60,912 matches
-
de evantai - poate chiar vizând prea-plinul. Dar, ca să înțelegem mai bine liniile de transparență ale romanului d-nei Gina Sebastian-Alcalay ne vom opri la un singur pasaj, în care Natalia dialoghează cu Pierre cel adorat - și el plecat din România, dar așezat la Paris - în privința problemei dacă se poate face o apropiere între Holocaust și Gulag. Lui Pierre, ai cărui părinți au pierit în lagăr în Transnistria - sau cel puțin așa crede - ideea i se pare insuportabilă, comparația imposibilă, o dată ce numai nazismul
Pe portativul a trei meridiane by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13613_a_14938]
-
modulările vocii și în mișcări acea distincție pe care nici îmbătrânirea și nici boala nu le pot anula. M-a introdus în apartamentul spațios și mobilat ca o adevărată “casă de oameni”, așa cum obișnuiau să existe pe vremuri. Ne-am așezat la masa din sufragerie și Doamna Stoicescu m-a întrebat: “Ce vrei să știi, tinere?”. Nu știam nici eu prea bine. Ca să scap din încurcătură, am rugat-o, așa cum obișnuiesc la începutul oricărei întrevederi, din cauza obsesiei mele pentru genealogii, să
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
de reverie fără limite, Delta nu are cum să nu seducă un ochi viu și să nu frămînte o sensibilitate activă. A nu vedea spectacolul din jur și a nu te lăsa impregnat de substanța vie a unui asemenea loc, așază receptarea undeva pe traseul care leagă superficialitatea juvenilă de o prematură oboseală interioară. Prin reacția vizibilă în fața provocării spațiului s-a răspuns, implicit, unei întrebări prezente mereu în preajma simpozioanelor, chiar dacă neformulată decis: cum reacționează artistul care iese din atelier și
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
un cîmp de manifestare direct proporțional. Și în fața unui asemenea reper unic, care este peisajul acesta atît de special, cu atmosfera, vegetația, relieful și mediul său acvatic, răspunsurile se grupează în trei categorii mari. Artiștii din prima categorie pot fi așezați sub imaginea metaforică a melcului, pentru că, indiferent de context, ei își poartă atelierul în spate și îi prelungesc coordonatele fără nici un fel de concesie. Peisajul nu-i stimulează, nu-i inhibă și nici nu funcționează ca un real partener într-
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
mai străin de metafizică decât lăcomia ale cărei baiere au fost deschise în clipa în care Ion Iliescu a semnat pactul cu cele mai sinistre forțe ale societății românești. Îndatorat până peste cap celor care în decembrie 1989 l-au așezat în fruntea bucatelor, el ridică vioi scutul de fiecare dată când interesele acestora sunt amenințate. Că ieșirile sale - mult prea frecvente pentru a fi tolerate chiar de către o etnie care a dovedit adesea înțelegere pentru comunism - lasă amprente adânci în ce privește
Perimetru roșu cu antisemiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13634_a_14959]
-
a făcut ca nici unul din reprezentanții Școlii Ardelene să nu-și doarmă somnul de veci în pământul Patriei și până în anul 1997 și Inochentie; în sfârșit, în 1997, i s-a împlinit dorința exprimată într-o scrisoare testamentară și este așezat într-o criptă în Catedrala Blajului, alături de Cardinalul Alexandru Todea: "Nu știu prin ce dulceață ne atrage pământul natal și nu ne îngăduie să-l uităm. Zilele mele sunt spre asfințit și aș vrea ca sufletul în timpul când se va
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13651_a_14976]
-
ale spațiului neexplorate încă și de o altă dinamică a gîndirii artistice. Salon și productivitate Cînd nu era pus direct, ca înainte de 1990, sub copertina încăpătoare și confortabilă a Cîntării României, Salonul de artă, fie el național sau municipal, se așeza singur, în virtutea nenumăratelor reflexe condiționate, în descendența aceluiași ,,grandios festival”, așa cum s-a întîmplat încă vreo cîțiva ani buni după ’90. Cu mici excepții, el era o demonstrație masivă de conformism și de mediocritate, fără structură, fără idei și, mai
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
țin de un anumit moment istoric și sunt inevitabile. Evitabile însă pot fi urmările lor nefaste asupra literaturii unei țări, evitabile dacă lucrurile acolo funcționează corect, dacă se gândesc și se practică măsuri de protecție coerente și fără parti-pris-uri jenante, așezându-se cultura scrisă la locul cuvenit, sus (oricum, mai presus de taberele politice care se războiesc întotdeauna efemer). E și cazul literaturii noastre de astăzi? E pusă ea la adăpost de intemperii pe criterii de valoare, prin programe bine gândite
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
