1,028 matches
-
Scoate limba la o oglinjoară, dă cu un ciocănel peste rotula genuchiului și își ia tensiunea numărând invers. Când ajunge la zero, trage o spaimă și își pune repede stetoscopul ascultându-și inima.Aude în urechi o melodie săltăreață și țopăie după ritmul melodiei.În acel moment dansant intră în cabinet un pacient. Deranjat, doctorul ia o poziție serioasă de specialist în medicină cu experiență, licențiat și cu diplomă înrămată, atârnată la vedere deasupra biroului. Poziția ca poziție, dar vocea, nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]
-
Autorului DANDANE DE ANGHEL ZAMFIR DAN --- Ca să te deplasezi în spațiu, în vidul cosmic NU TREBUIE SĂ ARZI UN COMBUSTIBIL --- trebuie să folosești FORȚA DE ATRACȚIE GRAVITAȚIONALĂ A FIECĂRUI CORP CARE DEȚINE O ASTFEL DE FORȚĂ. ----ca și când ai ȚOPĂII DE LA UN CORP ASTRAL CU GRAVITAȚIE, LA ALTUL ---- nimic nu se NAȘTE, nimic nu MOARE, nimic nu URCĂ, nimic nu COBOARĂ----- totul se DEPLASEAZĂ în funcție de MIȘCAREA DE ROTAȚIE A UNIVERSULUI și local influențat DE ATRACȚIA GRAVITAȚIONALĂ A CORPULUI SUB INFLUENȚA
DANDANE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352137_a_353466]
-
fragede și reci, / Iar o mierlă zgribulită/ Car-o poamă veștejită, / Prin zăpada viscolită / Pare-o umbră aiurită”. Priveliștea, deși feerică, ar putea provoca fiori de teamă, dacă în casă nu ar fi atmosferă de sărbătoare: “Dar în case călduroase / Țopăie fețe voioase / C-a sosit ziua de-Ajun, / E aproape Moș Crăciun!” Teodora Noje știe și o rugăciune către “Îngerașul păzitor” pe care e gata să ne-o învețe: “Înger - îngeraș, din stele, / Pavăza inimii mele! / Din cerescul Paradis, / Dumnezeu
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356315_a_357644]
-
mă scald Adeseori mă înțepam pe grund Și prelungeam distracția c-un rund Și cât puteam să fur din timpul cald Dereticam prin casă și ogradă Cu aerul de om adult Dar dintre toate, cel mai mult Îmi plăcea să țopăi prin livadă Băteam mingea, încingeam o țurcă Alergam cu zmeele de sfori, De-a v-ați ascunselea... De câte ori, Nu dădeam părinților de furcă! Un cicirâde sau șotronul, Nevinovată joacă de-a părinți Ce au copii și nu-s cuminți Și-
MI-E DOR de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355778_a_357107]
-
a plâns ea cu intonații de copil răsfățat. - Bine, bine, liniștește-te! Știai că sunt paznic și doar eu puteam intra. Câte mai măsori și câte mai probezi? Mă gândeam că plec să... beau o bere, a speriat-o el țopăind pe lângă perdeaua subțire. - Hai, nu fi rău! Mergem împreună după ce terminăm, a răspuns ea luându-l, aparent, în serios. - Da, da, adică după alte trei-patru ore, a insistat el jubilând că-i reușește stratagema. - Uite, vino să-l vezi pe
ISPITA (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355851_a_357180]
-
bun, domnul George Șerban, aici:http://www.youtube.com/watch?feature=player detailpage&v=5xFjylMqCDQ Primăvară... de Cristian Gabriel Groman E soare-afară, e iarăși primăvară... Șoptesc trei vrăbiuțe, tot ciripind la geam... Sfadindu-se de zor, până la ceas de seară... Voioase, țopăind din ram în ram... În curte, ieșit-au la plimbare doi bobocei de rață... Ce merg cu pași mărunți și se întind la soare... O gărgărița se dezmorțește alene pe o floare... E vremea și-anotimpul când totul prinde viață
...PRIMĂVARA... de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355933_a_357262]
-
Stihuri > Anotimp > PRIMĂVARĂ. Autor: Cristian Gabriel Groman Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului E soare-afară, e iarăși primăvară Șoptesc trei vrăbiuțe, tot ciripind la geam, Sfădindu-se de zor, până la ceas de seară Voioase, țopăind din ram în ram... În curte, ieșit-au la plimbare doi bobocei de rață Ce merg cu pași mărunți și se întind la soare O gărgărița se dezmorțește alene pe o floare, E vremea și-anotimpul când totul prinde viață
PRIMĂVARA. de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/355942_a_357271]
-
Afecțiune > PRIMĂVARĂ - MĂRȚIȘOR Autor: Cristian Gabriel Groman Publicat în: Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016 Toate Articolele Autorului E soare-afară, e iarăși primăvară Șoptesc trei vrăbiuțe, tot ciripind la geam Sfadindu-se de zor, până la ceas de seară Voioase, țopăind din ram în ram. În curte, ieșit-au la plimbare doi bobocei de rață Ce merg cu pași mărunți și se întind la soare O gărgărița se dezmorțește alene pe o floare E vremea și-anotimpul când totul prinde viață
MĂRȚIȘOR de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/355941_a_357270]
-
