1,177 matches
-
Brunton, repetând mereu că el a plecat. Ea s-a aflat într-o astfel de stare de boală că a fost necesar ca să fie supravegheată peste noaptea de o altă servitoare. În cele din urmă, servitoarea care o supraveghea a ațipit, iar isterica Rachel Howells a fugit pe o fereastră. Urmele ei de pași duceau pe malul unui lac și se opreau acolo. Musgrave a dragat lacul, dar a găsit doar un sac de pânză de in care conținea doar o
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
să pună sub semnul Întrebării această chestiune, chiar dacă noi, neputincioșii, zăceam ore În șir, uzi și mânjiți din cap până În picioare, sau răbdam, cumplit, de foame. Cel care ar fi Îndrăznit era Împotriva partidului și conducătorului iubit. După povestioară, am ațipit. M-am trezit târziu, spre miezul nopții. Difuzorul Încă mai cânta. Niște vechi romanțe, pline de dor, m-au adormit din nou. Dimineața, același difuzor ne-a trezit cu noaptea În cap. Mai Întâi, imnul național, apoi un program de
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]
-
Cel mic trage, din pura întâmplare, spre autobusul care se apropia pe strada aflată la o îndepartare considerabilă. În interiorul autobusului, grupul de americani aflați în excursie suferă din pricina căldurii. Și cuplul de la începutul povestirii se află printre ei. Soția a ațipit, plicitsită și abătută, cu capul pe geam. Deodată, un glonț pătruns prin geam îi străpunge omoplatul și femeia se prăbușește în brațele neajutorate ale soțului. Văzând că autobusul s-a oprit pe drum, cei doi copii fug speriați acasă. În
Babel (film) () [Corola-website/Science/307512_a_308841]
-
seara de dinainte de Crăciun, când am venit de la mine din sat, frânt de obosit. Revăzusem mormântul părinților și, ca într-un dialog în doi, le spusesem ce voiam să fac în viitor. Fără măcar să mănânc, m-am întins și am ațipit aproape o oră. Când m-am trezit, am deschis calculatorul. Olesya mă căutase în dimineața zilei deja trecută, și-mi lăsase, pe ecran, pupici, inimioare arzând și o adresă de internet la care am găsit colinde. Ideea mi s-a
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
sunt reașezate și durerea de cap și de spate îi dispare ( aparent acest aspect nu are legătură cu nimic, dar mai târziu când Hoshino va trebui să deschidă și să închidă poartă de intrare, va face sens). Capitolul 25 Kafka ațipește și se trezește des. Față de 15 ani apare din nou, dar pleacă după nici 20 de minute. După ce pleacă față îi piere somnul, se îmbracă și iese la plimbare. Realizează că este gelos pe tânărul din tablou. Kafka îl întreabă
Kafka pe malul mării () [Corola-website/Science/315358_a_316687]
-
care asemenea unei pelicule de filmare e un martor al tuturor muncilor și zilelelor care ne trec cu fiecare ceas. În această tihnă a camerei de așteptare, tânărul meu prieten debutant și-a pus telefonul la Încărcat, iar eu am ațipit un sfert de oră. După film, când am mers la o bere Împreună, În pachet nu mai avea decât vreo 6-7 țigări... Sesiunea de Întrebări durase cam mult și fusesera unele cam penibile. Care este mesajul pe care ai vrut
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
găsit un început care l-a mulțumit. În timpul scrierii s-a îmbolnăvit din cauza unui flegmon în gât. O ultimă experiență i-a fost furnizată în clipele de suferință, când se aflau alături de el soția sa și dramaturgul Mihail Sorbul. În timp ce ațipise, scriitorul a gemut groaznic și a simțit o stare de sufocare pe care a asemănat-o cu senzația pe care o trăiește un om aflat în ștreang. A cerut hârtia și condeiul și a descris această senzație. Soția sa citea
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
seriei. Ca rezultat, el i-a desenat protectoarea frunții pe braț pentru a nu-i ascunde părul. Shikamaru este un personaj foarte superficial, încercând să-și trăiască viața cu un efort minim. În timpul liber, lui îi place să se odihnească, ațipind, se uită la nori și se joacă jocuri de strategie ca shogi și go. Când este pus într-o situație în care trebuie să facă efort, el încearcă să o ocolească. De exemplu, el renunță la lupte sau pretinde că
Shikamaru Nara () [Corola-website/Science/315134_a_316463]
-
