487 matches
-
statului. În secolul al XVIII-lea, fiziocrații au Început să condamne toate formele de proprietate comună din două motive prezumtive: era insuficient exploatată și sterilă din punct de vedere fiscal. Ceea ce frapează pe oricine analizează modul de impozitare al regimului absolutist francez este gradul ridicat de variabilitate și lipsa acută de sistematizare. James Collins a descoperit că impozitul direct pe teren, le taille, deseori nu era plătit deloc și că nici o comunitate nu plătea mai mult de o treime din cât
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
politic Încă și mai refractar. Puterea de a impune unități de măsură locale era un prerogativ feudal important, la ale cărui avantaje materiale aristocrația și clerul nu ar fi renunțat de bună voie. Lunga serie de inițiative eșuate ale monarhilor absolutiști de a introduce o oarecare uniformitate stă mărturie a capacității acestor clase de a rezista standardizării. Particularitățile practicilor feudale locale și faptul că ele rămâneau impenetrabile Încercărilor de centralizare au favorizat Întărirea autonomiei sferelor de putere locale. În cele din
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
singură unitate de măsură”. Pentru elitele centralizatoare, sistemul metric era față de vechile practici de măsurare ceea ce era limba națională față de numeroasele dialecte regionale. Aceste „idiomuri” desuete aveau să fie Înlocuite de un etalon universal de aur, tot așa cum sistemul bancar absolutist Înlăturase monedele feudale locale. Sistemul metric era În același timp un mijloc de centralizare administrativă, de reformă comercială și de progres cultural. Academicienii din perioada republicii revoluționare, ca și predecesorii lor regaliști, vedeau În metru unul dintre acele instrumente intelectuale
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
și nobilii locali Își vedeau amenințate atât atribuțiile fiscale, cât și privilegiile, În vreme ce oamenii de rând trebuie să o fi văzut ca pe un pretext pentru a crea un nou impozit local. Jean-Baptiste Colbert, marele „artizan al centralizării” din perioada absolutistă, a propus efectuarea unei cartografieri cadastrale naționale În Franța, Însă, În 1679, aceasta a fost respinsă de opoziția formată din aristocrație și cler. După Revoluție, mai bine de un secol mai târziu, François Noël Babeuf, om politic de orientare radicală
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
În jargon informatic, s-ar putea spune că politica statului semăna cu o rețea de cabluri (hardwiring), care făcea provinciile mult mai ușor accesibile și mult mai lizibile pentru autoritățile centrale decât și-ar fi putut imagina chiar și regii absolutiști. Să comparăm foarte schematic o rețea de transport relativ necentralizată cu una relativ centralizată. Desenată, prima dintre acestea ar reprezenta imaginea fizică a deplasărilor reale ale bunurilor și persoanelor de-a lungul unor rute care nu au fost create prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
către un control social bine coordonat Își au originea În gândirea iluministă și practicile monastice și militare, statul european al secolului al XVIII-lea era Încă, În mare măsură, o „mașină de extracție”. Este adevărat că, mai ales În perioadele absolutiste, autoritățile au Înregistrat o mai mare parte din populație, din titlurile de proprietate, din producție și din tranzacțiile comerciale decât predecesorii lor și că au devenit din ce În ce mai eficiente În acțiunea lor de extragere a banilor, grânelor și recruților din zonele
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
eșuaseră sau păruseră, evident, inadecvate marilor misiuni care trebuiau Îndeplinite: În perioadele de război, revoluție, criză economică sau În contextul unei independențe nou dobândite. Proiectele elaborate de ei erau de aceeași natură cu proiectele de lizibilitate și standardizare ale regilor absolutiști din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Ceea ce era cu totul nou, Însă, era amploarea planurilor de transformare totală a societății și a instrumentelor oficiale - recensăminte, hărți cadastrale, cărți de identitate, birouri de statistică școli, mass-media, structuri de
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
de Dezvoltare Ruwuma viteza procesului de logica de „carenare” perioada de voluntariat poziția Băncii Mondiale Uniunea Națională Africană din Tanzania (UNAT) măsurile coercitive folosite de ca reacție Împotriva politicii agricole coloniale rolul În eșecul Asociației de Dezvoltare Ruwuma Impozite sistemul absolutist avantajul supranumelor și hărțile cadastrale forma colectivă de și managementul forestier taxa pe uși și ferestre din Franța și plantațiile și țăranii proprietari ruși și standardizarea unităților de măsură Taxidermie urbanismul ca Taylor, Frederick Taylorism În agricultura industrială În comparație cu cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
