619 matches
-
Marin Preda era brutal în discuții, dar numai cu cei pe care-i dispretuia, adică majoritatea ,, creatorilor” aflați la vremea aceea în solda scriitorimii care mișunau pe la Palat.” - zice tot Sânziana Pop. În colhozul literar al Mogoșoaei erau multe figuri abjecte care i-ar fi putut face rău lui Marin Preda. Oameni simpli din interiorul Palatului, nea Duminică si nea Răsărit, îngrijitori, au declarat: Marin Preda știa că o să moară. Se simțea urmărit, îi era frică. Își baricada camera, plângea, ieșea
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347271_a_348600]
-
-i judec pentru ce-am citit; pentru că nu știu ce a fost în sufletul lor, cum s-au simțit: vânduți, sau cumpărați, sau duși de la spate de plutonul critic de execuție. Știu numai un lucru: Că acesta a existat sub cea mai abjectă formă a unei dictaturi sufletești: A unor suflete murdare asupra unor suflete care ar fi putut ajunge creatoare de bucurii artistice, ca niște copii buni și recunoscători ai lumii acesteia spre care se simțeau atrași să arunce petalele delicate ale
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
sau cum Sigmund Freud zice, telepatic ( eu parafrazez radiestezic, esoteric, athanoric, sau “ aurifer”) - telepatic ( Psihanaliză și telepatie, 1921)... Că aparține școlilor eleatice, sau eracliteice, rămâne sarcina criticii “ la rece”, dacă nu anorgasmice. Arta este a erosului sublimat, ci nu a Abjectului camuflat! Nu eroismul erotismului acaparator! Să fim iubiți, dar pentru aceasta, mai ales, să nu uităm că AVEM NEVOIE DE A IUBI, mai mult decât a fi iubiți. Nu iubim spre a lua în stăpânire, ci pentru a rodnici Dorința
DESPRE HISTRIONISM ŞI EFECTUL CATHARTIC REVIGORATOR de EUGEN EVU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346887_a_348216]
-
umană”, ciclul de romane, nuvele și eseuri care mai poate fi intitulat și „Iluziile pierdute” ale lui Balzac, constituie o frescă a societății franceze din prima jumătate a secolului al XIX-lea, urmărind destrămarea visurilor, a idealurilor oamenilor, în societatea abjectă în care se trăia. Într-una dintre cărțile sale afirma: „Fericirea are nenorocirea să pară ceva absolut”. Să ne amintim și de romanul „Moș Goriot”, în care tânărul Rastignac și bătrânul Goriot trăiau într-o lume dominată de bani, iar
NORTH CAROLINA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345029_a_346358]
-
ale Iudeii au luat drumul Romei unde niște oameni fără responsabilitate au înghițit avuțiile noastre la sărbătorile lor păgâne numite Saturnalii ori Lupercalii, la idele zeului Marte, sau în arena gladiatorilor unde oamenii se distrează punând la cale cele mai abjecte lupte pe viață și pe moarte. Putem iubi noi ce e al lor? Putem iubi noi idolatria lor imorală și batjocoritoare unde statuile dezbrăcate ale bărbaților și femeilor acestui neam sunt altare de jertfă unde ei ard tămâia înșelării? Nu
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
minciuni la nestemate din viitor pân' la sorginte În flăcări sau în spasme coapte un trib cu vocea lui fierbinte Azi foc mocnit în lumi concave sau fluviu mort cu valuri stinse Cum să dejoace-n poezie penelul unei lumi abjecte O luptă a celebrității acoperită de sminteală O libertate fără forme ce dă vacarmului spoială O minge spartă între umbre endemic inimii defecte Ce să ascundă după slove o minte plină de-mpăcare Borcan cu miere noduroasă topită-n tocuri
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
sclavia pentr-o alianță! Și azi am auzit că vine Anul Nou În dar primim otravă și pistoale. Silențioase lasere, nu au ecou, Ucid tăcut. Noi strigăm osanale! Fără nici-o vină, tancurile morții Trec încoloanate spre țări cu petrol Crimele abjecte sunt produsul sorții Prea curând pământul va rămâne gol! Timid zeul Marte îmbătat cu sânge ‘N Anul Nou ne-aduce crime și război! Guverne n-au suflet si nici nu vor plânge Victime-ngropate în cânt de cimpoi. Fiare de șenile
AN NOU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376687_a_378016]
-
în spiritul și litera celor care au trăit calvarul comunist, merită să fie introdusă în școli ca manual de istorie adevărată. Titlurile capitolelor, formulate ca întrebări retorice, sunt incitante. Au românii nostalgia lui nea Nicu sau suferă de amnezie? Personajul abject care a ținut poporul în frig, foame, întuneric, obligându-l să se înmulțească precum iepurii, paranoicul ridicol, încăpățânatul agramat, dementul „luceafăr și geniu al Carpaților” și soția lui cu titluri științifice pe jumătate de pagină, sunt prezentați de autor cu
ALEXANDRU MIHALCEA A TRĂIT ISTORIA ŞI O RESCRIE PENTRU CONTEMPORANI ŞI POSTERIATE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375156_a_376485]
-
