1,080 matches
-
Acasa > Poezie > Afectiune > VOI STA SUB NINSORI... Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Voi sta sub ninsori... Mi- e sufletul fărâmă de cer sfârtecat În crâmpeie de vis, abisal, cuminecat În ființa mea, vas sfințit, alăută vrăjită Care azi, învinsă, tace speriată, smerită. Prizărită în sinele copleșit, cerșetor La picioarele Tale, a îndurării. Implor Azi clemența și îngeri protectori Nu pot să accept paharul, voi sta sub ninsori Până când
VOI STA SUB NINSORI... de DANIA BADEA în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350455_a_351784]
-
Țepeșe, Măria Ta) Precum odinioară Eminescu, tânăra poetă evocă figura legendarului Vlad Țepeș, singurul capabil să redea țării demnitatea pe care-au întinat-o nedemnii urmași, resposabili cu destinul unui neam: “Nu pot vedea destinul nepoților ce trece În lumea abisală și fără viitor În care toți tiranii pentru avere mor De-aceea-n țeapa ta belșugul lor să sece!” (ibidem) Privirea sensibilă a poetei surprinde cu acuitate prezentul decadent, înfățișând imagini de apocalipsă. Viziunii cutremurătoare din poemul “Se surpă temeliile”, îi contrapune
POETA DIN BASARABIA de MARIA STOICA în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349055_a_350384]
-
cuvinte, volumul Despre Omul Frumos (2009), alcătuit de mărturisitorul și propovăduitorul creștin Dan Puric, conține șaisprezece interviuri, comunicări, conferințe, predici, eseuri, în charismaticul stil purician-pandur, de neconfundat, de neuitat, prin limpiditate, prin transparența ce permite vizualizarea tezaurelor și încărcăturii lor „abisale“, cu polenul spațio-temporalității valahe uluitoare: Țărâna (povestire inspirată din viața de soldat), Bolovanul de râu (povestire din copilăria de la Nehoiu a unui fiu de medic), Amintiri de neșters (interviu acordat de Dan Puric Adrianei Trandafir, de la TVR Internațional, 2008), Tir
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348977_a_350306]
-
pe mijloacele de expresie, poetul reușește să redea într-un limbaj poetic elevat, această trecere iluzorie prin timpul terestru. Rațiunea caută răspunsuri, se zvârcolește în așternuturile bântuite de umbre care opacizează, zăvorăsc drumul spre adevăr. Imaginația poetului, fecundă... străfulgerată de abisale trăiri, - aduce în fața cititorului „sâmburele cuvântului,” - renunțând la opulența verbală în favoarea profunzimii semantice.Adesea, (imaginația) se lasă prinsă în jocul uimitoarelor tonuri de lumini și umbre, sporind taina versurilor așternute pe hârtie... Valentina Becart / 2014 Referință Bibliografică: „Să-mi fie
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
moduri împreună cu întreaga ființă divină. Astfel fiecare ipostas poartă toată dumnezeirea, dar în modul propriu. Și toate trei sunt necesare pentru a ipostasia plenitudinea dumnezeirii. În special sunt necesare modul < > și al < > pentru a revela pe Tatăl în care adâncul abisal al dumnezeirii e un mod neoriginal și de originare a modurilor revelatoare” . 5. Despre unitatea de ființă între Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul. Fiul ca Logos al Tatălui Ființa divină există din veșnicie în modul dăruiri ei de către un ipostas
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1995 din 1 [Corola-blog/BlogPost/344349_a_345678]
-
dezastru prin minune Să strângem din corăbiile sparte Iluziile toate cele bune, Călătorind cu ele mai departe Sus ancora, oceanul ne așteaptă Cu-ntinderile sale necuprinse, Și fiecare leghe e o treaptă Pe valul depărtărilor întinse Cu cântec din adâncuri abisale, Călăuziți de soare și de stele, Îmdepărtate timpuri ancestrale Pe nesfârșite drumuri paralele. Ne vom opri în insule vrăjite, De pretutindeni cântec de sirenă Din ape, din văzduhuri însoțite De fâșâit molatec de carenă. Ieșind din timp, corabia minune Cu
SUS ANCORA ! DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348187_a_349516]
