1,361 matches
-
de consistența pe care actul trăit o reflectă asupra ideilor. În definitiv, acest Predicator îi vorbește în sensul biblic, nu prin sentințele de acolo, ci prin parabole. Anecdoticul deghizează un sens, paradoxul reflectă nu un impas al sofistului și nici absurdul existenței, ci lumescul oricărei contradicții, sâmburele de gratitudine și înțelegere în locul reacției impulsive sau al amarelor ruminații filozofice. Ceea ce lipsește din celălalt este ceva esențial, și anume dragostea de viață, gratitudinea, un cât de mic sâmbure de bucurie. Este remarcabil
Negru pe alb by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5730_a_7055]
-
tema e spinoasă fiindcă e un amănunt discutabil dacă viața poate fi trăită sub rigoarea unor reguli macre, pe care să le aplici in vivo cu acribia cu care dai rețete în cazul bolilor. A cădea pe gînduri înnebunit de absurdul lumii e o trăire curentă și universală, și nimeni nu a devenit gînditor rumegîndu-și neputințele în efortul de a scăpa de ele prin soluții raționale. De aceea, e o naivitate să credem că, pus în fața unei drame, filosoful scoate din
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
un mijloc aberant de evaziune sufletească, iar bisericile sînt pîrghii de dominare a celor puțini și vicleni asupra celor mulți și proști. Încîntat de diatriba lui Nietzsche împotriva creștinismului, Onfray se consideră un „nietzschean de stînga", sintagmă enormă prin chiar absurdul pe care îl conține. Potrivit acestei logici, supraomul, pierzîndu-și atributele supremației de rasă, capătă însușirile cuminți ale unui individualist anarhic, un soi de recalcitrant egalitarist căruia îi repugnă ideea autorității în genere - instituție, zeu sau tradiție -, punînd în locul ei spiritul
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
care m-a lăsat cu gura căscată. O bătrînă aparent plutitoare, cu un rînjet tîmp pe față, cu o gură spurcată, însă, care rostește, ca un bufon, ce nu e de spus, care prinde în formule scurte, acide, sordidul, grotescul, absurdul locului, al vieților lor. Relația dintre cei doi actori este lucrată perfect de regizor. Și este susținută fără fisură de amîndoi. Un cuplu care funcționează pe complementaritate, pe simulare și disimulare, pe clișeele unor bătrîni de pe altă lume. La propriu
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
caz destul de naiv, este edificator în această privință. Ceea ce dă un mare sens răzbunării lui Edmond Dantès, metamorfozat în Conte de Monte-Cristo, după numele unei insule a comorilor pe care a cumpărat-o, este paranoica lui convingere că lungul și absurdul prizonierat în temnița de la Chateau d'If îi dă dreptul să se considere la fel de atotputernic precum Dumnezeu. Patima bătrânului căpitan din Mercure este doar morbidă. Iar mimetismul transformă romanticul în romanțios și dă supraumanului nobil și emoționant din romanul lui
Nu tot ce se repetă semnifică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6268_a_7593]
-
dar păstrând acea adiere de teroare care dă „tonul” vieții de aici. Viața la Chișinău (mai ales a basarabenilor) este una dublă, limba este una dublă, de aici și o schizofrenie și o nevroză generalizată, de aici și umorul și absurdul specific al personajelor și al situațiilor, casnice ori publice. Este o lume înghesuită, încercuită, fără scăpare, kafkiană și în același timp vidă, în care nimeni nu se întâlnește cu nimeni, în care este greu de descoperit sensul (de altfel, tot
Un nou gen by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5210_a_6535]
-
recurente în societatea rusă a anilor 1920-1930, precum și șabloane verbale, lozinci, reclame din perioadă. Teama de epurare, tematica industrială și competiția acerbă pentru construirea socialismului, mentalitatea pragmatic-tradițională devin pe rînd subiecte spumoase de reflexie. De la îmbinarea suculentă a comicului cu absurdul, a superficialității cu fulgurări de adevăr, a vicleniei cu prostia, esența scrierilor din ultimii ani ai colaborării dintre Ilf și Petrov se concentrează asupra luptei cu nepăsarea și conformismul. Ilf și Petrov reușesc să invoce o mulțime de subiecte făcute
