647 matches
-
pe sub coroanele flamboiante ale arborilor, străpunse de ultimele raze ale soarelui, vorbind, el despre Petöfi și Ady, ea despre Pușkin și Gogol. La o săptămână, s-au întâlnit din întâmplare și au băut un pahar împreună. Ea avea un aer abătut și cam absent. Încrezător în puterile poeziei de a para dezamăgirile inimii, el îi recită poeme. Cu claia lui de păr neagră, cu privirea limpede și francă, era de o claritate cristalină; nicio fantomă nu-i sugea sufletul pe dinăuntru
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Ne istorisi certurile germanilor cu bulgarii și luarea din mâna acestora a administrației Dobrogei. Vederea acestui om era un chin pentru noi, atât era de inconscient de datoria lui și de situațiunea țării față de vrăjmaș. Din fericire nu ne lăsam abătute. Mariuța era foarte zdravănă; deși cu bărbatul la Săveni, doi copii mici în paza ei și dânsa necon tenit hărțuită de germani, nu se descuraja și nu vedea decât victoria finală, dar, spre binele ei, mult mai apropiată [de] realitate
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe cap, să mă usuc și să-mi mai încălzesc pielea capului, pe care o simt rece. Iau din cuierul-pom casca de protecție, căptușită în interior cu o bucată de blană sintetică și mi-o pun pe cap. Răceala ploii abătută asupra capului meu mă face să mă gîndesc la un eventual guturai, așa că scot din buzunar o aspirină, o mestec între dinți și beau un pahar cu apă, clătindu-mi îndelung gura. Ies din birou, duc instinctiv mîna la buzunar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în combinat, o încurci. Începînd de la ora cinci, după-amiază, sînt acasă. Cînd ajung, pun de două cafele..." Pilotăm un nou ciclu cu glas scăzut, bătuți de gînduri. În pauză, Vlad tace, privind aiurea, în gol. Următorul ciclu îl pilotăm la fel de abătuți. Abia la cîtva timp după terminarea comenzilor, Vlad continuă: M-am dus la ea cu gînd s-o bat. S-o bat așa cum n-a mai fost bătută vreo femeie pe pămînt. Dar cînd, întîmpinîndu-mă, mi-a întins mîna cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a declarat la proces? Aș fi făcut orice, numai să nu port în mine copilul acelui individ..." Ce zici de asta? Fata de care vorbești e Silvia, spun eu, iar șeful ei, pînă la... accident ai fost tu. Vlad surîde abătut, clătinînd încet din cap. Mda, murmură el. Să zicem că-i așa. Cine e vinovat? Tu! șoptesc eu scurt. Tu trebuiai pedepsit. Ca legea să mă poată pedepsi, trebuie un minim de dovezi... Lasă cinismul, Vlade! îi strig. Spune care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
drept pedeapsă, ei mă părăseau... Parcă mă văd... Am vorbit prea încet. Eduard nu m-a auzit. Sau poate că, la urma urmelor, am vorbit doar în gând? Tac. Mă uit absentă înainte și zăresc o fetiță mergând, mică și abătută, cu privirile în pământ, cărându-și ghiozdanul în cârcă și bălăbănindu-și mâinile în aer, fără rost. Alți copii - neîndoios, colegii - merg în fața ei, discutând aprins. Mă frec la ochi, neîncrezătoare. Fetița asta parcă e o copie fidelă a mea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
căciuliță albă croșetată, legată în jurul bărbiei și prinsă cu un nasture alb, într-o parte. Cu matricola cusută pe mâneca albastră a paltonului cam scurt, cu ciorapi albi groși vârâți în niște cizmulițe bleumarin de cauciuc și cu un mers abătut și târșâit. Mă trezesc gândind cu mintea fetiței care îmi pășește înainte: e supărată pe colegii care merg în fața ei, nebăgând-o în seamă, și nu își dorește nimic mai mult decât să se facă nevăzută. Să se înalțe în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
facă nevăzută. Să se înalțe în aer și să dispară. îi simt gândul fetiței atât de intens, încât îmi revine pentru o secundă visul că înot prin aer, înălțându-mă ușor, și deodată văd cu mirare cum fetița mică și abătută pare să se înalțe brusc în fața mea. O măsor ne dumerită și o zăresc călcând pe aer ca pe niște trepte nevăzute du când tot mai sus, înspre un nor alb șugubăț care pare să o aș tepte, iar fetița
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
zăresc călcând pe aer ca pe niște trepte nevăzute du când tot mai sus, înspre un nor alb șugubăț care pare să o aș tepte, iar fetița se pierde cu ghiozdan cu tot în nor, călcând apăsat, cu mersul ei abătut, fără să observe că plutește. Copiii din fața ei își continuă drumul sporovăind nepăsători și se urcă gălăgioși într-un tramvai. Rămân cu privirea în sus, la norul alb care și a schimbat înfățișarea. Acum pare a fi un inorog alb
