4,851 matches
-
voastră? Care e tema principală ce revine în variațiile și modulațiile voastre? O tensiune, concentrându-se să nu piardă nimic din propriul potențial, să prelungească o stare de reactivitate, să profite de acumularea dorinței celuilalt, precum multiplicarea propriei încurcături? Sau abandonul cel mai docil, explorarea imensității spațiilor ce pot fi mângâiate reciproc, disoluția ființei într-un lac cu suprafața infinit de tactilă? În ambele situații, desigur, nu existați decât unul în funcție de celălalt, dar, pentru ca respectivele voastre euri să fie posibile trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
asta, Red e de vârsta mea, dar nu-mi plac începuturile de burtă și asta mă face să mă gândesc că am împlinit 30 de ani, căcat! Acum chiar trebuie să te mulțumești cu orice? Mi se pare cam devreme abandonul ăsta, nu arăt deloc bătrână și acum ce să fac dacă îmi plac bărbații subțiri? trag cu ochiul din bucătărie când Filosoful iese din baie, de dimineață, încă de ziua mea, privirea mea îl stânjenește și îmi închide ușa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
nu mai avea nimic de spus. Părea atât de încântată de descoperire și era atât de căzută-n admirație pentru Adrian, că mi s-a făcut de-a dreptul greață. Așa că mi-a scăpat, fără să vreau, adevăratul motiv al abandonului sau. — Care? — N-a mai suportat să i se aducă aminte întruna că nimic din ce scrie nu se compară cu prima lui carte. — Te referi la cronicile literare? Adrian a sustinut dintotdeauna că nu citește cronicile. — O minciună sfruntată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
rîs, în felul ei special, Șichy. Cred că penuria cea mai mare de caracter a dovedit-o în cazul Nichifor Crainic. Naționaliștii primesc cele mai dure lovituri de pedeapsă. Croh vede roșu contra lor. Lui Crainic îi face un portret-simbol: "abandon al demnității omenești". De ce? Mă întrebi de ce? Pentru că, înfometat la Aiud, sorbea ciorba în care torționarul, un evreu ungur scăpat de la Auschwitz, își storcea ciorapii murdari: "Mai vrei o porție, dom' ministru?" Mai vroia! Tare era scîrbit, povestind astea, Crohmălniceanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nici în ruptul capului nu pot fi de acord cu un astfel de furt pe față și au făcut semn echipei să părăsească terenul în semn de protest. Unde ați mai pomenit așa ceva? Tribunele au reînceput să huiduiască, o parte abandonul Stelei, cealaltă parte pe jucătorii dinamoviști care zăceau trîntiți pe gazon. Pînă la urmă toată lumea a trebuit să-și ia tălpășița, cazul urma să fie rezolvat la comisii. Ei, și cînd spiritele păreau că se potolesc și fotbaliștii dinamoviști începeau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Dar și mai bine-i, când afară-i zloată, / Să stai visând la foc, de somn să picuri...“ Ne oprim aici cu transcrierea sonetului, pentru a conveni că primele două strofe au și creat o atmosferă afectivă, un amestec de abandon și nostalgie, care constituie chiar esența poemului. Mariana Neț analizează însă poemul fără esența lui, adică poemul fără poem. Și iată cum: „Strofa a doua se dovedește astfel a fi un macrohiperbat, care conține tmeze și hiperbaturi puse în abis
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în fântână, unele se lipesc pe foaia velină a blocului de desen, în partea stângă a lunii; altele, ca întru-un exercițiu de libertate provizorie, fac tumbe pe epoleții generalilor. Nebunie, stare de creștere sub un alt cer sau de abandon, de înec, de desfacere în propriul albastru. Spre care răsărit să-ți îndrepți rugăciunea? Imunitatea șinei de cale ferată inundă traversele; față de cine să-ți întorci obrazul? Locomotiva urlă, fierul trosnește, oasele pe ambele părți au culoarea lutului crud; izbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
crud; izbești ulcica de zid, casa se umple de amintiri: pe funia de rufe, în pod, sub pragul ușii, amintirile se extind ca o pecingine. Imunitatea șinei de cale ferată nu justifică intențiile neduse până la capăt și nici nu argumentează abandonurile. Închizi ochii, urletul se face țăndări în tâmplă, apoi liniște de pustiu, atâta liniște încât nici propria respirație nu te mai tulbură. Te temi? La dracu cu lașitatea asta duplicitară! Dumnezeul cailor poartă hamurile cu el, tu împarți iluzii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vorbești? Mereu am împărțit pe din două așteptările! 