a creat un spațiu fiscal mai lizibil, ci a și sporit averile unei mici elite care a folosit informațiile obținute din interior pentru a face speculații imobiliare. A mai existat un vechi oraș baroc, semi-planificat, lăsat moștenire Parisului de către conducătorii absolutiști, În special de predecesorii lui Ludovic al XIV-lea. Cât despre acesta din urmă, el a ales să aplice generos planificarea pe un „spațiu nou”, Versailles. După cum notează Mark Girouard, planul cuprindea inclusiv facilități publice și instituții: parcuri (mai ales
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
1989, și Marshall Berman, All That Is Solid Melts into Air: The Experience of Modernity, Penguin, New York, 1988. Ceea ce e nou În modernismul extrem, după părerea mea, este nu atât aspirația către o planificare globală (deoarece multe state imperialiste și absolutiste au avut asemenea năzuințe), cât tehnologia administrativă și cunoașterea socială care fac plauzibilă posibilitatea de a organiza o Întreagă societate Într-un mod În care doar cazărmile sau mănăstirile mai fuseseră organizate. Convingătoare În acest sens este abordarea lui Michel
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
materie fiscală 6. La fel de periculoase puteau fi considerate de reprezentanții regimului fanariot și memorii precum cel redactat la 1807 și înaintat lui Napoleon I prin care i se solicita sprijinul în privința abolirii unui regim considerat de autori rămași anonimi drept absolutist și autoritar, dublat de susținerea pentru formarea unui stat guvernat pe baza unei Constituții prin care să fie garantate mai multe libertăți individuale 7. Pe lângă reluarea tuturor acestor idei, documentul incriminat punea în circulație noi elemente din vocabularul liberalismului european
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
Napoleon, în care se exprima preferința pentru un stat independent și unitar numit fie Dacia, fie Valahia Mare, sub conducerea unui principe francez sau italian, unul german sau austriac fiind exclus și pentru că reprezentau un model de civilizație considerat arbitrar, absolutist, bazat pe o relație de subordonare, și nu pe reprezentare. În egală măsură se excludea din combinațiile posibile orice formă de protecție, cu excepția unei "garanții formale" a puterilor, considerată de români drept o condiție necesară realizării obiectivelor programului politic național
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
fostului executiv afectase întregul teritoriu, nu doar o parte a țării, iar cei care susțineau necesitatea despărțirii Moldovei de Muntenia figurau în categoria celor considerați drept adversari ai națiunii române 469. Dispariția vechiului regim, caracterizat ca fiind unul centralist și absolutist 470, ducea, în opinia colaboratorilor ziarului Reforma, la o nouă configurare a scenei politice românești. Ea se împărțea acum între oameni politici apreciați ca patrioți adevărați și cei despre care se spunea că sunt falși patrioți, în ultima categorie intrând
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
valoare inegale, de la bucăți ocazionale până la eposuri bine închegate. Totuși, acestea prezintă un mesaj poetic coerent și convergent, astfel încât ar putea fi recuperate din perspectiva coagulanta a unei interpretări unitare, care mi-aș dori să nu fie taxata nici drept absolutista, nici drept laxa. Spuneam mai sus că provocarea intelectuală a lui Blake nu rezidă numai în detalii, în dezmembrarea retorica a poemelor, ci și în arhitectură lor generală. Dacă unghiul nostru de lectură este centrat asupra microscopicului, neregularitățile și contradicțiile
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
O primă caracteristică o reprezintă faptul că statul nu era încă pe deplin închegat; cu alte cuvinte, statul era adeseori confundat cu monarhul care îl conducea. Astfel că cele două secole de început ale sistemului internațional au fost unele monarhiste, absolutiste. Acest lucru ridică mari probleme în ceea ce privește modul în care se purtau războaiele între puterile europene. Majoritatea confruntărilor din aceste două secole se desfășurau între monarhii diferitelor state, din rațiuni personale ce se confundau în acel moment cu cele naționale, și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Statele erau într-adevăr angajate într-o competiție pentru putere și resurse, însă rămâneau ancorate în structurile fundamental feudale. În plus, o astfel de conceptualizare a statului ridică probleme și în ceea ce privește preeminența în relațiile internaționale. Atâta vreme cât s-a menținut sistemul absolutist, principiul acestuia a fost unul strict personal. Însă Revoluția franceză de la 1789 avea să introducă, la rându-i, o serie de modificări extrem de importante la nivelul sistemului internațional. În primul rând, schimbă baza de legitimare a statului, pe care o
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
rându-i, o serie de modificări extrem de importante la nivelul sistemului internațional. În primul rând, schimbă baza de legitimare a statului, pe care o identifică acum cu o nouă entitate politică: națiunea. Astfel că sistemul se schimbă treptat de la unul absolutist la unul național sau popular. Legitimitatea conducătorilor încetează să mai fie una divină și ereditară, devenind cu necesitate populară. Ca atare, se produce o separație clară în stat și conducătorul acestuia în relațiile internaționale, care în aceste condiții, nu se
