631 matches
-
fost așa...sau poate nici n-a fost Pe visul limpezirii, tremurarea Acelei clipe ce-și dorea un rost, Cătându-și disperată întruparea... O regăseam adesea, hoinărind Prin labirintul vremilor trecute, Privind uimită-n juru-i și zâmbind Cum rătăceam pe drumuri abătute... Iar uneori, îți tremura-n priviri Și se-ascundea în ochii tăi ca marea Apoi, pierduta-n taina dragei firi Își aștepta sfios îmbrățișarea... O clipă cuget pragul ne-mplinit, O zbatere ce stăruie sub pleoapă; Cum poți cuprinde-atâta infinit
A FOST A?A... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83738_a_85063]
-
vreau o păpușă nouă. Mie să-mi aducă o săniuță! Uite, acolo în vale, vine nea Vasile poștașul! Să-i ieșim înainte, să vedem ce noutăți ne aduce! Copiii porniră înaintea poștașului, gălăgioși și veseli. Însă nea Vasile părea cam abătut, era tare tăcut, nu ca în alți ani, când le vorbea cu veselie încă de departe. Nea Vasile, bine ai venit! Ce noutăți mai sunt prin lume? Nea Vasile, ce vești ne aduci? Măi copii, îmi pare rău, dar vin
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
vedeam uimirea. Primele titluri de cărți le-am înțeles noi, dar când am auzit de Zoologie, ne-am cutremurat! Cel puțin eu, deși venisem cu un nespus drag de a cunoaște și a învăța cât mai mult, am rămas foarte abătut. Cine știe ce învățătură grea o mai fi și asta?! Și cum n-avusesem frați mai mari în clasele superioare, ca să aflu de la ei numiri atât de ciudate, și cum nu era nici tata lângă mine, ca să-l întreb, iar Bucureștii n-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dom'le, n-ai răcit, dar ți-e gândul la cai verzi pe pereți, dom'le! Dar ce dispoziție puteam avea, când peste câteva ore trebuia să dau piept cu inamicul, în persoana tatălui meu? Am ieșit de la cor tare abătut. Se-nserase și, ca de obicei, pornisem către casă prin Cișmigiu, cu Ionaș Moscu, tovarășul meu de totdeauna. ― Ce e mă, Griguță, cu tine? ― Parcă tu nu știi? Mă gândesc cum să fac să scap de chestia cu biletul pe care
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
lecții frumoase. Era un om de o rară sensibilitate și avea pentru scriitorii noștri clasici un adevărat cult. Ne-a impresionat în mod deosebit pe toți elevii, fără excepție, în ziua de marți, 19 noiembrie 1919. A intrat în clasă abătut șî cu ochii scăldați în lacrimi. De obicei, cum se suia pe catedră, se și așeza pe scaun, pentru că drumul pe scări, de la Cancelarie până la clasă, îl obosea nespus de mult. De data asta, însă, a rămas în picioare, făcîndu-ne
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
două-trei cuvinte românești, că a sărit în sus, strigîndu-mi furios, așa cum nu-l văzusem niciodată: ― Doi și treci la loc, mă, dubitocule (nu mi-a mai spus mogarule), să te-nveți să mai imitezi pe profesorii! Am trecut în bancă abătut. Asta însemna "persecuție didactică". Nu mă temeam atât de Fischer și de Germană, dar era foarte posibil să se năpustească asupra mea și ceilalți profesori ale căror materii erau ceva mai grele și mai importante... și nu mi-ar fi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fugea și nici nu se apăra. Ba, când trebuia să bată mingea, de frică să nu i-o prindă adversarul și să treacă la mijloc, o bătea în pămînt! Jocul începuse, jumătate din băieți bătuseră mingea și unii fugiseră. Foarte abătut, veni și Ionaș Moscu la rând, bătu mingea în pământ și trecu lângă băieții care așteptau momentul prielnic să fugă în celalalt bar. Moscu profită de concentrarea lui Matei în altă parte și-și puse planul în aplicare: deodată ne
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Yves. - Nu, cavalere. Pietroasele. Fetească neagră. O bei și joacă inima-n tine. Asta dacă ții la petrecere. - Mes enfants! strigă spadasinul francez. Suntem provocați la o partidă de vin românesc! - Vive la Moldavie! strigară cavalerii. - Vive la Moldavie... spuse, abătut, Vlad. Voi de Muntenia n-ați auzit? Ce Dracu... 