chiar dacă pomii nu aveau încă frunze, dar apăruseră, timizi, vreo doi muguri și prin iarbă erau o puzderie de floricele mov, împrăștiate ca niște steluțe pe cer noaptea și vreo două păsări fluierau pe undeva și vrăbiuțele prinseseră curaj și țopăiau din ce în ce mai aproape de ei, iar Grigore le arunca bucățele de mămăligă. Vezi tu, Lilicuțo, păsărelelor ăstora cine le dă lor mîncare, ca să nu piară de foame și cine le dă lor haine, ca să nu degere de frig, iarna, și cine le
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
1986) - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Am văzut zece mii de cârje în curtea unei fabrici de recondiționare. Zece mii de cârje într-o zi însorită, cu lemnul la subsuori lustruit că razele, aruncate grămadă. Întâi mi-a venit să râd imaginându-mi cinci mii de oameni țopăind ca niște canguri în așteptarea cârjelor reparate. Cangurii mi s-au părut, apoi, lăcuste. Lăcustele chiar poartă căști și lupta la baionete. Lăcuste dintr-acelea pe care le prindeam în copilărie sărind prin tranșeele rămase după război și le-nfigeam
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
încotro s-o apuce. Noapte-am visat cârjele întorcându-se reparate mărșăluiau viguros purtând căști și la șold baionete. Și-o pereche de cârje că de copil, s-a luat după mine: „Vino cu noi, sau ... !” Și eu de spaimă țopăiam că un cangur, si de teama mi se făcuse inima cât o lăcusta, si nu eram decât un biet peștișor postbelic. N-am avut încotro: mi-am desprins un picior l-am trimis la război. Referință Bibliografica: Portret de poet-
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
se întoarce repede iar dacă el este cuminte și nu mai strică nimic, o să-i aducă o carte cu povești, cu zâne, cu feți-frumoși și cu zmei. Numai că după ce a plecat mama, Rică a ieșit din grădină și tot țopăind în stânga și în dreapta, s-a pomenit alergând un fluture mare și cu aripile colorate, așa cum nu mai văzuse nici unul până atunci. Și nici una, nici două, cum casa lor era așezată chiar la marginea pădurii, s-a pierdut repede printre copaci
RICĂ NĂZDRĂVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356729_a_358058]
-
o undita. Madam Jorjet pescuiește broaște. Agață o frunză în cîrlig și le întărită pe orăcăitoare. Cînd prinde o broască, țipă fericită, excitata, răvășita de invazia hormonilor libidinoși și copiii dau grămadă peste ea. O înghesuiesc, orăcăie, le curg balele, țopăie într-un picior, se prostesc, sar la bătaie, isi trag picioare, ghionturi, palme, tălpi, scuipături, broască este eliberată sau omorîta cu pietre, madam Jorjet scoate o altă frunză din chiloți și pescuitul de batraciene se reia. Pauză. Am castrat nodul
CAP 7 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355185_a_356514]
-
din măsele și privind cum cucoanele își fâțâie tropăind zgomotos pantofii cu capișoane de metal la tocuri. Giulia avea deci, misiunea ingrată să vină cu prietena și .. au apărut amândouă! Au ajuns direct de la serviciu la ora aceea târzie, grăbite, țopăind vesele, fiind cam fomiste*, după mesele feliate* de care aveau parte. Când s-au apropiat, am crezut că mi-a pus mâna în cap cineva, nu spun cine că este un personaj însemnat. Arătau perfect, exact ca-n filme... splendide
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
mă scape de sub supraveghere! Am luat de pe traseu Wiborova, eu vroiam cu suc de roșii și piper, dar Giulia mi-a ordonat: - Taci și bea sec, că banii s-au risipit pe caberneturi* cu pepsi! Și a luat-o înainte țopăind, să ne arate drumul. Aerul curat m-a înviorat și am realizat că soarta îmi aruncase într-o mână pe Mimi și în cealaltă ... votca, de care am avut grijă ca de ochii din cap! Orașul zăcea, adormise de mult
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
I. PRIMĂVARĂ., de Cristian Gabriel Groman , publicat în Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017. E soare-afară, e iarăși primăvară Șoptesc trei vrăbiuțe, tot ciripind la geam, Sfădindu-se de zor, până la ceas de seară Voioase, țopăind din ram în ram... În curte, ieșit-au la plimbare doi bobocei de rață Ce merg cu pași mărunți și se întind la soare O gărgărița se dezmorțește alene pe o floare, E vremea și-anotimpul când totul prinde viață
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
să-nmugurească Iisus, Blândul Pastor, invie-n zi de Paste... Grădinile sunt verzi și via e săpata... Citește mai mult E soare-afară, e iarăși primăvară șoptesc trei vrăbiuțe, tot ciripind la geam,Sfădindu-se de zor, până la ceas de searăVoioase, țopăind din ram în ram... În curte, ieșit-au la plimbare doi bobocei de rațăCe merg cu pași mărunți și se întind la soareO gărgărița se dezmorțește alene pe o floare,E vremea și-anotimpul când totul prinde viață...Câmpiile, acum
