3,962 matches
-
freca piciorul lui Bull de Allan, rotunjindu-i fiecare mișcare! Alan n-o mai făcuse cu o virgină până atunci, cel puțin nu cu una intacta. Se temea că pe Bull îl va durea, că sângele le va păta hainele abandonate, care zăceau acum mototolite sub cele două corpuri ce se împreunau. Alan își dorea ca această primă dată să fie extraordinar de plăcută pentru Bull. Își dădea seama că fie îi va uni, fie îi va despărți. Dat fiind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
soi de snop în formă de triunghi. Iar mai jos de vagin, dunga de carne maronie pe care Alan o identificase corect ca fiind perineul lui Bull era acum acoperită cu păr des ca buruienile de pe șinele de cale ferată abandonate. Bull ajunse la concluzia justă: fie că fusese sau nu de vină partida de sex cu Alan, era evident că vaginul i se maturiza. Ridicându-se, simți că el însuși se maturizase. Era mai aproape de statutul de adult. În definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fiecare autobuz și la fiecare colț de stradă e o cameră de luat vederi. Coșurile de gunoi din Londra sunt desființate din anii ’70, în urma atentatelor IRA, toată lumea aruncă resturile pe jos pentru a fi strânse integral noaptea. Orice obiect abandonat, de la o poșetă până la un Mercedes, este imediat raportat poliției. Serviciile secrete britanice au reușit să neutralizeze în decembrie anul trecut - amintiți-vă cursele British Airways spre America anulate în ultimul moment - ceva ce ar fi putut semăna cu Atocha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
acelui muzeu de epave. Am ezitat puțin, ca un soț care-și recuperează soția din magazia vis unui ciudat și pervers. În jur de douăzeci de mașini accidentate erau parcate în lumina soarelui lângă zidul din spate al unui cinematograf abandonat. În capătul îndepărtat al curții asfaltate se afla un camion a cărui cabină fusese zdrobită cu totul, de parcă dimensiunile spațiului s-ar fi contractat brusc în jurul corpului șoferului. Descurajat de aceste deformații, am trecut de la o mașină la alta. Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de șindrilă industrială. Un șir de felinare apăru în depărtare, demarcând perimetrul acelui complex de tranzit și odihnă. Imediat dincolo de marginile lui, în suburbiile vestice de lângă Stanwell, se afla o zonă de curți ale dezmembrărilor auto și depozite de mașini abandonate, mici ateliere de reparații și tinichigerii. Am trecut pe lângă un treiler cu două platforme pline de mașini accidentate. Seagrave se ridică în scaunul din spate al mașinii lui Vaughan, creierul lui golit fiind atins de un stimul familiar. Pe parcursul drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
oprească. Își ținea fața epuizată ridicată într-un gest prevenitor, un rictus de alarmă și îngrijorare, temător parcă de ce aș putea găsi afară. Am coborât, alungând mecanic acei corpusculi ai iritației optice de pe mâini și brațe. Intrasem într-o lume abandonată. Pietrele de pe suprafața străzii îmi înțepau, inegale, tălpile pantofilor, aruncate acolo în urma trecerii unui uragan. Zidurile de ciment ale pasajului superior, desecate și cenușii, semănau cu intrarea într-un hipogeu. Mașinile care circulau sporadic pe autostrada de deasupra mea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a depozitului de mașini dezmembrate. Deasupra mea, mașinile de pe autostradă se mișcau ca niște epave motorizate, cu vopseaua decolorată și scorojită. Șoferii lor ședeau rigizi în spatele volanelor, depășind autobuzele liniilor aeriene pline cu manechine îmbrăcate în haine absurde. O mașină abandonată, cu motorul și roțile lipsă, stătea pe butuci într-o zonă de staționare de sub pasajul superior. I-am deschis portiera cu balamale ruginite. Confetti de cioburi de sticlă acoperea scaunul din față al pasagerului. Toată ora următoare am stat așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
brațelor, încercând să-mi storc din corp și ultimele micro-picături ale iritantului ăluia aiuritor. Termitele plecaseră. Schimbarea nuanțelor luminii aproape că încetă, iar aerul de deasupra autostrăzii se stabiliză. Ultimele jeturi de stropi argintii și aurii se pierdură în epavele abandonate ale depozitului. Terasamentele îndepărtate ale autostrăzilor își recăpătară contururile șterse. Irascibil și istovit, am dat portiera în lături și-am coborât din mașină. Mugurii de sticlă răspândiți pe jos scânteiau ca niște monede ieșite din uz. Un motor porni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nu s-ar fi oprit pentru mine, m-am lipit de zidul din ciment al zonei de staționare. După ce trecu de mine, Lincolnul viră, lovind cu partea stângă a barei de protecție din față apărătoarea roții din spate a mașinii abandonate în care stătusem eu. Apoi, desprinzându-se de acolo, rupse din balamale portiera deschisă a pasagerului. Când derapă lateral pe drumul de acces, ridică în aer o coloană de praf și ziare rupte ca într-o explozie. Mâinile însângerate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