23 februarie 1476, Mohacs, Ungaria Văzută de pe malul Dunării, câmpia ungară era o Întindere albă care se unea, la orizont, cu albastrul unui cer fără pic de nor. Era o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lucrări pentru care au muncit mii de mâini. Înconjurat de o grădină superbă, monumentul este cunoscut până în ziua de azi ca locul de întâlnire al îndrăgostiților. Dar, cu toate aceste eforturi, dragostea întârzie să se înfiripe și cuplurile au priviri abătute, melancolice. Iar acum, așa cum se întâmplă adesea, moartea plutește deasupra orașului. De data asta, ucigașul nu este vreun război sau o foamete, ci o epidemie de gripă care își croiește drum înspre est, de-alungul lumii, de fel fiind dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bastonul, stând în drumul hamalilor. Morgan, cu sudoarea curgându-i în ochi de sub casca nouă de plută, se apleacă să-i vorbească lui Gittens. — Uită-te la Bridgeman. Gittens se uită la Bridgeman. Acesta umblă prin biroul vămii, ursuz și abătut. Parcă nu mai e el. — Am văzut asta, dar au trecut câteva săptămâni de acum. N-ar trebuie să spunem ceva? Cum ar fi? — Nu știu. Să-l întrebăm ce i s-a întâmplat. Gittens îi aruncă o privire ucigătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
anvelope? — Nu, spune profesorul. Nu cred. Nici măcar n-am știut că aici există camioane. Nu sunt drumuri. — Vă înșelați, zice Eino. Există drumuri. Atunci, aveți ceva pentru noi? Provizii? Scrisori? — Avem, Jonathan? Jonathan scutură din cap. Și atunci? zice Eino abătut. — Nu vă supărați că vă întreb, întreabă profesorul, ce căutați aici? Eino, care-și cojește o bucată de piele de pe nas, arată spre colacul de cablu. — Telefonie, spune. Instalăm linia telefonică. De-a lungul drumului. Antropologii îl privesc cu suspiciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sunt blestemat S-o duc mai rău ca la nchisoare?! Gândea curcanu-ncrâncenat Privind chiorâș spre strada mare ... Noroc „c-acuma-s” răzbunat De legislația-n vigoare Și-amenzi pot da, neîncetat, Șoferilor, la semafoare, Gândea curcanu-ncrâncenat ... Rondelul filozofilor Gândea Socrate abătut Privindu-l crunt pe Diogene Ce în butoiul prea știut Dormea visând la Melpomene Să vezi că vinul l-a băut! Sau l-o fi tras în damigene?! Gândea Socrate abătut Privindu-l crunt pe Diogene. Cum ca un pește
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Șoferilor, la semafoare, Gândea curcanu-ncrâncenat ... Rondelul filozofilor Gândea Socrate abătut Privindu-l crunt pe Diogene Ce în butoiul prea știut Dormea visând la Melpomene Să vezi că vinul l-a băut! Sau l-o fi tras în damigene?! Gândea Socrate abătut Privindu-l crunt pe Diogene. Cum ca un pește este mut Și e-n poziții cam obscene, Cred nesimțitul c-a băut Nutrind speranțe ambigene! Gândea Socrate abătut ... Rondelul Perseidelor Priveam în noapte Perseide Punându-ne dorințe-n gând... Eu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
îl ardea privirea cald‐a ei, și brațele‐ i, care‐l strângeau cu dor, Azi îl dureau cu‐ mbrățișarea lor, și toată vorba mamei îl durea - și silnic el s‐a smuls de lângă ea. El a fugit de Mă‐sa. Abătut, O‐ntreagă zi pe Lunci el s‐a pierdut și la iubita lui el se gândea, și la cuvintele ce le‐ a zis ea: «Eu voi iubi pe unul dintre toți; Din pieptul mamei tale dacă poți Să‐ mi dai
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cum îl îneacă reci; Îi răsunau blestemele de veci A mamei, numai șoapte fără glas, El o simțea venind cu pas de pas Pe urmă lui, el o vedea plângând Cu degetul spre dânsul arătând ‐ și‐atunci d‐ atâtea gânduri abătut, Împleticindu‐ se, el a căzut În drum, ținându‐ și talismanul strâns La piept. și‐un glas amestecat cu plâns A răsărit atunci înduioșat și plin de‐ o milă dulce l‐ a‐ntrebat: « Tu te‐ai lovit, iubitul meu? Să‐ mi
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
un banchet care sărbătorea victoria. Stăpânul său ar fi trebuit să călărească spre casă într-un mod triumfal, legănându-se elegant în șa, îmbătat împreună cu însoțitorii săi de sake-ul oferit în acea zi. Dar Mitsuhide mergea pe jos, părând abătut. Un vasal îi ducea de căpăstru calul, care mergea fără chef, în timp ce ajutoarele veneau în tăcere pe urma lor, cu aceeași stare de spirit. — V-am ieșit în întâmpinare. Pesemne sunteți obosit. Când Toshimitsu se înclină în fața lui, Mitsuhide păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ce nu se puteau deosebi de ploaie, lumea părea a fi de un alb pur. Drumul era extraordinar de noroios, iar caii se stropiseră până la urechi. Sfidând, în tăcere, ploaia din noaptea trecută și starea drumului, întreaga armată se târa abătută, spre Sakamoto. În dreapta se afla țărmul lacului, în stânga, Muntele Hiei. Vântul, care sufla în jos de pe munte, zburlea pelerinele de paie ale oamenilor, făcându-i să arate ca niște arici țepoși. — Ia priviți acolo, stăpâne. Seniorul Mitsuharu v-a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