-
în acest infinit Univers? Demult în cale-mi totu-i scufundat, Orice gând din minte mi s-a șters. Surprins în larg de valurile furtunii, Nu m-am plecat în fața mâniei naturale, Cu toate că din adâncurile genunii, Întrevedeam sfârșitul în liniști abisale. Atunci a izbucnit un strigăt care, A detunat să-mi rupă coardele vocale, Simțind în fiecare val o dulce alinare, Și mângâieri în ale vântului rafale. O! Iarăși vise fanteziste șterse, Metafizice păreri tip Schopenhaur, Lăsându-le mereu să se
AM REGĂSIT ÎN TINE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350178_a_351507]
-
cu gust parnasian ascultând pașii ploii de magnolii în languroase madrigaluri, să-l citim pe Baudelaire sub un cer ogival în amurguri de nord și-n nopți andaluze, pe Baudelaire, profesorul nostru de litere, care ne desenează -n cărțile lui abisale peisaje cu geamuri unde cerurile se destramă și toamnele vin ca niște tablouri de Cezanne în care amintirile încep să ningă peste noi, precum niște confeti într-o sală de bal; cade câte-o frunză, curge un râu în vânt
AMINTIRILE, HOARDE BARBARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361976_a_363305]
-
domoale. Totul trece alura nu-și schimbă, Uneori rămâne ceva misterios, Când mintea gândurile-și plimbă, Râul își duce apele vijelios. Dar a rămas o clipă-n contemplare, Iar vântul pornește din nou în rafale, Ca o răbufnire din liniști abisale, Așa au trecut privirile tale. Ți-ai schimbat părerea unanimă, Că aș putea să fiu mai arătos, Tu ai trecut cu pasul de felină. Ca o boare de vânt furtunos! Referință Bibliografică: Curgând printre maluri / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN
CURGÂND PRINTRE MALURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362049_a_363378]
-
distrugerea celorlalți. Tiza lăcomiei este mândria în care se întronizează slava deșartă, ce asistă fascinată la parada narcisiacă a seducțiilor. Chipul mândriei este mânia întru asemănare cu ura. Marama tristeții picură gustul cenușiu al delăsării, prelingându-se într-o bolboroseală abisală a uitării. Astfel, ne răstignim curiozitatea, uimirea, fiorul, mirarea, dorul, recunoștința și bucuria. Inima se împietrește și peste ea se așterne dunele disperării cu platitudinea și vidul iluziilor și amăgirilor. Dacă avem noroc spaima poate cuibări în noi frica de
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
pe om în absența celuilalt-eu, adică a sufletului-pereche: „iubita mea de dincolo de vremuri /te mai ating și mâine retrospectiv cu gândul” (te-ai schimbat). De aici, tonul ușor elegiac care predomină versurile albe, cu netezimi de suprafață, dar cu adâncimi abisale care ne sunt oferite în această carte. O nebuloasă, îngeri căzând în prăpăstii, cuvinte auind întoarse-n ecouri. Scurgerea inexorabilă a timpului este echivalentă cu „alungarea din rai” din care se naște o „veșnică neliniște” (alungarea din rai). Cu toate
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
poetului, îmbrăcând haina mitico-poetică. Eminescu îl ajută pe Blaga să descopere și să-și urmeze calea proprie de artist. Izoarele inspirației blagiene se află în universul eminescian.. Blaga vede în Eminescu „conștiința etnică” românească, „focar receptor și emițător al categoriilor abisale... de un romantism...creator”, cu stări de melancolie și dor. Și Eminescu și Blaga sunt mari creatori de mituri poetice. Amândoi asimilează natura patriei și a folclorului românesc, modelul paradiziac fiind la Blaga Țara, și la Eminescu Dacia mitică. Erosul
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
Publicat în: Ediția nr. 1220 din 04 mai 2014 Toate Articolele Autorului Îmi umpleți sufletul de bucurie, Mintea toată mie-e o feerie... Când zi de zi pe voi vă citesc, Simt cum spre înalt plutesc! Și de-acolo, din înalturi abisale, Printre aștrii frumoși și stele... Îmi cobor ochii spre sufletele, Ce-au adunat toate operele. Cu propriul său stil, fiecare... Își împărtășește a sa poveste. Unele sunt foarte mișcătoare, Și te prinzi în ele fără de veste! Altele, sunt stihiri minunate
