1,027 matches
-
a schimbat. Cu toate eforturile depuse, situația nu s-a schimbat. Sub aspect funcțional, prepoziția se înscrie în sistemul sintactic al limbii prin rolul său de element de relație, condiționat, în grade diferite, de planul semantic al fiecărei unități. Prin abstractizare, câteva din unitățile prepoziționale dezvoltă și o variantă paralelă, care se înscrie ca morfem în sistemul morfologic al limbii. Aparțin celor două nivele ale sistemului gramatical al limbii (morfologic și sintactic) prepozițiile pe, la, de, a, pentru și omonimele lor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i, în jurul lacu-lui etc. sau morfeme ale celorlalte grade de determinare, dacă primesc alte determinări sintactice: deasupra aceleiași (acestei) case deasupra unei case (2) Fără conținut lexical propriu, prepozițiile se caracterizează printr-un plan semantic specific (cu diferite grade de abstractizare, manifestat în gradul de dezvoltare a „polisemiei” lor sintactice), lipsit de autonomie, dependent sau într-un raport de continuitate (sau numai compatibilitate) semantică, (1) pe de o parte, cu conținutul lexical al termenului pe care îl preced, (2) pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
M. Eminescu) șcirc. concesivț „...Fiindcă existența este în sine mizerabilă, el e nevoit să împodobească cu flori și c-o experiență de profundă înțelepciune mizeria existenței.” (M. Eminescu) șcirc. cauzalț Alte întrebuințări ale conjuncției Dezvoltând un grad mai mare de abstractizare, conjuncția să devine morfem al modului conjunctiv, intrând în sistemul morfologic al limbii. Conjuncția să rămâne doar morfem al conjunctivului în enunțuri în care verbul la conjunctiv: - este predicat în propoziții independente sau care nu ocupă poziția termenului subordonat: Să
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
propozițională. În legătură cu situarea planului lor semantic între abstract și concret, conjuncțiile subordonatoare marchează doar dezvoltarea propozițională a unor funcții sintactice sau și identitatea funcțională a propozițiilor dependente. Din prima categorie fac parte conjuncțiile „universale”, care, cu un grad maxim de abstractizare, introduc în frază orice (sau aproape) tip funcțional de propoziție: că, să. În cea de a doua categorie se înscriu conjuncțiile (mai ales locuțiuni conjuncționale) care introduc câte un singur tip funcțional de propoziție: • de cauzalitate: din cauză că, fiindcă, pentru că etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dat în „obiect” de comunicare, individuală în actul lingvistic concret, dar fără a se sustrage generalității în procesul de cunoaștere; • logică, a interpretării, la nivelul gândirii, a acestei experiențe de viață, situată în sfera generalului, la un grad maxim de abstractizare; • lingvistică, a subordonării „reprezentării” ontologice și interpretării logice față de specificul dezvoltării discursive, înscrisă într-un sistem lingvistic dat, în care individualul și generalul coexistă într-o dinamică proprie limbii ca sistem semiotic distinct și a unei limbi anumite totodată. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sacră și are valoare decorativă asemenea picturii, statuile însă reprezintă simbolic divinitatea, elementul sacru sau simbolul acestuia care participă prin excelență la actul ritual. Și sculptura realizează prin marii ei artiști o simplificare, o reducere la părți ale corpului, o abstractizare, o geometrizare și chiar un expresionism identificat cu tendințele universale ale simbolisticii. Ca o adevărată spirală a demonstrației noastre veți remarca că ne vom reîntoarce ades din același loc din care am plecat refăcând uneori cu aceleași cuvinte, dar cu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
păstrăm acest gând admirabil: "Fenomenologia este studiul fenomenelor prin ele înseși, cu o schimbare a unghiului de percepție ce permite degajarea esenței lucrurilor printr-o intuiție a trăirii prezenței acestora". În plus, pentru a aborda tema misticismului, trebuie cunoscută arta abstractizării, să se ia o atitudine neutră asupra faptelor, cu un spirit deschis și o mare disponibilitate interioară. Problema termenilor folosiți pentru a defini anumite concepte are o mare importanță și naște în multe din limbile lumii confuzii. Astfel, pentru o
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu un surâs,/ El tremura-n oglindă./ Căci o urma adânc în vis/ De suflet să se prindă. Ca esență reală visul este o gândire simbolică, dar faptul că el se exprimă în somn cu valori și semne ce folosec abstractizarea în procesul de identificare și participare a subconștientului celui adormit ea devine virtuală. Deci scufundarea în somn deschide un univers fără margini, cu tranziții și identități în a cărui elaborare participă arealul cosmic alături frecvent de opoziția individuală în fața destinului
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