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
via e săpata...... ÎI. PRIMĂVARĂ - MĂRȚIȘOR, de Cristian Gabriel Groman , publicat în Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016. E soare-afară, e iarăși primăvară Șoptesc trei vrăbiuțe, tot ciripind la geam Sfadindu-se de zor, până la ceas de seară Voioase, țopăind din ram în ram. În curte, ieșit-au la plimbare doi bobocei de rață Ce merg cu pași mărunți și se întind la soare O gărgărița se dezmorțește alene pe o floare E vremea și-anotimpul când totul prinde viață
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
Pastor, invie-n zi de Paste. Grădinile sunt verzi și via e săpata Brazdele sunt pline de ceapă ... Citește mai mult E soare-afară, e iarăși primăvară șoptesc trei vrăbiuțe, tot ciripind la geamSfadindu-se de zor, până la ceas de searăVoioase, țopăind din ram în ram. În curte, ieșit-au la plimbare doi bobocei de rațăCe merg cu pași mărunți și se întind la soareO gărgărița se dezmorțește alene pe o floareE vremea și-anotimpul când totul prinde viață.Câmpiile, acum de
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
bun, domnul George Șerban, aici:http://www.youtube.com/watch?feature=player detailpage&v=5xFjylMqCDQ Primăvară... de Cristian Gabriel Groman E soare-afară, e iarăși primăvară... Șoptesc trei vrăbiuțe, tot ciripind la geam... Sfadindu-se de zor, până la ceas de seară... Voioase, țopăind din ram în ram... În curte, ieșit-au la plimbare doi bobocei de rață... Ce merg cu pași mărunți și se întind la soare... O gărgărița se dezmorțește alene pe o floare... E vremea și-anotimpul când totul prinde viață
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
prietenului meu bun, domnul George Șerban, aici:http://www.youtube.com/watch?feature=player detailpage&v=5xFjylMqCDQPrimăvara...de Cristian Gabriel GromanE soare-afară, e iarăși primăvară...Șoptesc trei vrăbiuțe, tot ciripind la geam...Sfadindu-se de zor, până la ceas de seară...Voioase, țopăind din ram în ram... În curte, ieșit-au la plimbare doi bobocei de rață...Ce merg cu pași mărunți și se întind la soare...O gărgărița se dezmorțește alene pe o floare...E vremea și-anotimpul când totul prinde viață
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
glasul său ascuțit: - Moșul închis! Moșul speriat! - Ei bine, zise Ionuț, cel puțin se pare că în curând vom afla unde e Moș Nicolae. Ia-o înainte Țuchi și fii atent la drum. Tocmai când termină de rostit atenționarea, țupândăul țopăi pe o piatră care le stătea în cale și, deodată, îl văzură prins într-o plasă care se ridicase din senin, agățându-l pe micuț de tavanul întunecos. - Ajutooor! Ajutoooor! Țipetele țupândăului se împrăștiară în ecouri de-a lungul galeriilor
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
mi clopoțelul de argint! De îndată ce moșul clătină clopoțelul, începu să ningă, apa de pe pereții și tavanul sălii îngheță, formând țurțuri ascuțiți și de prin galerii se adună o mică armată de țupândăi. Țuchi începu să bată din palme și să țopăie pe umerii lui Moș Nicolae, Fulgușor își recăpătă puterile, iar Ionuț se trezi cu o pereche de patine noi în picioare. - Ei, acum, Ionuț, să te văd cât de bine patinezi! Fuga după vrăjitor și taie-i barba cu această
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
duse? Un întuneric ca de smoală, se cască-n Iad și Purgatoriu Și Raiul, o himeră-albastră în peisajul iluzoriu Se scurge-n râuri de negare și îngerii se-neacă-n ele, Morbide vorbe mă îngroapă sub rămășițele de stele... Minciuna țopăie pe umeri și bube dulci îmi ies pe brațe, S-a prins în horă și trădarea, ca adevărul să-l înhațe; Nu-s sori în galaxii, planete pe traiectorii sinuoase Dansează și zâmbesc sardonic și-mprăștie, în jur, angoase. Apocalipsa
UCIGAŞII IUBIRII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370086_a_371415]
-
nichelate, răsuflând rapid și sacadat. Picioarele i se îndreptau rătăcite spre copilul neastâmpărat. Strigătul, ce stătea să-i izbucnească din gâtlej, o sugruma invizibil. - Întoarce-te!, murmură ea cu glas îndurerat. - Ba nu, vino tu!, îi aruncă băiatul peste umăr, țopăind în continuare. Tremurând din tot corpul, femeia își deplasă căruciorul până în fața primei trepte, oprindu-se apoi speriată. - Costel, te rog!, mai spuse ea implorându-l. Pe terasa mică, mozaicul frigea. Din cerdacul scorojit de vreme și de ploi, trupul
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]