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de-a doua jumătate a secolului XVIII era deosebit de eterogen. În Anglia era la putere încă de pe vremea Glorious Revolution (1688) monarhia parlamentară, care se afla pe drumul cel mai bun spre democrație. Franța de dinainte de Revoluție era un stat absolutist cu o economie mercantilă și agrară. În statele germane, populația din mediul rural era de cele mai multe ori dependentă de principii feudali și marii latifundiari, la conducerea supremă aflându-se un rege. Așadar nu trebuie să ne mire faptul că soluțiile
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
au eșuat, și aveau o viziune asemănătoare asupra țelurilor lor politice și economice viitoare. Drumul spre schimbarea politică avea să fie dificil. Ritmul lent al deșteptării și desprinderii treptate de sub controlul otoman îngreuia și mai mult desfășurarea procesului. Sub stăpînirea absolutistă a sultanului, rivalitățile interne de natură națională și religioasă fuseseră amuțite, iar influențele europene oprite la periferia peninsulei. Odată cu incapacitatea tot mai evidentă a guvernului otoman de a-și apăra posesiunile, teritoriile din Balcani au devenit premii rîvnite de alte
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
beneficiau financiar de situație sau care nu vedeau nici o altă alternativă viabilă, colaborau bine cu autoritatea otomană; o altă parte a lor au opus însă o rezistență înverșunată. Trebuie să subliniem totodată că, deși Imperiul Otoman era teoretic un stat absolutist centralizat, autoritățile de la Constantinopol dețineau un control direct minim asupra vieții individului creștin din Peninsula Balcanică, preferînd întotdeauna să guverneze prin intermediari: biserica sau căpeteniile alese ale satelor. Pe măsură ce secolul al optsprezecelea înainta, acestea și-au pierdut totodată într-o
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
indubitabil să domnească autocratic, dar țelul lui era să acționeze în interesul tuturor nivelurilor sociale ale populației austriece. În ciuda faptului că unele dintre doctrinele iluministe serveau realmente intereselor monarhiilor centralizate, alte aspecte erau total opuse acestora. Atacînd conceptul de stat absolutist și mercantil, o serie de scriitori susțineau că, în conformitate cu ideea de lege naturală, toți indivizii trebuie să aibă anumite drepturi pe care le dobîndesc de la naștere și care trebuie considerate drept "inalienabile". În Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii, o formulare
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
oblige să guverneze împreună cu oamenii de frunte ai țării. Nu se punea problema participării populare sau a unei reforme democrate. Alternativa oferită era domnia unui conducător corupt sau a unei oligarhii. Avînd aceste opțiuni, guvernele britanic și francez sprijineau sistemul absolutist al lui Miloš. În schimb, Rusia îi susținea pe constituționaliști. Sub presiunea puternică a opoziției interne, Miloš a fost nevoit să fie de acord cu modificarea sistemului de guvernare. A fost trimisă o delegație sîrbă la Constantinopol, unde discuțiile au
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
cu înclinații liberale, acesta, ca și mulți dintre egalii lui, dorea instituirea unui regim luminat bazat pe ideile lui Joseph al II-lea. Constituția din 1849 nu a fost niciodată transpusă în viață. În schimb, statul a revenit la structura absolutistă, conform căreia împăratul deținea toată puterea, fără să fie controlat de o adunare reprezentativă. După înfrîngerea ungurilor nu mai exista nici o opoziție eficientă față de adoptarea unui sistem administrativ puternic centralizat. Imperiul era împărțit în districte, care erau guvernate de funcționari
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
slăbească într-o măsură cît mai mare posibil autoritatea imperială centrală, revendicări asemănătoare erau exprimate de alte naționalități. După 1848, era clar că țelurile naționale ale ungurilor erau pur și simplu incompatibile cu dorințele românilor, ca și cu politicile regimului absolutist habsburg anterior. Înainte de 1867, naționalitățile aveau cel puțin posibilitatea de a oscila între Viena și Budapesta, alegînd diferite căi. Șaguna încerca să coopereze cu guvernul habsburgic, în timp ce Strossmayer prefera să ajungă la o înțelegere cu Ungaria. În cele din urmă
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
sunt punctele de tangență cu absolutul, și mai multe nu s-au evidențiat încă: știința, religia și filozofia. Nu cred să fi existat vreun tiran, om de știință. Filozof, s-ar putea să fi fost unul singur: Lenin. Mai mulți absolutiști a dat Biserica (de toate cultele), printr-o nefericită osmoză a dogmei, din mistic în lumescul puterii și al bogăției. Personajele citate în articol sunt însă biete ființe legate mai mult de concret - deci de relativ - decât de absolut. Ce
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]