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]
-
Mircea Mihăieș Situația descrisă, ca și consecințele asupra celor din jur, au o certă notă kafkaescă - pe care Tony Judt o și evocă, de altfel. Nu e vorba doar de profundul disconfort ambiental, ci de absurdul unei existențe în care „chiar și cei mai bine intenționați și cei mai generoși prieteni și rude nu pot spera să înțeleagă sentimentul izolării și al prizonieratului pe care această boală le impune victimelor sale.” Starea permanentă de neputință devine
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
desprins de realitățile pe care inițial le denumeau, devenind entități de sine stătătoare care îl atrag pe om într-o carcasă de semnificații care, toate la un loc, nu mai au nici o semnificație. Cînd o semnificație atinge paroxismul, ea frizează absurdul. Lumea nu mai are nici un sens fiindcă a fost mărunțită într-o puzderie de sensuri locale, fără legătură între ele. Într-o astfel de lume, schimbul de cunoștințe și mărfuri e o iluzie, totul semănînd cu un talmeș-balmeș fastuos. În
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
literatura ludică, numită de autoare literatura de joc, de tipul ghicitorii, numărătorii, a rimelor pentru cei mici, cîntecelelor, refrenelor și a poeziei pentru copii, în care își găsesc locul, nuanțate diferit în funcție de spațiul cultural și tradițiile lui literare și artistice, absurdul, fantasticul, nonsensul, umorul, lirismul, fantezia. Teatrul pentru copii, cu partea lui de joc gestual, și periodicele care au copilul drept destinatar, completează tabloul genurilor în care se ilustrează deopotrivă mari scriitori, clasici ai literaturii "generale" și autori "specializați" în această
Denise Escarpit și continentul literaturii pentru copii by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6679_a_8004]
-
romancier prin romanul “I Promessi Sposi”. 7 martie 1924 - S-a născut Kobo Abe, scriitor, fotograf și inventator japonez (decedat în 1993). După ce o vreme a condus o trupa de teatru cu care punea în scenă spectacole similare cu teatrul absurdul din Europa, mai spre finalul vieții și-a luat zilele rămase și s-a retras în munți. 7 martie 1960 - S-a născut Ivan Lendl, jucător de tenis din fosta Cehoslovacia. A reușit performanța de a fi numărul 1 ATP
Istoria zilei: 7 martie. Ziua primului apel telefonic () [Corola-journal/Journalistic/67160_a_68485]
-
un viitor apropiat, în jurul anului 2015, urmărește procesul formării unui tânăr care ajunge președinte, dus de hazard în vârful unei piramide complicate de interese, în umbra puternică a Rusiei. Romanul cuprinde 25 de ani din viața Ucrainei, de la cenușiul și absurdul lumii sovietice la pestrițul caleidoscop contemporan: mafie și politicieni corupți, naționalism afișat și prudența față de Fratele cel Mare de la răsărit care și-a restrâns teritoriile, nu și influența și puterea, de la vizitele obligatorii și demonstrative la Moscova ale președintelui și
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
tipuri și trei vârste ale romanului: roman realist realizat prin formula unui amplu monolog ce reconstituie un destin, din care transpare puterea și lumea americană; narațiune rocambolescă, senzațională, cu întretăieri de planuri, mulțime de istorioare și personaje memorabile; ficțiune frizând absurdul, cu personaje desemnate prin profesia lor sau gradul de rudenie, prinse în plasa legăturilor de interese și de sânge. Scriitorul și cei din mintea lui Poate în loc de minte ar fi mai potrivit cuvântul imaginație, dar scriitorii proiectează în opera lor
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