bordură de cealaltă parte a drumului de acces. Rupse gardul de lemn pe o porțiune de zece metri. Roțile din spate își recăpătară aderența pe suprafața drumului și mașina se lansă spre autostrada de sus. M-am întors la mașina abandonată și m-am sprijinit de acoperișul ei. Portiera pasagerului fusese zdrobită de bara de protecție din față, iar impactul sudase laolaltă metalul deformat. Gândindu-mă la cicatricele lui Vaughan, suturate în același fel de-a lungul acelor încrețituri arbitrare, contururi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
În timp ce coboram drumul de acces unde, cu câteva zile în urmă, Vaughan încercase să mă ucidă, m-am gândit la imaginea unui oraș gol, cu o tehnologie lăsată în voia sorții. În depozit, dincolo de palisada distrusă, un grup de mașini abandonate zăcea în lumina înălbită. Am trecut de contrafortul zgâriat de ciment către caverna întunecată a pasajului superior, unde eu și Vaughan ne îmbrățișaserăm printre pilonii de ciment, ascultând traficul care bubuia deasupra. Catherine ridică ochii spre bolțile ca de catedrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
multe luni tentativa unui accident cu limuzina actriței de film, adunând materialele necesare pentru asta, începând cu mașinile furate și cu fotografiile cuplurilor surprinse în timpul raporturilor sexuale. Eu și Catherine am mers de-a lungul șirului de vehicule sechestrate și abandonate. Depozitul era cufundat în întuneric, un întuneric străbătut doar de becurile iluminatului stradal reflectate în cromul contorsionat. Pe bancheta din spate a Lincolnului, eu și Catherine am făcut dragoste scurt și ritualic; așezată călare peste mine, cu fesele strânse tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
curte. În copilărie, la Molepolole, domnul J.L.B. Matekoni avusese un câine care-și câștigase reputația legendară de prinzător de șerpi. Era un animal maroniu, costeliv, cu una sau două pete albe și cu coada tăiată. Îl găsise la marginea satului, abandonat și mort de foame, și-l luase să stea cu el în casa bunicii. Ea fusese împotriva ideii de-a irosi mâncarea pe un animal care, aparent, nu le era de nici un folos, dar el își impusese punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
arate bine. Gropi de gunoaie. Abatoare. Uzine de purificare a apei menajere. E tactica miresei urâte care pare frumoasă doar prin comparație. La o ședință foto pentru Industry JeansWear, eram sigură că va trebui să pozăm sărutând cadavre. Mașinile astea abandonate au toate găuri de rugină în ele, margini zimțate, iar eu sunt aproape goală și încerc să-mi amintesc când am făcut ultima dată un vaccin antitetanos. Fotograful lasă jos aparatul și zice: — Irosesc filmul dacă voi, fetelor, nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mai lucra cît de cît. Cu Stoicescu nu voia să aibă de a face în general, dar în acea clipă nu voia chiar deloc. Cuvintele lui Stavri ascundeau o amenințare foarte serioasă. Înțelesese din ele că de fapt fusese părăsit, abandonat, trădat chiar. După toate regulile conținutul unui raport pe care îl trimitea Prefecturii rămînea strict secret și în nici un caz nu putea fi cunoscut de persoane străine. Iar el înțelesese că Stoicescu și Stavri știau, cunoșteau ce scrisese el acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Fără-Mațe la microfonul care atârnă deasupra volanului. Și Tovarășa Lătrău spune „Bine”. Se apleacă să scoată eticheta de pe una din valize. Tovarășa Lătrău vâră eticheta în buzunarul ei măsliniu, apoi ia cealaltă valiză și urcă în autocar. Valiza orfană rămâne abandonată, singură pe trotuar, și Tovarășa Lătrău se așază și spune: — OK. Spune: Dă-i drumul. Cu toții lăsaserăm bilete cu explicații în dimineața aia. În zori. Strecurându-ne în vârful picioarelor, cu valizele după noi pe scări întunecoase, apoi de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nasul. Își trage nasul și spune: M-am furișat, mi-era așa de frică să nu mă prindă. Vârând șervețelul în mânecă, spune: M-am simțit exact ca... Anne Frank. Tovarășa Lătrău scoate eticheta bagajului din buzunarul jachetei, rămășița valizei abandonate. A vieții