874 matches
-
noastră de agitație nefirească. L-am stropit cu apă, dar nu i-am făcut respirație artificială. Știu că sună pervers, dar mâncasem usturoi crud chiar în ziua aceea, deși nu era deloc obiceiul meu. Cred ca emanam prin toți porii aburi care i-ar fi dat lovitura de grație finală, în cazul în care s-ar mai fi găsit un strop de viață în el. Lăsa impresia că ar fi contemplat cu mulțumire situația. Era de parcă un zid s-ar fi
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
sale într-o cumplită întraripare... Primăvara roiau razele de soare în zumzetul albinelor și se topea lumina în trilurile de privighetori, în livada lui Ion Corneliu Tănase, cea cu duzi. Cădelnița floarea de salcâm puritate, în vreme ce brazdele pământului proaspăt întors abureau, duh sfânt al bunilor străbunilor noștri, în margine de oraș, sub turlele Văcăreștilor... De pe-atunci, de-abușilea, iubită de gâze și flori, Maria urca în lumină ca un miracol, supusă chemării cerurilor înalte, ascultând poveștile adâncului gliei strămoșești. Între pământ
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
pe mine zece pături Ca să nu ies în o-mături Și să nu tremur de frig Zori de ziuă vin să cadă Prin perdeaua albă, lipsă Ăsta e doar un tertip să Mai amân ieșirea la corvoadă Mi s-au aburit pereții Cu adânci păreri de rău Cred c-am fost un mare nătărău Pe toate drumurile vieții! Parcă-aveam mai multe lemne Pentru când avea să cearnă Cu tristețe peste iarnă Și atâtea alte semne Cercetez șopronul gol Vreascuri, câteva găteje
VIN DE-MI CÂNTĂ RADU LEŞE de ION UNTARU în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351908_a_353237]
-
dispărut; Jușca, pisica, stătea covrig Pe vatra albă și veche a lui bunica Aburi de pâine proaspătă, caldă, lapte De vacă, pere din pom, prune uscate Sunt numai în vis, îmi amintesc cu drag Suflet nostalgic, lacrimi în ochi îmi aburesc Vederea, Măicuța a murit, casa s-a prăpădit Dar casa din urmă este permanentă, nu Vecini cu ceartă nu purcei și vieți de hrănit Acuma Măicuța este pe deplin fericită. Citește mai mult Măicuța a murit, casa s-a prăpăditVecinii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
că John este adevăratul tată al copilului. Ceasul cu pendulă atârnat pe unul din pereții salonului galben rezervat familiei bătu ora șapte. Viscolul încetase, însă continua să ningă cu fulgi grei. Iarna are, totuși, și părțile ei frumoase. Prin geamurile aburite de la bucătărie, lumina dimineții continua să crească de la o clipă la alta, să facă vizibile până și cele mai întunecate unghere. Linda, ajutată de tinerele bucătărese, lucra de zor. - Dacă-o ține tot așa, până deseară avem zăpada de-un
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
pe unul, pe altul și au ajuns la casa respectivă. Au bătut la poartă. Le-a deschis o matahală de om. Lângă el erau două găleți pline cu mâncare pentru porci. Mirosea a cartofi fierți și a tărâțe. Încă ieșeau aburi din găleți. Nea Ghiță îi explică bărbatului că a vorbit cu șeful de post și au fost îndrumați să vină la această casă pentru a rămâne peste noapte. Gospodarul se uită cu neîncredere când la unul, când la altul, apoi
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
măsele cu paie rupte din mătură. Cum lucrurile păreau că trenează, domnul Aristide, pârjolit fiind de sete după carnea sărată, luă o hotărâre eroică. Se ridică icnind de la masă, coborî din nou la beci și când a revenit, în mână aburea, de mai mare dragul, un clondir cu vin, iar din gâtlejurile invitaților ieșiră horcăieli de bucurie, semn că, până atunci îi încercaseră și pe ei chinurile morții prin însetare. Primul cofăel fu golit fără ca cineva să simtă nevoia ulcelelor, abia
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
Tocmai la timp deoarece, conform înțelegerii din seara trecută, pe la ora prânzului apărură în poartă meșterii fântânari, purtând cu evlavie cu uneltele lor. Bucurie mare, gazda că: „hăhăhăăă, bine ați venit, hai, că masa-i gata, io-te, borșu’ cum aburește, da, hai, întâi să luăm una mică, să ne facem poftă de mâncare! Heheee, altă viață, cioc-cioc, sănătate că-i mai bună decât toate, iar cioc-cioc, apoi năvala în blide, întâi borșul de cocoș cu miros de leuștean și cu
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
bine să am mănuși din care să curgă apa, decât să nu le fi avut deloc. Murați cum eram în apă rece, ne bucuram de mănușile ude leoarcă. Pe ochelari șiroia apa ca pe un parbriz, iar înăuntru ochelarii erau aburiți. Inutil să spun că nu mai vedeam la doi pași. După ce am dat ochelarii jos, vântul și ploaia băteau direct în ochi. Să mai spun că pe muntele Fuji mor anual în medie 35 de oameni, încercând să urce cel