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
unui om. - Umbra lui dormea pe pat. {EminescuOpVII 111} El ceti în cartea lui Zoroastru... ea se sculă încet... cu ochii închiși... se subție.. se lipi de părete și se așeză ironică, fantastică, lungă, în dreptul lui. Dan se simțea bolnav, abătut, strivit sub greutatea cugetărilor lui. Afară de aceea un fulger i trecuse drept prin inimă în vremea căderei lui. El simțea fulgerul junghiindu-i inima. El se lungi pe pat și s-acoperi cu rasa... Pe dinaintea lui treceau ființe ciudate pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să stăm de vorbă. Ar fi mai bine dacă aș intra. Deși prin definiție supunerea era clar o obișnuință de-a ei, Lilia refuză să deschidă ușa mai larg. Ochii ei îl implorau să o lase în pace. Avea privirea abătută a celui care are ceva de ascums, însă tânjește după confesiune. Cu panică în ochii se uita la fiica ei, apoi, după o vreme, confirmându-i așteptările, începu să deschidă ușa. Micuța Vera fugi printre picioarele lui și intră înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
privirea de la fereastră și scoase telegrama pe care o primise în ziua anterioară. MERGI OPTINA PUSTIN ÎNTREABĂ P AMBROZIE VERIFICĂ OSIP MAXIMOVICI SIMONOV LA OPT PUST 29 NOV PÂNĂ 11 DEC INC STOP Ulitin mânuia hârtia subțire cu un aer abătut. Telegrama fusese trimisă de un anumit Porfiri Petrovici, magistrat investigator la Departamentul de Investigare a Cauzelor Criminale din St Petersburg. În timp ce pipăia cuvintele, părea că simte un contact direct cu orașul, sau, cel puțin, cu visurile lui pe care acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pe la poarta mea că dau drumul la câini. A stat mult timp acolo în mijlocul drumului cu bucata ceea de mămăligă în mâini, parcă nu știa ce să mai facă, încotro s-o apuce. A plecat într-un târziu pe lângă garduri, abătut și îngândurat, cărând bucata de mămăligă pe care până la urmă o aruncă unui câine costeliv care se uita cu ochi flămânzi la el. Sărman câine, poate demult nu mai mâncase ceva și acum se îneca încercând să înfulece dintr- odată
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
inima Luanei. Iubindu-i pe amândoi, își dorea din tot sufletul ca ei să se înțeleagă și să se gândească, măcar o dată, la răul pe care i-l făceau. O conduse pe Sanda la gară și mama îi mângâie părul, abătută. Bărbatul ăsta îți va frânge inima, draga mea. Nu e potrivit pentru tine. Fata încercă s-o împace. Nu-mi spuneai tu să mă mărit cu un om titrat, cu un inginer? Femeia dădu din cap, disperată. Ăsta nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spunea ea tuturor și, oriunde se ducea, nu se putea stăpâni să nu repete: „frățiorul meu a făcut asta“ și „frățiorul meu a făcut ailaltă“. * * * Uneori, starea de spirit a lui Nobunaga se schimba; devenea tăcut și stătea toată ziua abătut. Acea tăcere și melancolie ieșite din comun păreau să fie o Încercare firească de a-și controla firea extrem de iute. — Aduceți-l pe Uzuki! răcni el pe neașteptate Într-o zi și o luă la fugă spre terenul de călărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ziua și locul Întâlnirii. Cu scrisoarea lui Hideyoshi, Hikoemon făcu o vizită secretă În Unuma. Când auzi că sosise un trimis de taină din Sunomata, Osawa se Întrebă despre ce putea fi vorba. Ferocele Tigru din Unuma Începuse să arate abătut și nefericit. Simulând o boală, evita pe toată lumea. În ultima vreme, primise un ordin de a se prezenta la Inabayama, iar familia și vasalii săi se temeau. Osawa Însuși răspunsese că era prea bolnav ca să călătorească și nu părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lucru, clanul Takeda fusese deja lăsat În urmă de Nobunaga și de Ieyasu. Întotdeauna Îl socotise pe Nobunaga „golănașul din Owari“, iar pe Ieyasu, „puștiul din Okazaki“. „Dacă stau acum să mă gândesc, am făcut o mare gafă,“ recunoscu el, abătut. Când fusese doar implicat În lupte, nu regretase aproape nimic, niciodată; dar, În prezent, când Își revedea politicile diplomatice, Înțelegea că dăduse greș. De ce nu se Îndreptase spre sud-est, când clanul Imagawa fusese distrus? Și, luând un ostatic din clanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Închide și ușa camerei de-alături, ordonă el. Hideyoshi se așeză drept În fața lui Nobunaga și spuse: — Situația e aceeași ca Întotdeauna. Atâta numai că, de când Shingen n-a reușit să ajungă În capitală, shogunul pare să fi devenit mai abătut. Intrigile lui contra dumneavoastră nu se mai ascund, stăpâne. — Bănuiam eu. La urma urmei, Shingen a ajuns doar până la Mikatagahara, după care, shogunul a auzit că se retrăsese. — Shogunul Yoshiaki e un politician abil. Nu are astâmpăr, copleșind oamenii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