ei abandonate. Și, învârtind-o fără încetare în mână, tot uitându-se la ea, Tovarășa Lătrău spune: — Din câte mi se pare mie.... Spune: Lui Anne Frank nici nu i-a fost prea greu în viață. Și Sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și spune: M-am furișat, mi-era așa de frică să nu mă prindă. Vârând șervețelul în mânecă, spune: M-am simțit exact ca... Anne Frank. Tovarășa Lătrău scoate eticheta bagajului din buzunarul jachetei, rămășița valizei abandonate. A vieții ei abandonate. Și, învârtind-o fără încetare în mână, tot uitându-se la ea, Tovarășa Lătrău spune: — Din câte mi se pare mie.... Spune: Lui Anne Frank nici nu i-a fost prea greu în viață. Și Sfântul Fără-Mațe, cu gura plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
căsuța tânărului ferchezuit. În căsuța bătrânului scrie “Perie pete”. În “camera verde”, cum se mai numește sala de așteptare din culise, blonda și spilcuitul stau pe canapeaua veche de piele adusă din vreun studio, și pe măsuța din fața loc zac abandonate căni de cafea rece, deasupra lor două monitoare licărind, fixate sus lângă tavan, în colțurile încăperii. Pe primul vezi transmisiunea postului național, cu știrea despre vasul de croazieră scufundat, apoi se dă legătura corespondentului de la fața locului, și vezi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ar spune domnul Whittier. Ei vor deține adevărul absolut, însă doar despre noaptea aceea. Idioții ăia, săracii, au dat vrabia din mână. Cu toții am văzut anunțul, dar în feluri diferite. Pe diferite panouri din oraș, anunțul spunea: TABĂRĂ DE SCRIITORI ABANDONAȚI-VĂ VIAȚA OBIȘNUITĂ TIMP DE TREI LUNI Faceți-vă nevăzuți. Lăsați în urmă tot ce vă împiedică să vă scrieți capodopera. Slujba, familia, căminul, toate obligațiile și distragerile - puneți-le în paranteze timp de trei luni. Trăiți printre oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Conform reglementărilor locale, ar fi trebuit să introducă manechinul vechi într-o pungă de plastic și s-o pună pe raftul de sus undeva în camera în care se țin probele. S-o uite acolo. Pe Betty, nu pe Cora. Abandonată. Fermentând în interior. Neluată în seamă, acolo împreună cu pungile de pastile și cocaină. Cu sticluțele și baloanele pline cu bile de cocaină și heroină. Cu toate pistoalele și cuțitele care așteaptă să apară în câte-o sală de judecată. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nu le considera "de nasul ei". La terminarea ședinței, după ce-i analizase pe fiecare în parte, Luana trase o concluzie înțeleaptă: sărăcia avea nenumărate forme. Școala generală la care învăța Luana avea repartizați elevi de la Casa de copii. Orfane sau abandonate, aceste suflete lăsate în grija statului te umpleau de milă. Îmbrăcați în uniforme vechi, necălcate, deșirați și slabi, unii dintre acești copii nu vorbeau și nu râdeau aproape niciodată. Pe Luana o impresionă primul contact cu ei. Avea doi căminiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Amintirea existenței lui Marc o dezorientă. Se întrebă ce fusese în mintea ei de nu-l invitase să o însoțească. Învățată doar cu tovărășia verilor ei, ea sesiză prea târziu posibilitatea petrecerii unei seri plăcute în compania lui. Simțindu-se abandonată, Luana regretă greșeala pe care o făcuse. Își dori cu toată sinceritatea ca Marc să fie lângă ea. "Trubadurul", atras de fata care-i împărtășea pasiunea pentru muzică, reveni lângă ea și n-o mai părăsi până la terminarea petrecerii. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
era sigur. Se găseau Întotdeauna alți copii În jur și, chiar dacă imaginea lor nu-l mai urmărea, de trupurile lor strânse grămadă nu scăpa nici În somn. Dar În mijlocul acelei mulțimi fantomatice nu se simțea În nici un fel pierdut ori abandonat, așa cum avea să i se Întâmple după aceea, iar asta pentru că fusese Întruna cineva cu el, alături de el, deosebit Însă de toți cei din grămada aceea fără formă. Fusese Johan. Din nefericire, nu mai era În stare să-și amintească
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la toată discuția, parcă-și înghițise limba, ședea nemișcată, picior peste picior, să-și pună în evidență cizmele noi, lucitoare de-ți luau ochii. Sânii abia înmuguriți îi împungeau flanela. Ținea o mână rezemată în spate, pe speteaza scaunului, cealaltă abandonată moale în poală, cu degetele în sus parcă cerea ceva. După plecarea lor, părinții se sfătuiră îndelung cât să scoată de la CEC pentru nuntă. Mama, mai modestă gândea că un dar cât de mic era suficient. Tatăl intrigat, mâniat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]