MULŢUMIRI VOUĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365951_a_367280]
-
adun risipa florilor în poală. Sufletul mi-l umpleți de lumină, Ce-o dăruiți fără de vină. Ascult ca un copil de mama lui, Cuvintele zidesc dar poezie nu-i. Mă-mbogățiți în serile regale, Cu vii comori, născute din sfere abisale. Printre atâtea stele, eu mă ascund sub lună, Mă bucură lumina voastră din cunună. Sclipesc și eu cu voi deodată, Blândă lumină-mprumutată. Firimituri din praf de stele, Adun mereu în versurile mele. Din razele voastre dăruite, Aprind cupole-n nopți
OAMENILOR FĂCLII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365958_a_367287]
-
Pena Publicat în: Ediția nr. 2099 din 29 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Tot se duc, se duc la vale, ani și zile cu speranță; trăiri și crezuri mutuale, tot se duc, se duc la vale. Cum totul trece-n abisale, doar uitarea ni-i povața; tot se duc, se duc la vale, ani și zile-n exuberanta. Referință Bibliografica: Ireversibilitate / George Pena : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2099, Anul VI, 29 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 George
IREVERSIBILITATE de GEORGE PENA în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365320_a_366649]
-
Articolele Autorului simt orele zburând ca un condor deasupra orașului amorțit cu ferestre deschise spre un sud himeric degetele mele vivace cântă la pian partituri imaginare vibrează aerul îndragostit de aripi mute sufletul volatil pictează norii mov îți ling rănile abisale și mă tem că sunt tu este o sete demențială de tine în universul meu efemer mâinile tale robuste mi-au purtat inima avidă contradictorie în palme au scris fericirea pe cer cu sânge cald în irișii mei înstelați extaziați
DIFERENŢE (IN)SESIZABILE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365448_a_366777]
-
cu un rafinament și un stil elegant de exprimare, precum și cu o bogăție de mijloace și expresii artistice, pe care puțini poeți și le permit. I-a observat poemele, publicate pe diverse siteuri lietrare, care vorbeau despre o trăire poetică abisală, exprimată monumental. Totuși, poezia sa avea nevoie și de o șlefuire, care urma să-i dea strălucirea pe care o merita. Astfel, în scurt timp, cei doi își încep epopeea, pe care o vor transforma aproape într-un fenomen literar
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
lance își avântă În umbra sferelor rarefiate și latente Stihiile se contopesc în versuri retrograde Leviathan adâncul cu priviri opalescente Precesia secundelor în văluri grele cade În perihelii se transcriu elipse orbitale Planete azurii, uraniene echinocții Leviathan zenithul din hyperspații abisale Aruncă evantaie de lumină în himera nopții Quasară stea sorbind lumina-n grele cupe Văpăi căzute-n colapsul uitărilor lethale Leviathan oceanul plin de stele ce erupe Același gaz incandescent..plămada viselor astrale Referință Bibliografică: Leviathan 2 / Mihai Condur : Confluențe
LEVIATHAN 2 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366327_a_367656]
-
a unui ego corporalizat, rezultă, genealogic vorbind, într-o galerie de pseudo-biografii imposibile: Curriculum Vitae Virtual („High-end”), Curriculum Vitae Cosmogonic & Cultural (Universul “Urss & co”), Curriculum Vitae Originar („Tricolor”), Curriculum Vitae Karmic („Blueprint: natură statică”), Curriculum Vitae Prosodic („Pharmakon”), Curriculum Vitae Abisal („Impostorul”), Curriculum Vitae Isihastic („După „înviere”), Curriculum Vitae Teleologic („Caii mei cei netroieni”), Curriculum Vitae Anti-Oedip („Diptic semiologic”), Curriculum Vitae Ne-Oficial („Geo-deontologie”). La aceste scenarii „intangibile”, deci care au șansa dăinuirii dincolo de „biografia” efemeră, s-ar putea alătura oricînd
