coji mușcate până la margini, semințele și fruntea scobită cu bricegele. Acasă tocmai noaptea ajungeau, mai luau câte o palmă, nu se cunoștea, a doua zi erau la gârlă de dimineață. Unii rămâneau fără haine, că veneau sergenții și le strângeau țoalele, trecea vara fără să știe cum, mai cu arșițe, mai cu un joc de-a hoții și vardiștii, era frumos, nu mai uitau... Toamna, în octombrie, i-a strâns școala. Era ordin să nu mai rămână unul acasă, umblaseră învățătorii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
șube de miel, cu căciulile așezate pe ochi până în vârful nasului și bocanci grei în picioare, toate ciordite de la negustorii de pe Grivița. Era ger, și noroaie de te-ngropai. Ocoleau târgul plin de căruțe. Tîrlanii, băuți, târguiau ulcele, cojoace și țoale. Lipăiau prin zloată cu opincile lor de porc, se tocmeau, intrau în circiumă; bani la ei, berechet. 154 Gheorghe scotea un sac de sub șubă, plin cu cărămidă pisată mărunt, pregătit anume pentru asta. Îl trântea în noroi, la picioare și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înghețat și trăseseră la o gazdă veche. Pe aici făceau pe târgoveții. Nu-i știa nimeni. Au bătut la geam. Ăl din casă i-a primit la căldură. Se pusese o bîhliță de vreme, ploua. Le-a așternut pături și țoale, încăperi avea, a făcut focul, nu-i mai găsea nici dracul în câmpul ăsta. Bucuria lui Florea că dăduse de trai bun și de somn. Bani aveau, au plătit tăinuitorului vinul și demâncarea. Duminică au ieșit la târg, în piață
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu ti-ar fi risipit un franc, s-ar fi omorât cu străinii pentru jupânul lui. Îi plătea ce-i plătea, mai nimica, u da casă și masă. Casă, adică să doarmă în podul clădirii cu două caturi, pe niște țoale, vara, iar iarna în brutărie, cu lucrătorii laolaltă, lângă cuptoare, că tot ardeau lemnele pentru fabricarea pâinii. Masă, adică să mănânce pune câtă vrea, o ciorbă de roșii la două zile, duminica o tocană și, în rest, ce da Dumnezeu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dar să nu vă prind! O să lucreze Didina, voi numai să țineți tira și să dați cu suriul dacă se-ntinde vreunul. Pentru asta trebuie să vă încliftați, să nu se cunoască. Vă duceți la Goldenberg să vă unprumute niște țoale mai ca lumea, domni să-mi fiți, să nu se ginească! Sidiliți-vă, treaba voastră ce faceți, altfel dă dracu-n voi! Și să v-alegeți niscai umblători mai ca lumea, nu scroabe ori șalupe, să vă râdă urâții ăia. Titi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
v-am găzduit... - Să trăiți! ziseră amândoi, și cu sufletul ușurat se apucară de treabă. Cânta ăl bătrân și freca ferestrele, lună le-a făcut. 244 - Cum scap de-aici, spunea, drept în Gălăgie merg, îmi iau un costum de țoale și m-astîmpăr... Mi-ajunge. - Pe osul tău? glumea cel tânăr. - Pe osul meu! Păi câtă bătaie am luat noi, oi spune și la morți... Numai că au trecut trei zile, și tot în beci îi țineau. Într-o seară, pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un dor. - Să nu afle tat-tău, că ne rupe pe-amîndouă în bătaie. Pe tine te are și, decât să-i faci vreo rușine, mai bine să te duci pe pustii... - Da ce-ți veni? se oțărî aia mică din țoale. - Taci, că se scoală Aristică și ne dă afară. Tu nu vezi că miroși ca o spițerie? O să lași lămâiță cumetrii fără frunze și-o să ne afle mahalaua, mamă! Și când o afla, ne plângem de milă! Copila tăcuse vinovată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
iute să nu i-o ia altul înainte, la negustor. Nevestele rămase acasă scoteau din magazii albiile mari de rufe, le umpleau cu apă fierbinte și își spălau copiii pe cap. După ce le frecau buricul cu untdelemn, îi înveleau în țoale, punîndu-i să se închine și să pupe icoanele cu margini de lemn în care mișunau cariile. Schimbau apoi așternuturile pline de petice și pernele dolofane. După asta, femeile goleau căldările și se primeneau. Aveau fuste albe și ciorapi de bumbac
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Peste malurile galbene fulgerele brăzdau cerul. Vântul se ogoise de la o vreme. Se făcuse liniște. Încremenise și firul ierbii. Cerul întunecat căzuse jos. De departe se auzeau bubuiturile surde ale furtunii. Femeile simțiseră răceala ploii care venea. Strânseseră la repezeală țoalele de pe afară. Cârciumarul a tras obloanele și a aprins lămpile. Picături mari și grele, ca o grindină, se năpustiseră peste locul sălbatic. Se făcuse frig. Bolțile se despicaseră. Apa apăsa pe acoperișuri. Muierile aprinseseră candelele. - Doamne, Maica Domnului! Scapă-ne
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de aseară (nici el nu-și mai amintește precis ce a fost în fiecare sticlă golită), a spus direct în microfonul reportofonului său prezidențial, spre aducere aminte pentru mai târziu, când va intra și el, din scutecele de noapte, în țoalele zilnice. De fapt, sunt doar câteva indicații pentru alegerile care vor veni ca și mâine. 1. Nuți, să facă piste pentru biciclete peste tot în țara asta chiar și pe tarlale, indiferent de costuri, piste de biciclete să fie. 2
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Dacă-aș pune mîna pe el, aici, și-acolo, și iar acolo, și iar!... (Furtună continuă) LEAR: Fetele l-au adus în halul ăsta? Și n-ai putut păstra nimica? Le-ai dat tot? BUFONUL: Nu, și-a oprit o țoala, altfel ne-ar fi rușine la toți. LEAR: Acuma tot prăpădul ce-n văzduh Stă peste crimele-omenești, pe fete-ți cadă! KENT: El n-are fete, șir. LEAR: Moarte, sperjur! Nimic nu poate firea Duce-n așa-njosire, decît fiice
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
năzări că Truțu și pornise să intre în descompunere; carnea i se topea, și de sub scufiță, pe tâmple, curgea parcă materie lichidă; luându-și, îngrozit, ochii de la cadavru, văzu cu spaimă că hainele de aur ale popii îi căzuseră în țoale, și că trupul lui gros și buhav începuse a musti de viermi; toți putrezeau în jurul lui, și dascălul și mama și fata. Simți apoi cum începe să se topească și dânsul și să-i foșnească viermii prin ochi, prin gură
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Probabil, nu i s-a permis intrarea în stație. La un moment dat, s-a oprit, undeva, la periferia orașului. Chiar cu ferestrele închise se simțea că energiile eoliene scăpaseră de sub control; bucăți de tablă, de carton asfaltat, saci vechi, țoale rupte, sumedenie de hârtii și fel de fel de hârburi, desprinse din șandramalele nevoiașilor de la marginea orașului și de prin grămezile de gunoaie depozitate de-a valma, zburau prin aer precum baloanele umplute cu gaze inerte în zilele de sărbătoare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]