comiți o erezie, cât este de minunat să simți că lumea însăși e Vidul și Vidul nu topește lumea. Duhul Sfânt dă realitate lucrurilor, integrându-se în intelect ca element fundamental al prezenței divine în lume. Poesia procedează la o abstractizare a lucrurilor, o simbolizare în care păstrându-se realitatea, arcul reflex noetic aduce simbolul creatorului în vibrația așternută pe suport material. Versul revelează și ocultează rând pe rând și în același timp. E semn de progresare pe calea inițiatică, enigmă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fotografii cu case, mese, scaune, câini. Subiectul răspundea de fiecare dată corect. Asta înseamnă că nouă ne ajunge doar un simbol al unui nume pentru a avea o percepție a unui obiect, a unei ființe. Avem înnăscută această posibilitate de abstractizare. Creierul poate face abstracție de calitățile neesențiale ale unul obiect recunoscând obiectul. Poate că pe această caracteristică corticală se bazează și Geschtalt teorie lansată în secolul al XIX-lea de W. Wundt. S-a constatat că noi deducem realitatea din
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în care el însuși devine plăsmuire a propriului verb, căutând mereu să-și definească condiția de creator prin cuvânt al unui univers de idei. Vrea să reprezinte metaforic nu neapărat realitatea lumii, cât sentimentul trăirii acesteia. Într-un proces de abstractizare poetică, oscilând între eleganță și sordid, între candoare și abjecție, între puritate și scabros, lansează continuu programe-manifest ca într-o vastă ars poetica. Pentru V., cuvântul, versul, poemul, cartea sunt semnele și „însemnele” unei umanități ce se complace în a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]
-
1981) a specificat patru tipuri de gândire eronată caracteristice retardului secundar (1970b, 1972, 1981), care se opun „gândirii eficiente”: 1. gândirea irațională este reflectată prin: a) modele de gândire caracterizate prin asociații și emoții necontrolate; b) preferința pentru concretizări în detrimentul abstractizărilor (exemple mai degrabă decât reguli și generalități, concepte specifice mai degrabă decât generale, identificarea valorilor cu manifestarea lor concretă și a sentimentelor cu expresia lor exterioară); c) preferința pentru simboluri concrete în detrimentul conceptelor; 2. diferențierea inadecvată este reflectată prin: a
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
particulare. Am ales să evaluez gândirea rațională căutând în special elemente ale gândirii abstracte prin opoziție cu cele ale gândirii concrete. Am descoperit că, dacă o afirmațieanume solicită întrebarea „Poți să îmi exemplifici...?”, aceasta poate indica un nivel înalt de abstractizare, iar dacă un enunț solicită o întrebare de genul „Oare ce încearcă să-mi spună acest intervievat?”, este un indice al unei concreteți extreme. Acest lucru poate fi mai bine înțeles cu ajutorul următoarelor două extrase. Sara, descriind moartea surorii ei
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
ieri. Aici nu sunt prea sigură ce vrea să spună Sara prin descrierea ei. Concretețea cu care Sara descrie situația reflectă incapacitatea sa de a înțelege mai bine o experiență confuză și neliniștitoare. Aceste două exemple sunt cazuri extreme de abstractizare și, respectiv, de concretețe. În absența detaliilor concrete, este clar că primul pasaj e abstract, în vreme ce al doilea este concret. În orice caz, în majoritatea situațiilor, o asemenea distincție este problematică, în măsura în care ne referim la un aspect continuu al gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
fiindcă mi-a plăcut atât de mult acolo”. Aici m-am întrebat dacă amintirea numelor educatoarelor ar putea fi privită ca o tranziție înspre concret. În cele din urmă, am tras concluzia că Sara a rămas la același nivel de abstractizare și că nu a făcut altceva decât să-și reafirme pur și simplu înțelegerea abstractă vizavi de plăcerea de a merge la grădiniță; adică faptul că a fost atât de plăcut, încât își amintește numele educatoarelor, precum și alte lucruri bune
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
timid, sensibil și plângăcios sunt, din punct de vedere lingvistic, la același nivel, m-am întrebat dacă nu cumva, spunând: „se supăra imediat”, nu reafirmă de fapt toate celelalte atribute sau dacă nu mută enunțul la un nivel inferior de abstractizare. M-am întrebat, de asemenea, care este sensul adverbului folosit de David, adică, și dacă nu cumva acesta indică intenția de a oferi un exemplu. Aici, de asemenea, am concluzionat totuși că utilizarea adverbului adică nu semnalează trecerea la un
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
de asemenea, care este sensul adverbului folosit de David, adică, și dacă nu cumva acesta indică intenția de a oferi un exemplu. Aici, de asemenea, am concluzionat totuși că utilizarea adverbului adică nu semnalează trecerea la un nivel diferit de abstractizare deoarece, pentru fiecare dintre aceste descrieri, am fi putut solicita un exemplu, sugerând faptul că sunt toate abstracte. Asemenea exemple subliniază caracterul personal-interpretativ și subiectiv al acestui tip de analiză. Adesea deciziile se bazează pe contextul în care o afirmație