18, 32, 64... aici, acolo, dincolo, simple dimensiuni față de care raportăm neputințele. Răscumpărarea identității prin pătimire, nici măcar în viețile sfinților. Dumnezeirea nu este o compensare echitabilă a spațiilor și, în final, un abandon dulce în nedefinire. Dumnezeu secționează timpul felii fără să-și privească ceasul. Primești moartea, primești viața atât cât te lasă inima; edenul, genunea, casa bonusuri pentru un exercițiu al răbdărilor irepetabile. Genia, marginile sunt perceptibile doar atunci când te temi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trăda un prieten drag pentru treizeci de arginți nenorociți. Ce mult mi-aș dori să descopăr că Iuda a trădat dacă a trădat cu adevărat doar din plictis. Ceea ce, cred, n-ar mai putea fi trădare, ci un fel de abandon. M-aș arunca atunci la picioarele lui Hristos și L-aș implora: "Iartă-l, Doamne Dumnezeule, pentru că a fost atins de cancerul spleenului!" Cancerul acesta a devorat și căsătoria noastră, Z. De ce n-ar fi fost atins și Iuda de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
rezista vreun muritor acestei ispite? Fără îndoială, deși nu te credeam nemuritor, nu m-am gândit că ispita te va curta chiar pe tine. Abia atunci când te-am văzut cu vioara în brațe am știut că a venit trădarea. Sau abandonul... Când preferi, temporar, un om altui om, nu este trădare. Dar când preferința se îndreaptă către un obiect, fie el și vioară, penel sau nu mai știu ce, atunci avem o problemă; ne aflăm în punctul în care suntem pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
obiect, fie el și vioară, penel sau nu mai știu ce, atunci avem o problemă; ne aflăm în punctul în care suntem pe cale de a silui speranța, dacă insistăm în salvarea dorurilor noastre. Dacă este să aleg între trădare și abandon, cred, deocamdată, că tu ai abandonat... Povestea asta cu mutarea domiciliului meu în Cina cea de Taină îmi va aduce numai bucurii. De pildă, după ce-am plecat din Little Cayman, către Londra, la o expoziție, am aflat că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ca pe un spectacol, ca și cum ar fi viața altuia... Ce mult mi-aș dori să descopăr că Iuda a trădat dacă a trădat cu adevărat doar din plictis. Ceea ce, cred, n-ar mai putea fi trădare, ci un fel de abandon. M-aș arunca atunci la picioarele lui Hristos și L-aș implora: "Iartă-l, Doamne Dumnezeule, pentru că a fost atins de cancerul spleenului!"... Uneori îl înțeleg pe Dumnezeu. Nu ne poate lăsa mereu să locuim în preajma sa. Aglomerația L-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
zilei, el o face întinzându-se pe futon (salteaua care, pusă direct pe tatami, ține loc de pat) în aceeași cameră cu ceilalți și ațipind nestingherit de prezența lor. Din această cauză nu se poate forma nici o jenă cu privire la acel abandon al corpului în sfera publică, jenă de care conștiința noastră nu se poate dezbăra. Desigur, aceasta implică și altceva: japonezul se simte în completă siguranță în cadrul colectivității din care face parte. Faptul că, adormind pe bancă în parc, în cafenea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
poveri care a fost dată la o parte, o depășește pe a noastră, ne deconcertează chiar și pe noi. Din vechime, baia este comună, femei și bărbați complet dezbrăcați se întâlnesc în aburii calzi, pentru a sporovăi vrute și nevrute, într-un abandon de sine complet, o deschidere uluitoare spre celălalt. Nu mai există granițe, nu mai există norme. Și astăzi, băile comune, sento, de la cele simple la cele mai luxoase, se bucură de aceeași popularitate printre japonezi. Varianta lor superioară este onsen-ul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în afară, ca de cireașă neagră, răscoaptă. Și eu învăț, Imam. Ochii mei orbi se lipesc de aceste trupuri străine, aureolate de nimbul prosopului alb, le cercetează, le dumică, le înfulecă, fierbinți cum sunt, leșuite de apă, de susur, de abandon. Între picioare, părul aspru și negru se adună ca o perdea sârmoasă, de cânepă, neîmblânzită nici de izvor, picură încordat ca un arc, până la jumătatea coapsei. Oh, Imam, japonezele nu se rad precum noi, poate că bărbații lor sidefii, cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și bunătatea. Dar existența nu este deseori contradictorie, neadevărată și lipsită de bunătate? Cum se judecă răul prezent în lume? În epoca nihilismului și a existențialismului, principiile clasice ale Ființei puteau fi contestate făcându-se referire la dualismul, caducitatea, decadența, abandonul și nimicnicia existenței umane. Jean-Paul Sartre, care înțelegea (propriul) existențialism ca pe un umanism, nu a descris oare omul ca pe un trou d'être, o gaură a ființei care trebuie să se proiecteze de la sine? Iar Nietzsche nu a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