actorului EMIL BOROGHINA (Ț. N. Craiova) Miercuri, 28 noiembrie - VIITORUL Oră 11.00 - NUME ȘI RENUME - caricaturi internaționale EUGEN IONESCU prezentate de Nicolae Ioniță - COPACUL LUI IONESCU - eveniment prezentat de Radu Vișan - lansarea festivalului concurs de teatru școlar PRO-SCENIUM - POVESTIND ABSURDUL - proiect de teatru senzorial - labirint, prezentat de actorul Adrian Ciglenean Oră 18.00 - spectacole de teatru realizate de studenți și elevi - gânduri despre viitor la un pahar de vorbă
Zilele Eugen Ionescu 2012. Vezi programul () [Corola-journal/Journalistic/65502_a_66827]
-
al liberalilor noștri de la 1848 îi vine pe limbă și antiliberalului francez Zemmour: „Eu nu pun nimic mai presus de putera poporului". Pașoptiștii aveau totuși în vedere voința poporului. Politic, alegația e naivă. Logic, absurdă. Moral, demagogică. Doar demagogia și absurdul mai existau în tribunalele, și ele populare, de la sfârșitul anilor 40 și începutul anilor 50 din secolul trecut, când dușmanii poporului erau privați de libertate pentru ani buni în numele poporului. Modelul îl ofereau procesele staliniste din a doua parte a
„În numele poporului” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6366_a_7691]
-
Petru Vutcărău, de la Oradea, pus in scenă acum ceva vreme, o citire cu totul specială a textului. Poate mai dramatic decît acesta, despre care povestesc acum. Tînărul regizor Zakarias Zalan a pus mai multă carne felliniană personajelor, a îmblînzit cumva absurdul și a accentuat un umor aparte pe care Vișniec îl are aici. Mi s-a părut o abordare foarte matură atît a textului, cît și a fiecărei componente de spectacol. Un fel foarte serios de a face teatru, preocupat, fără
Apropo de violoncel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6082_a_7407]
-
capul cu o tumoră, după ce înainte Pălărierul îl asemănase encomniastic unui „mangnific glob eroic". Toate aceste „deformări" fac parte din-tr-un mind game al regizorului a cărui mână aleargă pe foaia zmulsă din blocknotesul său, cu impulsuri epileptoide, mișcând formele până la absurdul hilar-isteric. O expoziție Tim Burton la muzeul MOMA din New York pe care am putut-o vedea pune în evidență uriașul talent al regizorului ca artist plastic. Și mai este ceva cu această Alice debusolată cu privire la rolul ei din vis și
Imaginarium-ul „doctorului” Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6411_a_7736]
-
romanului se oprește deocamdată la porțile limbii franceze. În aceste interstiții ale categoriilor artistice țâșnesc, sub diverse configurații, ideile mature ale lui Matei Vișniec. Nucleul Dezordinii preventive are rădăcini în teatru, unde Vișniec prelucrase ideea la care revine deseori: înainte de absurdul literar a existat unul al istoriei (în Nina sau despre fragilitatea pescărușilor împăiați); ori opinia că ambalajele occidentale au grăbit căderea comunismului, prezentă în Occident Express. Și așa mai departe. Conceptele de sociologie culturală tratate prin adeziuni ce amintesc de
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]
-
noi»”, scris cu „o anume incoerență voită și o acceptare nepăsătoare a absurdului” -, Constantin Fântâneru are o cădere nervoasă și, din 1942 până în 1948, e internat într-un spital specializat. Incoerența nu fusese voită, iar nepăsarea față în față cu absurdul existenței îi era străină. Externat, se stabilește în satul natal și lucrează ca profesor, predând latină, franceză, engleză, rusă și germană. De la un capăt la celălalt, Caietele (amestec de jurnal, memorii, eseuri) sunt străbătute de obsesia numelui uitat. Are, de
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]
-
Planet RO2012, realizat de Csont Zsombor și Török Tihamér, film ingenios și ironic, precum și videoclipul Pașapoarte albastre al forma- ției moldovenești FurioSnails. Dorința imperioasă de a depăși granițele nu numai cu România, ci și cu lumea devin un strigăt care reclamă absurdul situației pentru tinerii moldoveni de peste Prut pe care nimic, de la cultură și sensibilitate, nu-i separă de România și de restul lumii.