un banchet care sărbătorea victoria. Stăpânul său ar fi trebuit să călărească spre casă Într-un mod triumfal, legănându-se elegant În șa, Îmbătat Împreună cu Însoțitorii săi de sake-ul oferit În acea zi. Dar Mitsuhide mergea pe jos, părând abătut. Un vasal Îi ducea de căpăstru calul, care mergea fără chef, În timp ce ajutoarele veneau În tăcere pe urma lor, cu aceeași stare de spirit. — V-am ieșit În Întâmpinare. Pesemne sunteți obosit. Când Toshimitsu se Înclină În fața lui, Mitsuhide păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ce nu se puteau deosebi de ploaie, lumea părea a fi de un alb pur. Drumul era extraordinar de noroios, iar caii se stropiseră până la urechi. Sfidând, În tăcere, ploaia din noaptea trecută și starea drumului, Întreaga armată se târa abătută, spre Sakamoto. În dreapta se afla țărmul lacului, În stânga, Muntele Hiei. Vântul, care sufla În jos de pe munte, zburlea pelerinele de paie ale oamenilor, făcându-i să arate ca niște arici țepoși. — Ia priviți acolo, stăpâne. Seniorul Mitsuharu v-a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
comandanți de pe colină Îi urmară. Dar, Întocmai cum spusese Tatewaki, nu depășeau cinci sute de oameni. Miyake Tobei era comandantul Castelului Shoryuji. Nici aici nu se vedeau decât semne de rău augur ale Înfrângerii, iar În castel domnea un sentiment abătut, de osândă. Înconjurați de lampioane ce pâlpâiau slab, toți cei prezenți căutau o cale de a se salva. În timp ce căutau o concluzie rațională, până și Mitsuhide Își dădu seama că nu mai era nimic de făcut. Santinelele din afara castelului raportaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Abisurilor, odátă bucuria-i cea mai luminoasă. Căci Urizen privi grozăvniciile Abisului cînd rătăcit-a printre Spiritele ruinate, cîndva copiii săi și-ai lui Luváh copii. Speriate de propriul lor suspin, ce pare-a zgudui noianul, 90 Fără de Țel și Abătute rătăcesc, în a lor inima un soare, o înfricoșătoare luna, Un Univers de-nvăpăiate constelații-n creier Și un pămînt de-nfrigurată suferință sub a' lor picioare, și-n jurul pîntecelor Ape sau vijelii sau nori sau fulgere-amenințătoare și groaznice urgii. Dincolo de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-și încînte-ascunșii fii și fiice 105 Care departe-n tainițele-ascunselor palate Văzut-au vastă războire și bucuratu-s-au dorind să prindă viață În lumile lui Enitharmon. Cu putere vînturile-asurzitoare, De nori împovărate, mugesc în jurul Scaunului de domnie. Oile lînoase, abătute, Prin bătălie umblă. Întunecat și fioros Taurul furia 110 Și-o varsă 226 prin Pămîntul ce se lúptă. Leii urlînd în flăcări, Tigrii în fum ce se revarsă. Șarpele codrilor Și-al apelor, si scorpia pustiei cu aspru cîntec Necăjesc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o Inspiră, răsunînd tare; par unii altora 120 Oameni spăimîntători ce groaznic rîd printre stindarde. Și cînd, acum că revoluția zilei lor a bătăliilor trecut-a, Căzînd din nou în groaznic chin se-ntorc în chipuri de durere, Cu fețe abătute, fără țel, ne-nsuflețiți, deși-nfuriați, Nemaistînd drept, desi puternici, atunci lungiți tînjesc 125 După nesăbuita mulțumire, și fetele și le împing nainte, Si se teșesc deasupra, dedesubt, si se întind în lung că fiara. Slăbiți se-ntind peste-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
singură mișcare a mâinii, îl alăptează și, de îndată ce adoarme, îl reașează pe spinare, apoi își continuă greaua trudă. Bietele creaturi sunt istovite și îmbătrânesc înainte de vreme făcând această muncă zdrobitoare. Câte femei de douăzeci și cinci de ani, încrețite de riduri, ofilite, abătute! Inspiră milă când le vezi, aplecate sub povară, târându-se în fiecare dimineață la piață pentru a le vinde celor veniți să se îmbăieze câteva roade ale sezonului. Populația descrește sau stagnează; rasa șubrezește; iată ce a făcut atât de
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]