rânjiră aprobator, fluierând și înjurând, ațâțați de cuvintele tovarășului înfierbântat. Alexandra nu mai avea putere să-și joace rolul de femeie fatală. Mintea începu să lucreze febril, căutând soluții disperate. Nu avea de gând să se lase sfâșiată de fiarele abjecte ce îi pregăteau sfârșitul. Decizia ei fu luată imediat, apoi smulse din mâna tânărului sticla de bere pe jumătate goală și bău cu sete, neluând în seamă uimirea lui și aclamațiile entuziaste ale celorlalți. Florin, contrariat, încercă să-și recupereze
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
minciuni la nestemate din viitor pân' la sorginte În flăcări sau în spasme coapte un trib cu vocea lui fierbinte Azi foc mocnit în lumi concave sau fluviu mort cu valuri stinse Cum să dejoace-n poezie penelul unei lumi abjecte O luptă a celebrității acoperită de sminteală O libertate fără forme ce dă vacarmului spoială O minge spartă între umbre endemic inimii defecte Ce să ascundă după slove o minte plină de-mpăcare Borcan cu miere noduroasă topită-n tocuri
CE SĂ MAI SCRIE-N POEZIE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375730_a_377059]
-
gările iubirii noastre? gară aceea baroca din filmul de epocă cu personaje care ne incitau la trăiri intense sau gară din volumul tău de proza unde călători din alte timpuri ca niște imense miriapode se strecurau grăbiți spre o lume abjecta parcurgând peroanele vieții gândind cu voce tare sau vorbind banalități colorați, diverși și anonimi?... iubirea mea, îți amintești gară tristeților noastre îmbrățișările între două plecări și săruturile fugare pe fruntea unui timp trecut în neuitare ca un fluture cu aripile
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
își amintești iubitul meu, gările?gările iubirii noastre?gară aceea baroca din filmul de epocăcu personaje care ne incitau la trăiri intensesau gară din volumul tău de prozăunde călători din alte timpurica niște imense miriapodese strecurau grăbiți spre o lume abjecta parcurgând peroanele viețiigândind cu voce tare sau vorbind banalități colorați, diverși și anonimi?...iubirea mea, iti aminteștigara tristeților noastreîmbrățișările între două plecăriși săruturile fugarepe fruntea unui timp trecut în neuitareca un fluture cu aripile tăiateputrezit într-un insectar ?îți mai
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
întrerupt de palma ce făcuse contact cu obrazul său. Ochii de culoarea chihlimbarului îl priveau cu furie, de parcă ar fi putut să îl distrugă pe loc. -Nu ai făcut asta! strigă demonul pe un ton amuzat. -Oh, ba da! Creatură abjectă ce ești, îți dau imediat și un picior acolo unde razele solare nu ajung niciodată! Mândră de duritatea pe care o afișa, vigilența i-a fost afectată și se trezise cu o cantitate destul de mare de nisip în păr și
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
William Shakespeare Mă-mpotrivesc vremii ce vine (de va veni vreodată) când știu ca-n ochii tăi doar forma-mi va rămâne a cifrei ce-o aduni la numărul iubirilor ce-ndată pe socoteli fluflue vor fi, abject, stăpâne Mă răzvrătesc când știu c-a ta trecere străină doar uitătura-mi va arunca, din mers, când voi vedea iubirea-mi sfântă devenind cretina că simpla gravitație stupida a acestui vers Mă îngrozesc fiindcă aceeași lege kepleriană mă va
SONET 49 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374181_a_375510]
-
de orice principiu, lipsit de reguli de moralitate și religiozitate; într-adevăr, moralitatea și religia, în măsura în care ultima se raportează la acțiunea omului, au prin excelență drept condiție și temelie libertatea voinței. În consecință, în India, despotismul cel mai arbitrar, mai abject și mai dezonorant este la el acasă. China, Persia, Turcia, Asia, în general, constituie un tărîm al despotismului și, în accepție peiorativă, al tiraniei. Tirania îi revoltă pe indivizi. În India, ea este însă în firea lucrurilor, deoarece acolo nu
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
principiu, lipsit de reguli de moralitate și religiozitate; în măsura în care moralitatea și religiozitatea și mai ales ultima se raportează la acțiunea omului, ele au prin excelență drept condiție și temelie libertatea voinței. În consecință, în India, despotismul cel mai arbitrar, mai abject și mai dezonorant este la el acasă" [363]. Filozoful din Stuttgart are perfectă dreptate atunci cînd subliniază că în India Statul, chiar dacă (tocmai pentru că, am zice noi) se identifică cu realitatea spirituală supremă, se preschimbă în cel mai arbitrar despotism
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
la urma urmelor, unul de joasă speță) în "Cartea albă a Securității"! Nu mai e bîrfa, de altfel cu hazul ei aferent și cu efectul ei benign, dintre un Cioran și un Ionescu, e dihonia generalizată, întreținută de cea mai abjectă dintre... instituții, made in bolșevismul rusesc, dihonie la care este împinsă mai toată lumea scriitoricească, de la onestul cu operă importantă la condeierul delator. Că bagheta n-a fost chiar de ici, de colo, se vede în reculul, iată, după șapte ani