comandanți de pe colină îi urmară. Dar, întocmai cum spusese Tatewaki, nu depășeau cinci sute de oameni. Miyake Tobei era comandantul Castelului Shoryuji. Nici aici nu se vedeau decât semne de rău augur ale înfrângerii, iar în castel domnea un sentiment abătut, de osândă. Înconjurați de lampioane ce pâlpâiau slab, toți cei prezenți căutau o cale de a se salva. În timp ce căutau o concluzie rațională, până și Mitsuhide își dădu seama că nu mai era nimic de făcut. Santinelele din afara castelului raportaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
după ce Îmi dădu drumul din strânsoare. Avea un ton destul de grav, tipic unei afirmații de genul Am ceva important să-ți spun. Am așteptat, dar el nu a mai continuat. I-am zâmbit cu Întârziere ca răspuns la salut. ― Pari abătut azi, am comentat eu. ― Neah, mă contrazise el, părând că se răzgândise brusc cu privire la ceva. Începu să se joace cu o șuviță Întunecată din părul meu. Deloc. Tu ce faci? ― Încerc să o Înțeleg pe Eliza, am bombănit dându mi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
-se de pe pat. — Adu și tu niște bere, i-am propus eu. N-a mai rămas nici una, a strigat ea după câteva secunde din bucătărie. Din tonul vocii mi-am dat seama că era capsată rău. Iarăși, m-am gândit abătută. în ultima vreme, Brigit fusese cam întoarsă cu fundul în sus. Ce naiba se întâmpla cu ea? Avea nevoie de o călăreală ca la carte. De asta avem nevoie toate. Poate c-aveam să mă apuc să încropesc o petiție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
va schimba pe neașteptate în bine și apoi va rămâne mereu așa. Credința ei în viață era fundamentată pe asemenea speranțe de viitor. Ele erau echivalentul spiritual al banalelor activități cotidiene care pe ea o mențineau ocupată, iar pe Henry abătut. într-una din zilele ei bune soarele strălucea mai puternic, podeaua holului lucea și mai tare, iar Eva Wilt era și ea mai strălucitoare și fredona într-o zi prințul meu va veni în timp ce aspira treptele scării interioare. într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
am fost atentă. Sau azi‑noapte, când eu mă uitam după geanta aia Lulu Guinness a fetei ăleia, în bar... Dar clatin din cap. Nu, sunt sigură că mi‑aș fi amintit dacă ar fi pomenit de New York. Mă las abătută pe marginea patului. Nu‑mi spune fiindcă vrea să‑mi dea papucii. — Nu‑i adevărat! răspunde Suze. Așa sunt bărbații, Bex, omit mereu să‑ți spună diverse. Așa sunt ei făcuți. Își croiește drum pe lângă un maldăr de CD‑uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ușor cu degetul pe față și tresar. — Nu, zic, frecându‑mi nervos obrazul. Dacă vrei să știi, nu fac bine deloc. Ai promis că vii. Ai promis, Luke. Am venit. — Știi ce vreau să spun. Îmi cuprind genunchii cu brațele, abătută. Am vrut să vii la slujbă, nu la spartul petrecerii. Am vrut să te prezint tuturor, să ne vadă lumea împreună... Începe să‑mi tremure vocea. A fost... oribil! Toată lumea a crezut că sufăr după mire... — După mire? zice Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să șușotească și să chicotească în timp ce‑mi așteptam bagajele. Și, o, Doamne, știu că și eu aș fi făcut la fel în locul lor. Dar în momentul ăla am fost atât de umilită, că aproape am izbucnit în lacrimi. Îmi trag abătută bagajele pe trepte și intru în apartament. Și, preț de câteva clipe, rămân pur și acolo nemișcate, uitându‑mă la hainele din cuier și la vechile scrisori și la cheile din bol. Același hol vechi. Aceeași viață veche. Înapoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fi trebuit să fi investit și eu în ceva până la ora asta, ar fi trebuit ca totul să meargă ca pe roate. Iar eu... sunt un zero barat. — Ba nu! zice Suze oripilată. Nu ești un zero barat! — Ba da! Abătută, mă cufund în mormanul de haine de pe jos. Suze, uită‑te și tu puțin la mine. N‑am serviciu, n‑am nici măcar o perspectivă cât de mică, sunt dată în judecată, datorez mii și mii de lire și habar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]