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
și i-am făcut o pâinica subțire. Nu am mai lăsat-o să dospească și am copt-o sub jărăgai. Cand a fost gata, am răcit-o cât trebuia, am scuturat-o de cenușă și m-am dus cu ea aburind și mirosind a pâine caldă cum nu mai mâncasem de aproape un an. Bunica s-a închinat, a mâncat-o încet, s-a închinat iar, a mulțumit lui Dumnezeu că i-a împlit ultima dorință, ne-a mulțumit și nouă
ECOURI MIORITICE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350491_a_351820]
-
pe care nu puteam să le șterg ușor. După un timp intră ea în casă, hai la masă, mă roagă . Cobor în tindă, o masă cu trei picioare cu niște scaune de lemn mici, cu străchini pline cu lapte, mămăliga aburea pe fundul de deasupra, bătrânul scoate sticla cu rachiu și dăm noroc. Ai făcut drumul degeaba, zice, fata asta e singura pe care o mai am și aș vrea s-o țin pe lângă mine, are un vecin care-i dă
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
de draci mi le-au depus ieri, cică pleacă cu toată armata lor dacă vine șpanchiul ăla aici... - hi, hi, hi! mamă, ce distracție! - dar i-o coc eu lu’ ăla! o să-l fac să-și piardă mințile, o să-l aburesc cu rom și cu toate spirtoasele până o să-l ieie dracu! o să-i dau un vapor în primire și o să-l fac să rătăcească pe toate mările și oceanele! - hi, hi, hi, parcă anticipez scena: o să-i dai unul din
• DACĂ AZI AŞ FI DUMNEZEU... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351288_a_352617]
-
dispărut; Jușca, pisica, stătea covrig Pe vatra albă și veche a lui bunica Aburi de pâine proaspătă, caldă, lapte De vacă, pere din pom, prune uscate Sunt numai în vis, îmi amintesc cu drag Suflet nostalgic, lacrimi în ochi îmi aburesc Vederea, Măicuța a murit, casa s-a prăpădit Dar casa din urmă este permanentă, nu Vecini cu ceartă nu purcei și vieți de hrănit Acuma Măicuța este pe deplin fericită. Referință Bibliografică: Măicuța / Stella Reeves : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MĂICUŢA de STELLA REEVES în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351321_a_352650]
-
se ridicau din ea și fetița deveni nerăbdătoare. Aici, pe masuța de lemn, galbenă ca lămâia era strachina ei cu flori pe care o primise de moși de la țața Leana. În curând laptele se revărsă din ceaunul mare în care aburea misterios și-i trimtea Lăcrămioarei o pofta de mâncare, nebună. O bucată de mămăliguță, parcă ruptă din soare a făcut baie în laptele dulce din strachina ei și fetița primi o lingură nouă de lemn cu care să poată mânca
DARURILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356504_a_357833]
-
mai miroseau încă a rom și a vodkă, pentru că tare frumoase mai erau în vitrina ei cu bibelouri, alături de dansatoarele din ipsos, maimuțicile din carton presat și mileurile croșetate. La radio răsuna o manelă de se dărîmau pereții și se abureau geamurile de acel ritm oriental, care le amețea și le punea creierii pe moațe celor două prietene și cîntau și ele, cuprinse de extaz: Domnișoară ultrafină, Vreai o bere la grădină , Pițicato și-n surdină, O cafea, o acadea, De la
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
desigur, cum m-aș fi putut îndoi că o să mă judeci greșit, așa pătat îl primisem, cu ceva efort. Eu continuam să motivez acele pete de unt, tu zâmbeai și mă aprobai din priviri. Umezeala lăsată după o zi ploioasă aburiseră toate geamurile, vântul lovea ca un pendul în ferestre iar noi vorbeam despre vise, despre viitorul nostru. Vedeam cum ți se luminează privirea, bucuroasă că și în mine e ceva atât de fundamental! Eram stăpaniți de trăiri și simțuri comune
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
c-o gagică, glăsui Procuroru' cu-n aer nostalgic. Nea Marmy se foi un pic, bolborosi ceva, apoi își continuă somnul. - I-auzi, nea Marmy, e vorba de gagici! Scoală-te! Strigă în zeflemea, Milică Săpunaru, care, în mintea-i aburită de alcool, făcuse probabil vreo conexiune între foiala bătrânului și ultimele cuvinte rostite de Procuror. Milică, scund și uscățiv, cam la treizeci de ani, era client de duminică, sau de vreme rea, al „bombei” lui Petrică Vișinoiu. Lucra ca agent
2. VISCOL ŞI FLORI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355628_a_356957]
-
septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ioan LILA Viața și romanele unui scriitor controversat Serban Mărgineanu „Urma sângelui întunecat” Editura PERPESSICIUS - BUCURESTI „Îl privea pe El-Coyote, fără a da impresia că o face. Lângă scaunul de bambus, pe o masă mică, aburea un pahar cu ceai verde, aflat alături de un evantai. Luong-Duc îsi aprinse mica sa pipă din fildes. În tutunul negru, aspru, strecurase o infimă biluță de opium.” Trăind în Franța de mai mulți ani, nu mai am nici un fel de
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
bun, Pentru a obștii adunare. Se bucură pentru Iisus, Venit cu rația de dreptate, El ne-a adus lumini de sus Și-n suflet sad de bunătate. Cu mere coapte-i dăruiește Măicuța dragă, de la noi Și cu plăcintă ce-aburește. Ei spun amin, pornind apoi. Pocnesc din bice, trag buhaie Și se urnesc în jos pe cale. Printre nămeți cu hărmălaie, Coboară ulița spre vale. Se pierde în ninsoare cântul, Mai arde focul în butuci, Pe sub ferești aleargă vântul, Rotind ninsoarea
SEARA DE AJUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369006_a_370335]
-
în drumul spre cer? Credeau ei și, mai cred și astăzi, cu domnul Prescurescu-n frunte, că se pot înfrupta și vor ține la infinit! Cu parandărături, calicii, falsuri, iar când vor pleca Dincolo, vor avea suficientă bogăție, cred ei, să aburească și să poată intra să străbată chiar și aleile Raiului! Munteanu: - Aliluia. Acolo, balanța „Toledo”, va avea elemente cu mult superioare acestei planete și, nu numai că nu vor fi ei aceia de pe Aleile Raiului. Prescurescu: Hai! Hai, lasă-te
MONUMENTUL DE LA …URSOAIA! (LUMINA DE LA CERNICA STRĂLUCEŞTE ŞI ACASĂ) TABLOUL (SCENA) 2 de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370900_a_372229]
-
Îi putea vedea pe cei câțiva clienți cum învârteau micii prin muștarul auriu, lăbărțat pe cartoanele ondulate înmuiate de zeama fierbinte scursă din carnea rumenă. Înghiți în sec, întorcând privirea către bărbatul tânăr care ducea leneș la buze o halbă aburită cu bere. Nu-l mai văzuse prin zonă. Când asistenta apăru pe terasă și se așeză la masa lui, Vasilica tresări. Nu o putea suferi pe femeia aceea. - Nebuno, îi strigase asistenta cu câțiva ani în urmă, când venise să
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
povara trecutului./ Idei paralizate de puhoiul timpului/ trecute-n negura amintirilor./ Idei acumulate după barajul idealului./ Lavă fierbinte picurată-n sufletele noastre,/ Lavă incandescentă purtând/ prinosul dragostei de tumultul înconjurător./ Lavă adunată la poarta inimii,/ bătând într-un ritm allegro./ Aburi înfiripându-se înaintea ochilor/ noștri - ceața clădită pe pervazul orizontului/ și... iată masca realității,/ iată-ne ascunși după perdeaua împrejurărilor./ Iată-ne îmbrăcați în costumul pierzaniei;/ iată-ne că suntem Ei!”. Construcția poemului se face astfel încât să reziste în geometria
DANIEL MARIAN DESPRE GHEORGHE MIZGAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370663_a_371992]
-
bucătărie dimineața era pe ochiuri și noi bârfeam la o cafeluță îndoită cu lapte și frișcă, sub masă era sticla cu pălincă dar în semiîntunericul ploii puneam în pahare apă sfințită, câteodată mă prindeai de mână și atunci dimineața scotea aburi de pe ochiurile aragazului, de vizavi striga vecinul la vecina că iar la înșelat cu popa, și ca dovadă a tămâiat-o cu două perechi de palme și a legato de mâini cu mătăniile popii ce le pierduse pe cărarea din
TĂMÂIEREA DE DIMINEAŢĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362670_a_363999]
-
prea lung...să semene a tunsoare. - Nici prea înaltă,nici prea scurtă,nici prea grasă,nici prea slabă... Asculta la mine ,în viață trebuie să știi ce vrei! Ori e albă,ori e neagră,așa cu gri,mai rău o aburești ! - Cred că ai dreptate,de foarte multe ori am fost prins la mijloc și n-am mai avut scăpare. - Păi vezi! Deci... cum să fie? - Cât mai scurt ,că e destul de cald! Îmi înfige o mană groasă în chica si
CU ROMÂNIA LA FRIZER de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352993_a_354322]
-
Puteai să mai rămâi, N-ai fost nici cel din urmă, nici dintâi. Mai știi, când ai venit, câte-ai promis? Ți-am spus că- n vise, totul e permis. Să sper, mi-ai zis, și îmi zâmbeai ștrengar, Mă abureai, turnându-mi în pahar; Și astăzi, când am vrut ca să te cert, Ai plâns, că ești bătrân și să te iert... Ai fost și tânăr, te-ai pierdut, bigam, Să stai cu mine, cât te mai rugam...! Avem vreme, îmi
DE CE-AI PLECAT? PUTEAI SĂ MAI RĂMÂI... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354380_a_355709]