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oricum jenantă la adresa României aristocrate, care se sufoca sub ocupantul extern și intern, să luăm aminte că două din capodoperele lui Lucian Pintilie De ce trag clopotele, Mitică și O vară de neuitat ne plasează într-o Românie jalnică, promiscuă și abjectă, singura existentă, vezi doamne, în ordine eternă. Nici vorbă, sigur, de intenții obscure la un creator, moral prin excelență, Pintilie, dar peliculele ne pun, vrînd-nevrînd, în fața unui ecran înșelător, în ultimă instanță fals. N-o fi fost regatul României cel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
neostoit al cineastului continuă, recent, într-o altă înscenare, Terminus Paradis, la fel de morbid răvășitoare de pubele. Pericolul acestei pasiuni în negativ stă în faptul că artistul are acces fără limite la vitrinele Occidentului. O fi România asta chiar atît de abjectă? Nu mai are ea de arătat lumii, nouă înșine, decît pubela din curtea interioară? Am citit, cu plăcere imensă (în România literară), o pagină de mare onestitate și frumusețe stilistică, avînd ca subiect Școala centrală de fete din Bucureștii interbelici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
români mîna toată. Da, dar aceștia cum Brătienii arătau șarmant în eleganța lor firească. Eleganța lor a făcut Marea Românie (ce regretabil e să te ferești de tradiționalul România Mare, doar pentru că sintagma a fost confiscată de o trecătoare formațiune abjectă!). Unde-s Brătienii? Unde sînt cei care nu mai sînt?" versul lui Crainic. Superba Viorica Cortez îți oferea mîna ei rasată, palpîndu-ți, o secundă, palma și declanșînd astfel indicibile promisiuni. Vaclav Havel n-a trebuit să facă bezele mulțimii. Din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
comunismului, masa votantă românească rămîne constant alături de formațiunile neocomuniste cu tot fardul lor democratic fenomenul trebuie explicat tocmai prin alterarea substanței profunde a unei populații care a rezultat din cea traumatizată de forțele de opresiune dirijate de Moscova, cu abnegația abjectelor echipe autohtone. Așa că normalitate se arată a fi: și invitarea dubiosului galonat la clarificarea unei recente istorii nebuloase prin, evident, învăluirea adevărului, și paradoxala adeziune prin deocheatele sondaje la structurile euroatlantice a unei populații manevrate de forțele criptocomuniste, și suportarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Un exemplu elocvent de trădare este cel al lui Iuda Iscarioteanul, care l-a vândut pe Mântuitor pe un pumn de arginți. O astfel de trădare Își are simbolismul și misterul ei și, se pare, nu merge până la un nivel abject, prin consecințele imediate (autocondamnarea prin sinuciderea făptuitorului, cu toate că acest act este repudiat de tradiția noastră creștină). Tot trădare poate fi și tripla trădare a lui Petru, ce făcea parte dintr-un program transpersonal, divin - dar care conducea spre o fidelitate
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
între capitalism și socialism, s-a tras o "cortină de fier", apoi s-a construit zidul Berlinului. Au fost inventate doctrine și planuri, cum au fost "Doctrina Brejnev", sau "planul Valev", menite să dea un aspect, chipurile academic, jocului politic abject care, în fond, urmărea justificarea folosirii forței, a amenințării cu forța, amestecul brutal în treburile interne ale statelor mici și mijlocii. Pentru ca omul de rând să rabde cu stoicism și să accepte evenimentele, s-a apelat la noțiunea de competiție
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
locuinței, dau - sau se duc la - petreceri dansante, la care se bea neapărat whisky Black & White și se dansează după ultimele șlagăre ale momentului, unele au automobil propriu etc. E o lume de epicurei cam cinici unii dintre ei, chiar abjecți, alții, mai puțin reliefați, par „pozitivi” moralmente, în ultimă analiză. Nu se poate contesta însă o anumită validitate a reconstituirii consistenței trăitului, a cotidianului, detaliile percepției fiind convingător consemnate, fără „zboruri” majore. E o panoramare - convențională, dar pitorească, cu un
BELDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285680_a_287009]
-
demagogice de la noi, cine vede dincolo religia căzută în stare de fetișism ca și la noi și formalismul uzanțelor suplantând convingerea morală și religioasă, cine cunoaște spiritul cu totul materialist și vânător de câștig din Rusia și-l aseamănă cu abjecta goană de bani a advocaților de mâna a treia și a străinilor cari stăpânesc România, acela se convinge că aceleași cauze produc pretutindenea aceleași efecte, că demagogia unui C. A. Rosetti și despotismul tradițional al împărăției vecine sunt două surori
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]