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
gătită și cu mama care era acasă, care era acolo pentru noi, urându-ne bun-venit”. În contrast evident este descrierea morții surorii mai mici (vezi pp. 54-55 din capitolul 3). În primul exemplu, Sara trece de la un nivel înalt de abstractizare („o casă plină de bucurie”) la exemple mult mai concrete ale experienței sale. Aceste exemple, în orice caz, sunt totuși abstracte, în măsura în care invită la și mai multe descrieri ale amintirilor ei legate de întoarcerea de la școală sau evocă anumite feluri
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
exemple, în orice caz, sunt totuși abstracte, în măsura în care invită la și mai multe descrieri ale amintirilor ei legate de întoarcerea de la școală sau evocă anumite feluri de mâncare, de pildă. În exemplul al doilea, prin contrast, Sara trece de la o abstractizare extremă („o amintire foarte neplăcută”) la o descriere concretă, particulară a casei și a oamenilor pe care îi ține minte din acea perioadă. Acest exemplu este un model de tranziție finală - nivelul discursului n-ar putea fi mai concret decât
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
o tranziție parțială - nivelul discursului devine mai concret, rămânând însă loc pentru ceva mai multă concretețe. Pentru a concluziona, am descoperit că numărul tranzițiilor de la abstract la concret (și viceversa) poate fi utilizat ca unitate de măsură a capacității de abstractizare. Asemenea tranziții pot fi semnalate prin conjuncții sau cuvinte de legătură, cazuri în care vorbim de tranziții conștiente. Deși se poate face o distincție între tranzițiile finale și cele parțiale, analiza mea nu indică existența unor diferențe între grupuri pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
o distincție între tranzițiile finale și cele parțiale, analiza mea nu indică existența unor diferențe între grupuri pentru această variabilă, și, astfel, nu am explorat acest aspect în etapele următoare ale analizei. Inițial, am numărat tranzițiile de la un nivel de abstractizare la altul pentru fiecare intervievat în parte și am însumat rezultatele obținute pe grupe de gen. În total, au fost 39 asemenea tranziții în grupa bărbaților și 33 în grupa femeilor. Asemenea comparații sunt justificate doar atunci când textele celor două
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
bună știință, drept o traducere mintală deliberată a conceptelor în termeni ilustrativi, pedagogici, senzoriali. Dar, după cum spune Coleridge, în vreme ce alegoria nu reprezintă decât "transpunerea unor noțiuni abstracte într-un limbaj, pictural, care nu este nici el altceva decât rezultatul unei abstractizări a obiectelor ce cad sub simțuri...", simbolul se caracterizează prin exprimarea speciei în individ, sau a genului în specie... și mai presus de orice, prin exprimarea eternului prin și în efemer. *11 Există oare vreo trăsătură importantă prin care "simbolul
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
public trebuie să îl configureze în așa fel încât să facă față puternicelor influențe politice externe și reglatoare. Inovațiile variază considerabil ca mărime, natură, grad de noutate ș.a.m.d.; la fel și organizațiile inovatoare. Dar la acest nivel de abstractizare, este posibil să vedem același proces de bază care funcționează în fiecare caz. De exemplu, dezvoltarea unui nou produs de consum atrage după sine culegerea semnalelor despre nevoile potențiale și noile posibilități tehnologice, dezvoltarea unui concept strategic, propunerea de variante
Managementul inovarii by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
simbolist. Totuși simbolismul lui M. nu este unul structural (Pompiliu Constantinescu), ci unul formal, de suprafață, cu o muzicalitate exterioară (E. Lovinescu), „o formă a limbii declamate” (Tudor Vianu). Poetul resonorizează cuvintele comune printr-o sumă de tehnici simbolice retorizante (abstractizarea prin trecerea adjectivelor și adverbelor în clasa substantivelor, comparația abstractizantă, cu inversarea termenilor, utilizarea majusculei ca grafem simbolic, polisemia ș.a.), prin paralelisme, repetiții și refrene, dar mai ales printr-o recuzită specifică poeticii simboliste: misterul numerelor fatidice (mai ales cifra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
Achiziția limbajului verbal are loc într-un mod organizat cu sprijinul familiei și cu suportul specialistului defectolog. 10. Prin intermediul cuvântului are loc acumularea și sistematizarea noțiunilor, rezultatelor reflectării la nivelul senzațiilor, a cunoașterii, cât și a celor obținute la nivelul abstractizărilor și generalizărilor. 10. La deficientul de auz reprezentarea este un analog al noțiunii, dar nu și un echivalent total al ei. Prin specificul ei, imaginea generalizată asigură conținutul reflectării senzoriale și senzorial-motrice. 11. În comunicarea verbală adulții utilizează în mod
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]