11,260 matches
-
Ciorbă de cucoș, sarmale cu mămăligă, tocană din carne de gîscă cu multă ceapă, plăcintă cu brînză de oi. O vedeam cum scoate și pîinea din cuptor, pe urmă colăcei împletiți, presărați cu mac, eram amețit de aromele copturii, de aburul borșului, de mirosul sarmalelor. Punea toate bunătățile pe o masă lungă, în curtea din spatele casei, toată acoperită cu iarbă și troscot moale sub tălpi, iar la masă erau mulți oameni necunoscuți, eu stăteam între ei, în fața farfuriilor pline, din care
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
de mirosul sarmalelor. Punea toate bunătățile pe o masă lungă, în curtea din spatele casei, toată acoperită cu iarbă și troscot moale sub tălpi, iar la masă erau mulți oameni necunoscuți, eu stăteam între ei, în fața farfuriilor pline, din care ieșeau aburii mîncărurilor. Dar nu puteam mînca. Numai mă aplecam deasupra farfuriilor și sorbeam aburii. Mă sculam din aceste vise sătul, sătul, cu mirosurile acelea amețitoare în nări"; praznic, vis, visare, halucinație? Vasile Iancu scrie în Prizonierul cea mai originală carte de
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
casei, toată acoperită cu iarbă și troscot moale sub tălpi, iar la masă erau mulți oameni necunoscuți, eu stăteam între ei, în fața farfuriilor pline, din care ieșeau aburii mîncărurilor. Dar nu puteam mînca. Numai mă aplecam deasupra farfuriilor și sorbeam aburii. Mă sculam din aceste vise sătul, sătul, cu mirosurile acelea amețitoare în nări"; praznic, vis, visare, halucinație? Vasile Iancu scrie în Prizonierul cea mai originală carte de proză pe care am citit-o în ultimii ani. Vasile Iancu, Prizonierul. Infernul
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
printr-o demonstrație etică, armonios orchestrată pînă la acordul ultim, simultan cu genericul de final. Tocmai atunci cînd, după petrecerea de celebrare a victoriei, se părea că s-a reușit o reconciliere generală: între mamă (Ann-Margret superbă epavă plutind în aburii alcoolului ingurgitat) și fiica dispusă la concesii față de administrație, față de jucători, vedete mari și mici - căpitanul, un Dennis Quaid supraponderal fragil; anonimul de culoare propulsat în linia de atac, individualist acerb, Jamie Fox autor și al propriului videoclip muzical; coordonatorul
Lecția de morală by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16953_a_18278]
-
toată găteala; un băiat purta caftanul larg al tătîne-său, dar caftanul era deschis și se vedea că altceva nu mai avea nimicuța. Dunărea se revărsase pînă departe, peste cîmpie, apa pleoscăia sub copitele cailor. Steagul austriac fîlfîia pe vasul cu aburi Argos, ne făcea semne de parc-ajunsesem acasă; înăuntru era un salon cu oglinzi, cărți, hărți și divanuri elastice, masa era acoperită cu mîncări aburinde, fructe și vin, totul la bord era bun și în ordine"(147). în afară de geografie cu
Un danez la porțile Orientului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16965_a_18290]
-
-i noapte/ și nu mai este/ nimeni pe pămînt" (O, adierea vieții ei). Consecința desprinderii de materie este deverbalizarea. Graiul uman se topește în perfecțiune indicibilă a Logosului primordial - laolaltă gînd și Cuvînt demiurgic: În seara lină/ din veacuri/ am abur pe față/ sînt ca o rugă pierdută/ de orice cuvînt/ se petrece departele/ E-un gînd peste ape/ Sîngele cît e de singur/ pustiul de blînd" (În seara lină). Dar se impune cu putere cealaltă latură, terestră, a acestei producții
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
E o aventură a încifrării străvezii, a extazului: "noile chipuri și vechile măști îmi/atîrnă precum ferestrele unei case/ dăruită vîntului/ plăcerea de a fi om mi-a răpit/ atît de multe visuri/ dimineața cînd văd cum se evaporă cafeaua aburii lungi îngrămădindu-se/ pe tavan/ senzația de frică îmi pășește pe carne/ oasele ancoră le arunc în pămînt/ nesiguranța zilei, doamne, ce aventură!/ vapori de trup/ par o muzică/ încîlcită în vinișoarele urechii// trăiesc părul roșu al femeii/ trăiesc dicționarul
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
dezamăgiri, dezorientată de insuccese. Demnitatea este cea care o împiedică să se lamenteze, oboseala și dezamăgirea sunt cele care o opresc să se sinucidă. Pe undeva acestei femei îi lipsește energia de a lua decizii majore, tocmai pentru că plutește în aburii unei suferințe pe care a purtat-o ca povară întreaga ei viață, și prin urmare nu știe cu adevărat cum ar arăta o existență fără durere. Deși nu o realizează, eroina romanului este o abulică într-un univers al nefericirii
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