cu ochi de dimineață. ploua imens la streașină de sân, Florile plecate-n vacanță, se spânzurase cerul într-un buric de ziuă, fredonau nostalgia emoției cu înc-un vers plecarea mi-o amân. întârziate pe fluturii, umblând târâș, prin gândul aerului ațipit în pupila cerului. Ploua imens pe caldarâmul toamnei că aeru-și lovea în picuri dinții, Numai banca din parcul împotmolit statuia-n parc, tușind a dimineață, în plictiseală, umbla în pumni cu noi, îndrăgostiții. îți înrăma zarea trupului ca pe o
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
două săruturi, risipindu-mă, îți simt îmbrățișările înconjurându-mă, pe trupul foșnit, ca pe-o recoltă a piratului tău reflux. al urechii din marginea sunetului ud, căzut printre cuvinteleXIII. cu care mă tac, cu care m-aud. Doar lumina garoafelor ațipite în vază mai bântuie umbra candelei RUGĂCIUNEde dinapoia ochilor tăi, înnoptând pâlpâirea rugăciunii Doamne, fă-mă dor pe frunză,picurate în mireasma genunchilor. ca să mă reazim de gândul copacului, retras în ploaia din pleoape. NU MAI AM ÎNVELIȘ Doamne, fă
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
alerga la fierărie, prin canicula pârjolitoare. Revenea de fiecare dată pe verandă pentru a spune: — Mai durează puțin. Și raporta cum înainta lucrul. Koroku moțăia pe apucate, cu brațele și picioarele întinse. Shinshichi, obosit și el după emoțiile din ajun, ațipi și el în cele din urmă. Îi deșteptă glasului unui străjer, care striga: A scăpat! Stăpâne Shinshichi! A evadat! Vino numaidecât! Shinshichi alergă în grădină, desculț. — Nepotul seniorului a ucis doi paznici și a fugit! Chipul omului avea exact culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
departe în același loc, arătând de parcă ar fi practicat meditația. Din când în când, capul îi cădea în piept. Se pricepea să doarmă. Acest talent i se dezvoltase în perioada nefericită a tinereții și era atât de disciplinat încât putea ațipi ori de câte ori voia, indiferent de timp și loc. Îl trezi sunetul unei tamburine. Tăvile cu mâncare și sake fuseseră luate. Doar lămpile mai continuau să pâlpâie cu o lumină albă. Amețeala i se risipise, dar oboseala-i părăsise trupul. Hideyoshi își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și că e ușoară. Nu trebuie decât să-ți calmezi mințile și să te debarasezi de iluzii. De-asta nu pot chema pe nimeni dintre ceilalți soldați. Vreau ca tu să stai câtva timp aici, în locul meu. — Înțeleg. — Să nu ațipești. Te afli în mijlocul unui vânt rece ca gheața dar, după ce te obișnuiești cu el, are să te fure somnul. — Voi avea grijă. Și încă ceva. Informează-i pe ceilalți generali imediat ce zărești ceva asemănător focului, cât de mic, în castel. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
că În barăci nu era lumină. În prima zi deja ni s-a spus, dar nu ne-a venit să credem. S-au auzit mașini afară, au tras cu pistoale, cu arme, au strigat, au țipat, dar eu nu știu cum am ațipit puțin, iar când mi-am revenit și am văzut, așa, multe figuri chele, m-a apucat isteria, că dacă nu-mi dădeau palme verișoara mea și prietena mea, care erau acolo cu mine, cred că aș fi Înnebunit imediat. Au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mică, cu lucruri bune în ea, un fel de salon unde tata își bea cafeaua, citea ziarul și primeam musafiri. De obicei adormeam toți îndată ce stingeam lumina. De astă dată însă am simțit că tata se foia în așternut, am ațipit și m-a trezit scârțâitul podelei: tata se sculase și stătea pe marginea patului, parcă la pândă. Eram mare, mi-am dat seama ce aștepta: să audă dacă dorm eu. Mi-am făcut respirația simțită poate chiar mai tare decât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vesel, cunoști femeile." "Cum să nu le cunosc, zice, dacă am avut de-a face cu ele. Și de fapt tot nu le cunosc..." Gospodar, puse mâna pe găleți și o luarăm agale spre alt copac. Centrul orașului nostru parcă ațipea sub soarele de iunie. Era atât de liniștit și somnolent, încît vrăbiile îți păreau că fac o gălăgie asurzitoare. Sau poate totul era în mine somnolent și numai prezența și istorisirile lui Vintilă mă țineau treaz și mă făceau, în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și tu îl ignori. Pentru natură, în caz de nenorocire, asta e o surâzătoare mișcare de ironie a umerilor: câte nu se întîmplă cu copiii ei iubiți, pe care farmecul ei îi subjugă..." Îmi înfundai fața în troiene. Cred că ațipisem, mă trezii zgâlțâit. "Trezește-te, Victoraș, nu dormi, că nu e timp de dormit!" Foarte energică, Suzy, cu schiurile în spinare, înfrunta un amurg iarăși înroșit de a doua tentativă a soarelui de a asfinți... Pe creastă zării un individ