crucii, dacă omul i se abandonează. În orice caz, nici o cruce din lume nu poate să contrazică sensul prezent în crucea Aceluia care a înviat din morți: semn că un Dumnezeu solidar îmbrățișează și pericolul extrem, lipsa de sens, nimicul, abandonul, singurătatea și golul. Astfel, în fața credinciosului se deschide o cale ce nu evită suferința, dar o parcurge, asumând față de ea o atitudine de indiferență activă, pregătit să o înfrângă chiar în originea ei, atât în viața individului, precum și a societății
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
distrug suferința. Dar pot să-i rezist și să o depășesc în credință. În acest mod nu sunt strivit de suferință, nu mor disperat de greutatea ei. Dacă nu a făcut-o Isus, când a fost supus suferinței extreme a abandonului de către oameni și Dumnezeu, atunci și cel ce urmează exemplul său, pe baza unei credințe raționale, nu va muri. Într-adevăr, doar credința îmi dă speranța că suferința nu este realitatea ultimă și definitivă. Și eu consider că realitatea ultimă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pentru ratificarea Convenției cu privire la drepturile copilului, Legea 15 din 25 martie 1993 pentru aderarea Romaniei la Conventia europeană în materia adopției de copii, încheiată la Strasbourg la 24 aprilie 1967, Legea 47 din 7 iulie 1993 cu privire la declararea judecătorească a abandonului de copii, Legea nr. 84 din 18 octombrie 1994 pentru ratificarea Convenției asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale, încheiată la Haga la 29 mai 1993. Dintre toate acestea cu un efect de stimulare a adopțiilor internaționale au
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Introducerea acestor noi reglementări pare să reducă numărul adopțiilor internaționale, acesta înregistrând o scădere în perioada 1992-1993 în favoarea numărului de adopții naționale, Legea 47 din 7 iulie 1993 privind declararea judecătorească a abandonului are menirea de a crea, conform GIASAI 63 oferta de copii abandonați legal și pregătiți pentru adopție. În felul acesta, numărul adopțiilor internaționale a început din nou să crească în anul 1994, ajungându-se ca, în perioada 1997-2000, adopțiile naționale
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
a încercat dezinstituționalizarea, realizată în special prin adopțiile internaționale care au înregistrat o adevărată explozie în această perioadă și plasamentul familial, în special la asistenții maternali profesioniști. O măsură necesară, dar mai puțin reușită în această perioadă a fost evitarea abandonului și reintegrarea copiilor în familiile de proveniență. Pentru copiii rămași în instituții lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Deși și-au schimbat denumirea în centre de plasament nu se înregistrează îmbunătățiri semnificative. Mai mult potrivit raportului GIASAI, elaborat în
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
IV inclusiv, alte persoane/familii, încredințați în vederea adopției). O altă realizare importantă este închiderea unui număr mare de centre care adăposteau, în sistem clasic, peste 100 de copii. Se acordă în această perioadă o importanță semnificativă serviciilor de prevenire a abandonului, dar în ceea ce privește eficiența măsurilor de reintegrare a copilului în familia biologică păstrăm reticențe în apreciere, ca urmare a lipsei studiilor și evaluărilor de specialitate. Anul 2004 aduce un nou pachet legislativ în domeniul protecției copilului aflat în dificultate, intrat în
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
în apreciere, ca urmare a lipsei studiilor și evaluărilor de specialitate. Anul 2004 aduce un nou pachet legislativ în domeniul protecției copilului aflat în dificultate, intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2005. Accentul este pus pe prevenirea abandonului și a violenței asupra copilului, reintegrarea sa în familia de proveniență, iar plasamentul sau încredințarea copilului unei persoane, familii sau instituții de plasament (rezidențială) este limitat doar la cazurile în care menținerea copilului în familia naturală contravine interesului superior al
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
este limitat doar la cazurile în care menținerea copilului în familia naturală contravine interesului superior al acestuia. Datele statistice din perioada 2005-2010, ne indică un număr tot mai însemnat de copii și familii care beneficiază de servicii de prevenire a abandonului. Dacă în 2005 numărul acestora se ridica la 21414, acesta a ajuns la 28975 în 201065. Dintre formele de protecție specială, prioritară este protecția copilului în cadrul unor familii substitut, procentul acestora crescând anual în defavoare protecției în instituții. Astfel, dacă
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]