pune capăt solitudinii, ci dimpotrivă, o adîncește, pentru că prăbușindu-ne în "celălalt ca într-un puț" ne prăbușim în imprevizibilul care există în noi înșine. Stockholm-ul, un oraș acoperit de ninsoare, toropit și înghețat, misterios sub fumuriul zăpezii și al aburilor ieșind din plămînii oamenilor, este o metaforă superbă pentru un sine captiv în propria sa multiplicitate. Impresia mea, la lectura acestui roman, este că viziunea asupra ființei pe care am expus-o mai sus stă la temelia personajelor și a
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
fără grabă, aproape gospodărește se dezbracă și își împăturesc hainele. Toate. Cu masca de gaz pe față, fără chip, ofițerul declanșează mecanismul și substanțele ucigașe sunt eliberate, invadînd scena pînă spre locurile spectatorilor. Siluetele interpreților dispar încetul cu încetul, în abur. Reprezentația s-a terminat. Aplauzele sunt inutile. "Morții depind integral de fidelitatea noastră" - scria Vladimir Jankélévitch. Amintirea morților care cîntă a pornit de la București spre Europa superiorității provizorii. An die Musik de Pip Simmons. Muzica: Chris Jordan. După o idee
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
psihiatrie. Din aceste construcții aberante, în care aroganța se întîlnește cu veleitarismul, cel mai păgubit iese, pînă la urmă, modelul însuși care devine, peste noapte, dintr-un reper eroico-metafizic o biată caricatură, obiect al unui spectacol degradant și inutil. Prin aburii unei asemenea confuzii fără margini și fără capăt, au reușit, totuși, să se arate cîteva lucrări de artă monumentală care exprimă cu adevărat momentul actual și își transmit firesc mesajele specifice. Aici intră, fără nici o îndoială, lucrările lui Paul Neagu
Ieșirea din fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17111_a_18436]
-
că această ruptură există de la bun început e esențial: Yvonne și Consulul sînt împreună și totodată departe unul de celălalt, apropierile lor, cînd se consumă fizic, sînt de fapt compuse din amintirile pe care fiecare le are despre celălalt. Prin aburii beției sale, Consulul nu vede o femeie vie, ci icoana unei iubiri trecute. Cu toate acestea, dragostea lor, consumată în retrospecție, o dragoste în minus, care nu mai este, are o vigoare uluitoare, e prezentă, vie, actuală, dureros captivantă, nu
Alcoolul ca substanță metafizică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17115_a_18440]
-
sursă importantă a durității este distrugerea imaginii tradiționale a feminității: "De-aș avea și eu o traumă ca pojarul, / o răpăială de ploaie de vară, / o nevroză ca o mătase, / după care ești și mai iubită; / o nevroză ca un abur de mușețel, / după care ești și mai buimacă, / după care fluxul feminității tale asaltează lumea, / o vindecă, îi dă frisoanele unei comori numai de ea cunoscute" (Elegie). Confesiunea poetei implică o luptă acerbă cu toate locurile comune impuse de așa-
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
fabuloase, lirismul devine evanescent, fragil însoțitor al pururi inadaptabilei ființe: "Fă-ți casă, folosește intens/ Spațiul acesta absurd/ Iar în golul sufletului tău/ Pe Matilda așaz-o./ Soldatul din tine e mort/ Artistul, singur,/ Poezia se destramă la micul dejun/ În aburul de cicoare/ Un morman de istorioare ticăloase/ Mucegăiesc pe rafturi/ Pledînd pentru această infirmitate/ Biografică" (Biografică). Demitizării îi succede dematerializarea, resimțită ca o stare paradiziacă, o grație a solitudinii: " Am visat/ că eram cu dimineața în cer/ Priveam crucificările pămîntești
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
Istrati. Ingredientele lui nu sînt drămuite cu nici un fel de grijă, nu sînt amestecate după nici o rețetă personală, ci sînt pur și simplu comandate după savoarea numelor lor și aruncate fără discernămînt într-un cazan soios. Din care se ridică aburii unei fierturi ineficiente magic. Subiecte numai bune pentru un roman senzațional, de felul celor care frisonează imaginația bolnavă a muzeiștilor de ocazie de la Doftana, sînt placate pe acestă lume sudică la care scriitorul nu renunță cu nici un preț, ca la
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
și în ce-l privește s-ar cuveni a-i aștepta ultima filă scrisă înaintea decesului pînă a îndrăzni să-l abordăm cu pana critică. Să ne ierte dl Alexandru George, dar nu e aci o nouă obstrucționare a criticii? Aburul de senzațional ("misterul', cum obișnuiește să spună dl Alexandru George, cînd e și cînd nu e cazul) se mai risipește în clipa în care d-sa admite că nu sînt unicul stabilit în "defect' de ignoranță: "Precizez însă că nu
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
se uite accepția latină a acestuia, însemnînd o bucată de pămînt; căci - dincolo de înfățișarea propriu-zisă - materială, a solului, există într-însul și - mai cu seamă - o valoare istorică permanentă... și din pămînt se desface, aș zice, ca un fel de abur al pămîntului, ceva imaterial, sufletesc, ideal, în care se găsesc amestecate toate elementele celui mai depărtat trecut, toată simțirea și tot gîndul oamenilor care au trăit, toată această frămîntare a pămîntului cu omul și a omului cu pămîntul. Tot cu