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să te prăbușești adînc, dormind dulce-oblomovian fiecare secundă din ceasurile așa-zis moarte ale zilei, între 2 și 3 după masă. În anumite orașe ale Orientului, se pare, si astazi instituțiile, bănci, magazine, școli, se închid între aceste ore, totul ațipește, orice suflare devine simplu sforăit, ritmic și voluptuos. Totuși, cît de neverosimila și strict literară este o asemenea imagine! Ce lux inaccesibil pare, ce păcat de moarte, într-o lume grăbita, nervoasă, insomniaca, alertă pînă la ultima vlaga de dinaintea finalei
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
cînd telefonul făcea piu: cîte un prieten care făcea mișto de mine, mama lor de prieteni, cînd brazilienii mai încasau cîte un gol. Cam așa am văzut meciul aseară: ațipire - piu - tresărire: aha, au mai încasat un gol. Și iar ațipeam, și iar telefonul cel sadic de la prietenii cei sadici făcea piu. Piu piu. Și iar piu. Aproape că puteam să țin scorul în gînd, printre vise. Am adormit în sughițuri sociologice, gândidu-mă la Zico și la Socrates. Deci noi ăștia
BRAZILIA - GERMANIA 1-7. Mirel Palada: "Ce le pune, dom'le, în cîrnați și în bere?" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73786_a_75111]
-
sau rău pentru piață? E bun, decid ei. Cu cît mai mult apare la știri, cu atît mai sus se va ridica piața. Wakefield se cufundă În baie, ascultînd ritmul continuu al ploii, savurînd dulceața singurătății sale. Trebuie să fi ațipit, pentru că se trezește cu o tresărire În timp ce detectorul de fum din tavan chițăie și aspersoarele Încep să scuipe apă. Aude muțimea țipînd jos, În stradă și huruitul elicopterelor În aer. Sare din cadă, Își trage pantalonii și cămașa, și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
doarmă pe canapea, temîndu-se că zidul s-ar putea prăbuși peste el și l-ar putea omorî. Influențat de contactul cu Jungienii, se apucase să citească o carte despre miturile Greciei, dar nu trecuse nici de primele cîteva pagini și ațipise. În noaptea aceea deschide cartea și dă peste povestea Labirintului lui Minos, care Îl electrizează. Labirintul fusese construit ca Închisoare pentru Minotaur, o creatură tristă, Încopitată, al cărei singur defect era că era ciudată. Wakefield Își dă seama pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să fie acolo. Scări pe care trebuia să le urci și să le cobori la tot pasul; genunchiul mă durea mult mai rău decât mă duruse în Dublin. Luasem doar jumătate din doza obișnuită de analgezice ca nu cumva să ațipesc în timpul ședințelor și a fost un șoc să descopăr intensitatea durerii pe care o amorțiseră până acum medicamentele. Dar cum altfel să ajung la lucru? Nu mă simțeam în stare să iau un taxi. Fusesem capabilă să iau unul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Mă mărit cu tine. Capitolul 23tc " Capitolul 23" M-am trezit brusc, în întuneric, cu inima bătând să-mi sară din piept. Am aprins lumina înainte să-mi dau seama și mă simțeam foarte conștientă și alertă. Eram pe canapea. Ațipisem acolo în hainele de lucru pentru că tot amânasem momentul în care ar fi trebuit să merg la culcare singură. Mă trezise ceva. Ce auzisem? O cheie care se răsucise în broască? Sau cineva chiar deschisese și închisese ușa de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
privind-o chiorâș. În timp ce băieții s-au concentrat pe jocul de scrabble și beau bere, noi ne-am cuibărit pe canapea într-un colț cu lumină difuză, și Rachel a început să-mi maseze mâna teafără. Eram pe punctul să ațipesc când s-a auzit din nou soneria. Spre uimirea mea, era Jacqui. A țâșnit înăuntru, emanând luciri și scânteieri și având chef de vorbă: dinții placați cu aur fuseseră readuși la normalitate, cineva îi dăduse nu știu ce chestie Louis Vuitton și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
toată frumusețea: mă trezeam cu noaptea în cap, îl sunam pe Aidan pe celular, mergeam la lucru pentru cel puțin zece ore, veneam acasă, îl sunam iar pe Aidan, țeseam fantezii elaborate în care nu murise, plângeam câteva ore, apoi ațipeam, mă trezeam și o luam de la capăt. Plânsul devenise o mare alinare, dar era greu să găsesc momentul potrivit pentru asta pentru că îi trebuia atât de mult feței mele să revină la normal. Era riscant să o fac dimineața pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]