TAINA SCRISULUI (4): PATRU IPOSTAZE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366574_a_367903]
-
de moarte piscurile/ Și m-au ținut într-o temniță de tăciune, / Am înfruntat frigul și noaptea,/ Având alături/ Un înger dintr-o altă dimensiune." (Coloana de calcar). Legile universale își spun cuvântul: “Am vrut să trecem puntea spre hăul abisal,/ Să regăsim comoara ascunsă între stânci;/ Am devenit cu vremea, tot căutând pe brânci,/ Din vânători de visuri, vânatul ideal”...(Vârful lumii). Setea de absolut în iubire, această atracție profundă, dăinuiește mai ales sub aripa poeziei, ca un refugiu în
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
Un ultim vers mocnește, ireal, Cerneala pe hârtie se prelinge. Mesteceni dalbi se rățoiesc spre cer, Își împletesc cununi din praf de soare... Un menestrel, aed, cuprins de ger Nu are somn...Tăcerea ta îl doare. Prăpăstii și genuni, în abisal... Telurice... Vremuri autumnale Ne-nlănțuie și ne cuprind veral, Împărățind amoruri ancestrale. Sunt treaz... Privesc la luna ca un scai, Ce poposește peste toți și toate, Te-aștept la ceas de ziuă la un ceai, Să ne întoarcem în singurătate
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366215_a_367544]
-
sau Heraclit, care-și puneau întrebări idioate despre relațiile dintre materie și spirit. Nu, adâncimea gândirii lor relevă marele adevăr al faptului că: - Băi, nenică-n fotbal, e ca-n viață bă, az’ e, mâne’ nu-i, asta e... Eee?! Abisal! Depășite categoric de nivelul intelectual de netăgăduit al enunțurilor, reporterițele zăpăcite complet de impactul cultural, zâmbesc larg, mai mult cu partea inferioară a corpului și aduc discuția pe terenul ferm al înțelegerii poporului, făcând fițe sugestive cu microfonul în dreptul guriței
UN ET ÎN CAMPIONATUL DE FOTBAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352199_a_353528]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > FIRIMITURI Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1021 din 17 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Sunt un Sancha al iubirii idealizate pe tărâmuri ancestrale nemărginite de mărginirea claustrofobică a perimetrului abisal. Ea, iubirea, mă vânează în aceeași măsură în care... eu o caut formând un ceva amestecat în eprubeta existenței și-a timpului dilatat reunind firimituri resuscitate ce vor fi înghițite hulpav de păsările cerului... Referință Bibliografică: FIRIMITURI / Daniela Tiger : Confluențe
FIRIMITURI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1021 din 17 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352469_a_353798]
-
nr. 1023 din 19 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Șapte șuiere de șoapte, Șarjă karmică și sacră Zemuind de fructe coapte Și de voluptate macră. Șapte șoapte-n șapte ceruri Pe altarul cărnii tale, Stalactite cu creneluri În mici peșteri abisale. Șapte șoapte îndulcite De umorile saline, Sfârcuri zvelte răsucite Pe stâncoasele coline. Șapte șoapte-n mal de buze Cu mici pliuri valuri-valuri, Văluri ude de meduze Răstignite peste maluri. Șapte șoapte-n șipci scobite Între rotunjimi pufoase, Amfore mustind ciobite
ŞAPTE ŞOAPTE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352480_a_353809]
-
o asume... Domnul Iisus, Maica Preacurată, toți sfinții dintotdeauna să fie cu tine, spre slujirea lui Iisus Hristos și a oamenilor!” - Ioan Ianolide, 8 august anul 1985. Cu alte cuvinte, această scriere constituie o adevărată odisee a spiritului, o introspecție abisală făcută cu multă umilință și finețe dar și conștiință misionar-apologetică, pe care numai un om trecut prin chinurile iadului și ieșit curat pe malul înalt al sfințirii le-a putut primi de la îngerul care l-a vegheat pe toată calea
RECENZIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 78 din 19 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350496_a_351825]