și despre fluidele profunde ale limbii, despre încrengătura aceea de pîrîiașe freatice care circulă pe sub straturile solide și, aparent, așezate. Seamănă mult acestă poezie, ca să folosesc tot o metaforă din lumea geologiei, cu plăcile tectonice care tot încercînd să se așeze, tot încercînd să își găsească echilibrul, produc cutremure în exterior, dar le produc dintr-o înaltă nevoie de coeziune și de armonie. Și la Șerban există această mișcare a straturilor lingvistice care produce uimiri, uneori chiar stări de năuceală, dar
La aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13623_a_14948]
-
de sus și se înfigea în pământ, drept, curat și sclipitor ca o spadă. Au băut, iar picurii de apă le-au stropit fața și părul; râdeau veseli, răcoriți, uitând de oboseală, de drumul rătăcit, de călătorie. Femeia s-a așezat pe o piatră acoperită de mușchi, bărbatul a luat loc lângă ea și au stat acolo ținându-se de mână, nemișcați și tăcuți. Pe urmă, o pasăre s-a oprit lângă izvor și bărbatul a spus: Trebuie să mergem. S-
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
în odăi. Nu era nimeni în spatele casei, unde se uscau rufele, întinse pe sârmă, fâlfâind în briză. În cuptor cenușa încă mai era caldă, iar pe masă au găsit vin și pâine. Mi-a foame, a spus femeia. S-au așezat și au mâncat. Și acum? a întrebat femeia. Ne înapoiem la șosea și mergem mai departe, a spus bărbatul. Au ieșit și au străbătut păduricea de pini. Dar șoseaua dispăruse. Mi-e frică, a spus femeia. Acum mi-e tot
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
și au dat peste un câmp. Dar nu se vedea nici un drum. În mijlocul câmpului era un măr încărcat cu mere roșii, lucioase și rotunde. Sunt frumoase a spus femeia. A cules unul pentru ea și altul pentru bărbat. S-au așezat amândoi pe iarbă la umbra liniștită a pomului, și pulpa elastică, răcoroasă și curată a mărului plesnea între dinții lor. Pe urmă, bărbatul a spus: Să mergem. S-au ridicat și au pornit mai departe. Ajunși la capătul câmpului, lângă
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
colțurile două câte două. Să mergem, a spus bărbatul trecându-și degetul prin cele două noduri. Însă femeia a întors capul și a respirat adânc mirosul copacilor și al pământului. A ridicat mâna și pe vârful degetelor i s-a așezat un fluture. Ah a spus ea, chiar pierdută cum sunt, tot văd cât de parfumat și de minunat este totul. Chiar fără să știu dacă voi ajunge vreodată, îmi vine să râd și să cânt slăvind frumusețea lucrurilor. Chiar pe
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
dacă voi ajunge vreodată, îmi vine să râd și să cânt slăvind frumusețea lucrurilor. Chiar pe drumul acesta despre care nu știu unde duce, copacii sunt verzi și răcoroși ca și cum i-ar hrăni o certitudine profundă. Chiar și aici lumina ni se așează ușoară pe obraji, ca și cum ne-ar recunoaște. Sunt plină de teamă și sunt bucuroasă. Aerul și lumina, a spus bărbatul, sunt bune și frumoase. Dacă nu rătăceam cărarea, drumul ăsta ar fi fost o călătorie minunată. Dar aerul și lumina
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
cam același spațiu, de trei pagini, dominate de un motto cuprinzător pentru autorul în cauză și aparținând unor cunoscători precum Gheorghe Mihăilă, la Neagoe Basarab, Sextil Pușcariu la Dimitrie Cantemir, Garabet Ibrăileanu la Mihai Eminescu. Textul, la rândul lui, este așezat într-un scurt excurs biografic, urmat de examenul critic propriu-zis și, în încheiere, de un paragraf cu referințe critice. Fiecare scriitor are parte de un portret dintre cele de largă circulație, fotografic sau gravat. Autorii articolelor sunt numiți pe contrapagina
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
Toți profesioniștii și-au găsit formule de supraviețuire și au relații directe cu o clientela fidelă și, adesea, chiar permanentă. Ei își rezolva, astfel, problemele materiale, dar evitarea galeriilor și vînzarea din atelier nu creează, din păcate, cota, si nu așază rațional prețurile pe piață, cu alte cuvinte nu aduce beneficii fenomenului în ansamblu și pe termen lung. Chiar și artiștii tineri care, la prima vedere, par a fi grav dezavantajați, au la dispoziție o plajă largă și diversă de programe
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
sudul Germaniei). Sunt muzici scrise cu bun nivel profesional, plăcute, unele cu sclipiri. Începutul programului l-a facut Valentin Graff Bakfark ( sec. 16) cu care intrăm direct în istoria mării muzici; brașovean, lautenist virtuoz, călător neobosit, aventurier, spion și compozitor așezat la loc de frunte în literatura instrumentului sau. Cele 4 Intabulaturi ( în transcripția pentru orchestră de coarde semnată de Sigismund Toduta) provin dinspre chanson-ul francez tratat într-o arhitectură savanta aflată la intersecția dintre gândirea obiectivantă a polifoniei stricte și