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
conducere politică bună, ideală nu răsplătește oamenii decât după meritele lor; pe când într-o dictatură se poate întâmpla orice și mai cu seamă răsturnarea scării valorilor adevărate. Când trenul a venit, abia pufăind, din greu, cu mustățile lui mari de abur, m-am urcat în el printre țăranii cu desagi care se duceau la Sighișoara, în vagonul ce trăznea a formol, proaspăt dezinfectat. În ritmul roților, care totdeauna mă pune pe gânduri, am scos carnetul de note din buzunar și cu
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
dau lunar la "Nufărul" pe bon". Aceleași simboluri, noduri, leagă și firele grave din Haina de cînepă. Dar masca ghidușă a căzut: cîmpiile sînt "molestate de carnavale", "ador să călătoresc pe scară, vecinul de colivie/ să-mi sufle în ceafă aburi de moarte/ Sunt zeița pungilor de plastic, a biletelor de tramvai", "în gura florilor gîlgîie motorina". Pan și-a pierdut harul: "ursuz, încîlcit, maniac/ Cum un vrej de dovleac./ Rău la vorbă, nevrotic, poluat./ (...) Oricum s-a ramolit". Lumea e
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
și în chioșc. Clocotește revolta ratării. Trăsnete și fulgere apar deasupra foișorului și în inimile Soniei, lui Vanea, lui Astrov. Apele destinului se buciumă, vor să iasă din matcă. În sfîrșit, plouă. Nu devastator. Fierbințeala lemnului încălzit se preface în aburi și se înalță deasupra scenei. Plouă trist, monoton, banal, e cald și rece totodată. Destinul inflamat se întoarce la drumul său normal. Cu o singură diferență. Este asumat acum. Prezența cuplului de la oraș a perturbat minți și ritmul clar al
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
urma urmelor arta ca transcendență era crezul anticilor), cît mai ales în punctualitatea unei anume ipoteze. La Steiner, această ipoteză privește istoria literaturii în globalitatea ei, ca parte a istoriei civilizației. Comparînd un roman de Dostoievski cu invenția motorului cu aburi, Steiner constată actualitatea operei literare, imună la trecerea timpului, la progres și evoluție, în contrast cu inactualitatea unei descoperiri științifice, pe care oricînd o altă descoperire o poate face total inutilă. Nu e firesc să acordăm privilegiile cuvenite Creatorilor, mai presus de
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
sugestia unei unități morale care stă la temelia acestei producții, neîngăduindu-i risipa stilistică: "Mi-e tot mai greu să mă simt existînd: un înger închis,/ din greșeală, într-un pătul" (Mi-e tot mai greu). Sau: "Aici, unde numai aburii cailor și întîia ninsoare a iernii/ mai izbutesc să-l scoată din întristare/ pe bărbatul din mine" (Voi muri, știu bine). Sau: "întunericul/ prin care înaintăm cuprinși de pornirile orgiastice/ ale semințelor"( Ușile unui poem). Sau: Și tropotele învelite în
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
servit ceaiul în fața mea,/ apa fierbinte pentru ceai/ în ibric de argint,/ cupa de porțelan pentru băut ceaiul, lingurița de argint pentru ceai,/ zahărul în bulgări,/ farfurioara, inelul, tipsia ovală/ strecurătoarea cu un singur ochi/ și ochiul însuși aburit de aburul/ în care s-a transformat apa care/ a fiert pentru ceai..." (Mă voi așeza la masa rotundă). Matei Vișniec respectă riguros regulile jocului. Construiește texte, care au, cel puțin aparent, un grad mare de obiectivitate, și le lasă pe ele
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
care stocase în sine germenii vizibili ai disoluției. Dihotomiile baroce, în special acelea care privesc coabiarea luminii explozive cu stările nocturne ale materiei, se acutizează pînă la paroxismul expresionist care prinde în vîltoarea lui deopotrivă structura, cromatica și epica imaginii, aburul metafizic învăluie ca o atmosferă densă nenumărate scene bizare, aproape nepămîntești, iar un simbolism difuz și tardiv alunecă în imagine mînat de un vînt care bate parcă direct din lumea lui Kafka sau a lui Gustav Mhering. Iar în spațiul
Amintiri din Mitteleuropa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16379_a_17704]
-
revoluții mîntuitoare și a trăit aievea nenumărate aventuri în care armele de foc și impozantele uniforme jandarmerești nu erau deloc simple obiecte de recuzită. Sub aparențele ficțiunii, ale unei lumi butaforice cu lumini diriajate și cu scene dramatice mîntuite în aburul unui plan secund, acela care desparte confortabil privitorul de obiectul contemplației sale, Julius Podlipny dezvăluie, și creează în același timp, un univers străbătut de o mare tensiune artistică și morală. Ca un mare artist, care așteaptă încă să fie descoperit
Amintiri din Mitteleuropa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16379_a_17704]