„Filmul de Piatra“, ediția 3.0 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4990_a_6315]
-
în grevă. Ei așteaptă vacanța de vară", scrie Oltean în comunicat. În opinia democrat-liberalului, oferta fostului șef al statului, Ion Iliescu, pentru prezentul și viitorul României este falimentară. "Un alt personaj, literar de această dată, promova aceeași mentalitate care, prin absurdul ei, a devenit antologică: «Să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic, ori, să nu se revizuiască, primesc, dar atunci să se schimbe pe ici, pe colo, și anume în punctele esențiale». Celebrul personaj literar, Farfuridi, provoacă și
Ioan Oltean: Personajul politic Iliescu nu mai provoacă nimic () [Corola-journal/Journalistic/46013_a_47338]
-
pentru sistem și se opun unor metode autoritariste, care exclud dezbterile reale și politizează excesiv sănătatea. De aceea, afirmația potrivit căreia majoritatea medicilor nu doresc reforma nu reflectă realitatea și o respingem cu indignare. „Trăim în țara lui Urmuz încât absurdul nu trebuie să ne mai mire. Este cel puțin ilar cî după ce reprezentanții corpului profesional în întâlnire la Ministerul Sanatatii și-au arătat disponibilitatea de a participa cu expertiza lor la o construcție legislativă solidă, tot ei să fie acuzați
Colegiul Medicilor îl acuză pe Băsescu de minciună () [Corola-journal/Journalistic/46432_a_47757]
-
nivelul istoriei întregi: „să nu dai cu piciorul într-un câine, că nu știi unde duce lanțul...” Zwischeneuropa e teritoriul hărțuit între imperii, zona de răscruce mereu disputată și disputabilă, între Puteri și lipsită de putere. Un loc în care absurdul e la ordinea zilei și, cum ar spune Paul Watzlavick, cotidianul e cel mai greu de traversat, dar și singurul care poate conta. Ne lipsește vocația legii și a valor(ăr)ii. Minciuna ca adevăr ascuns, parțial, și adevărul ca
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
poeți), de la Urmuz, Arghezi, Ion Barbu sau Camil Petrescu, până la Nichita Stănescu, Leonid Dimov, Emil Brumaru sau Șerban Foarță. Caragialieni, toți, cu mai multă sau mai puțină relevanță pentru istoria literaturii române. Caragiale e veriga lipsă în evoluția neverosimilă spre absurdul urmuzian, după cum e veriga lipsă în autenticismul aproape documentaristic al ficțiunii lui Camil Petrescu. Pericolul e însă ca acest comparatism incontinent să dizolve până într-atât personalitatea creatoare a lui Caragiale, încât aceasta să-și piardă cu totul specificul. Căci
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
Sorin Lavric Sunt oameni pe care destinul nu-i lasă să se plictisească, potrivindu-le zilele în șirul unor întîmplări macabre. Parcă o brodeală drăcească le-a strîmbat drumul, făcînd ca din curgerea orelor să nu se aleagă decît groaza, absurdul și disperarea. Pentru asemenea nenorociți, biografia aduce cu o depănare interminabilă de atrocități. În această privință, Gheorghe Calciu are un palmares prodigios: în cei 38 de ani de hărțuire politică, din care 20 de închisoare, încheiați cu expulzarea din țară
Lemurul tandru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5870_a_7195]