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]
-
publicate și niște fragmente de proza. Primul aparține Mirelei Roznoveanu și face parte din nuvelă Singurătatea Femeilor Minunate. E vorba despre un jurnalist, Paul Larson, care se duce la un restaurant "de pe Trei Avenue frecventat de scriitori și ziariști, se așează la o masă și își zice în sinea lui așa: "Ficțiunea, că arta a creării de narațiuni estetice fără vreo legătură cu evenimentele realității nu era o minciună, ci un joc reflexiv al imaginației creatoare despre ceea ce este realitatea și
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
cît și în scultură și în celelate forme de exprimare, el se manifestă energic și rafinat în același timp, folosind, cu o mare capacitate de înțelegere a materialelor și a tehnicilor, deopotrivă memoria istorică a acestora și potențialul încă neexplorat. Așezat la intersecția a două culturi, cea popular-etnografică, pe care zona Bistrița o poate încă valorifica, și cea de sursă academică, specifică oricărui mediu artistic structurat, Max Dumitraș a reușit, în cele aproape două decenii de activitate, să realizeze o sinteză
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
Era-nsoțt de-o groasă mapă/ cu poesii, mai vechi, mai nouă,/ în care, îndeobște, plouă/ și-n care el, pe larg, descrie/ cum e pe cale să le scrie/ într-un poem care transcrie,/ în șiruri paralele, ploaia,/ sau cum se așeza să ningă/ și fulgii ezitau în aer/ mai înainte să ne-atingă,/ iar dacă se porneau cu droaia,/ învăluindu-ne-ntr-un șlaier,/ doar ceaiul lumina odaia,/ sau opalina Biedermeyer,/ pe care nu putea s-o stingă". Ne amintim acum de o observațe
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
loc, în- tr-un titlu de carte sau de articol, subînțelesurile, histrionismul, tolba inepuizabilă de povești, disponibilitățile constructorului din el. Într-o carte a sa, superbă, Exercices d’accompagnement, George Banu folosește o imagine din studenție, o imagine sub semnul căreia așează drumul regizorului Andrei Șerban. "O vocație se inventează sau este descoperită?" se întreabă George Banu. Un exercițiu de imaginație la clasă. Andrei a pus pe scenă mai multe mese, una lîngă alta, a agățat un măr de plafon și a
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
iar distribuirea lui în rolul titular este, teoretic, o șansă uriașă. Am avut emoți față de acest proiect. Nașterea lui n-a fost ușoară. Și nici perioada de gestațe. Am crezut, la un moment dat, că tot felul de obstacole se așează în fața lui Oblomov. Și că ele vor fi de nedepășit. Cînd am intrat în sală, m-am bucurat că temerile mele au fost spulberate și că, la capătul îndoielilor se găsește acest spectacol. Un spectacol care te țne în atmosfera
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
transport în comun care ne poartă spre centul orașului donație a municipalității din Lyon, dacă nu mă înșel are o construcție neobișnuită pentru România: el conține vreo șaisprezece scaune dispuse normal, în direcția de deplasare a mașinii, și vreo opt așezate lateral, lipite unul de altul, astfel încât călătorii se privesc față în față. În spațiul dintre aceste banchete se creează o mică platformă unde pot sta în picioare încă vreo paisprezece-cincisprezece oameni. De regulă, mașina e goală sau aproape goală. Ei
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
o trupă deschisă, o trupă care simte ritmul acestui secol. Acest lucru schimbă și stilul de joc în modul cel mai direct. Topica frazelor este alta, vocabularul, și el, altfel reprezentat la nivelul lexicului, al sonorităților, cuvintele, de aceea, se așează altfel în gura actorului și sînt altfel rostite, relațiile pe scenă capătă alt ritm și altă tensiune. Pe acest drum, trupa n-a ezitat și n-a întîrziat să se înscrie, să accepte să-l parcurgă. Sînt convinsă că n-
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
va ține conferința despre Țuculescu, își aprindea altă țigară, uitînd s-o stingă pe cealaltă, bătea la ușă factorul și-i lăsa maldărul de ziare, intra o umbră și lăsa cafelele pe biroul lui de strateg al donquijoteștelor bătălii, se așeza la mașina de scris: "Să notăm, să nu uităm ce-am vorbit...". Împrăștiatul, atît de meticulos ordonîndu-și bioritmul într-o incredibilă cadență Fascinante, vizitele acestea (ale de curînd debutantului în pictură, ale redactorului pentru arte de la "Cronica", contînd pe colaborarea
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]