362 matches
-
cincisprezece minute mai devreme, să dau drumul la apă și să mă bag rapid la loc sub plapumă. După ce deșteptătorul mai sună de trei ori, mă Întorc În baie pentru runda a doua, iar la momentul respectiv oglinda e deja aburită toată de la apa minunat de caldă - deși curgând Într-un jet cam anemic. M-am vârât În hainele strâmte și incomode și am ieșit din casă În doar douăzeci și cinci de minute - un nou record pentru mine. Și mi-au trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
loc. Intrară și-și cumpărară cîte o ceașcă de ceai. Cafeneaua asta nu era la fel de plăcută ca cealaltă. Aveau o singură linguriță legată de tejghea cu o sfoară. Mesele erau acoperite cu fețe de masă pătate de grăsime, iar fereastra aburită avea urme de murdărie În locurile În care bărbații Își sprijiniseră probabil capul de ea, În timp ce stăteau tolăniți În scaune. Dar tatăl ei nu vedea nimic din toate astea. Încă avea gesturi de parcă era un mecanism pus În mișcare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu pentru că aș fi o persoană bună și altruistă. Nici pe departe. Egoismul chiar nu era o alternativă: nu aveam timp de asta. În weekenduri, Întorcându-mă de la supermarket, mi se Întâmpla de multe ori să mă uit prin ferestrele aburite ale unei cafenele și să văd un cuplu, cu vârfurile degetelor atingându-se peste ceașca de cappuccino sau un bărbat singur citind un ziar și tânjeam să intru și eu, să comand ceva de băut și să tot stau. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a căror greutate îmi atârnă ca un balast incontrolabil în coșul pieptului. — Ce bine că ai și tu o prietenă! zâmbește mama, cu privirea ei albastră încercănată de nesomn. Fată bună, Georgiana! Zâmbesc și eu, forțat, și-mi scot ochelarii, aburiți. N-are rost să-i spun mamei care-i noțiunea mea despre prietenie. Ce mult îmi doresc alături pe cineva cu care să pot discuta liber ceea ce gândesc, pentru că eu gândesc neîntrerupt, iar ceea ce gândesc este adesea atât de mult
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tânărul, cu un surâs profe sional. Domnul Robert Scarlat este recunoscut în lumea artei pentru stilul său incomod, incitant și totuși aparent familiar. Clara Ionescu păli brusc și simți că i se așterne o pâclă în fața ochilor. își scoase ochelarii aburiți și începu să-i șteargă gri juliu cu un șervețel pe care-l avea în buzunarul pantalonilor, ținându-și privirea în jos. Tânărul mustăcios își continua expunerea, impasibil: Prin acest stil și-a clădit domnul Scarlat succesul, de altfel. Sunt
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
crede că norii au luat foc! Treptat, zdrobit sub căderea fără de oprire a întunericului, roșul cerului se mistuie și întreaga lume se trezește din nou sub stăpânirea aproape palpabilă a violetului rece al serii. Marius își scoate binoclu, șterge lentilele aburite și îl duce la ochi. La cel mult o sută de metri în vale, zărește obiectivul lor. Pădurea, care maschează clădirea din care se văd numai hornurile înalte, este tăiată în două de o șosea pietruită. Numeroase camioane încărcate până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu părul negru, biciuitor și degetele învelite-n lame subțiri de brici. O priveam pe Maria de-aproape, aplecată ușor în față, lipită cu sexul de genunchii mei: lama briciului se plimba nestingherită pe-obraz, o simțeam rece pe pielea aburită, parcă eram un cozonac bun de pus pe masă. Cu fiecare mișcare, sexul i se freca de picioarele mele, metalul desfăcea porii și carnea călduță ieșea la suprafață, la fel ca sânii ei din bluză. Chinul dura multe minute, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
asfalt: tramvaiele de-abia își mai țineau echilibrul pe linia ascuțită, iar oamenii cădeau de-o parte și de alta a ei, țipând de spaimă și neputință. 38-ul se mișca greoi și precis, conform graficului. Prin stratul de geamuri aburite zăream sforile brațului electric din primul vagon, balansându-se prin două găuri perforate în acoperiș. La fiecare oprire, sfoara cobora și se-oprea din mișcare, ca funia de la gâtul unui spânzurat. Duhnea a săpun și petrosin. Podelele patinau pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
două trăsături, încadrarea textului în modernism. Barem de notare: se acordă câte 1 punct pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL TEXTUL LIRIC Testul nr. 43 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentul de mai jos: Menestrel trist, mai aburit Ca vinul vechi ciocnit la nuntă, De cuscrul mare dăruit Cu pungi, panglici, beteli cu funtă, - Nuntaș fruntaș! Ospățul tău limba mi-a fript-o, Dar, cântecul, tot zice-l-aș, Cu Enigel și riga Crypto. Mult îndărătnic menestrel, Un
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
transpirat, -ă nom. transpirarea, transpiratul A ȚÂȘNI Apa țâșnește din asfalt part. țâșnit, -ă nom. țâșnirea, țâșnitul B. DERIVATE (a) SCHIMBARE DE STARE REFLEXIVE A SE ABURI Ochelarii s-au aburit tranz.: Ion a aburit geamul suflând înspre el part. aburit, -ă nom. aburirea, aburitul A SE ACCENTUA Inflația se accentuează în Ungaria tranz.: Importurile accentuează inflația (tranz., agentiv, alt sens "a marca prin accent") part. accentuat, -ă nom. accentuarea (accentuatul − rar) A SE ACCIDENTA Ion s-a accidentat la ora
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
transpiratul A ȚÂȘNI Apa țâșnește din asfalt part. țâșnit, -ă nom. țâșnirea, țâșnitul B. DERIVATE (a) SCHIMBARE DE STARE REFLEXIVE A SE ABURI Ochelarii s-au aburit tranz.: Ion a aburit geamul suflând înspre el part. aburit, -ă nom. aburirea, aburitul A SE ACCENTUA Inflația se accentuează în Ungaria tranz.: Importurile accentuează inflația (tranz., agentiv, alt sens "a marca prin accent") part. accentuat, -ă nom. accentuarea (accentuatul − rar) A SE ACCIDENTA Ion s-a accidentat la ora de sport tranz.: Ion
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
aicea și mi-am făcut vînt, l-am luat și eu așa! taci din gură, Liliana, nu mai vorbești nimic! ai scris despre mine, pentru mine e de ajuns! excursie de elevi, educatoarea evanghelică, ungurește, folosește chitara drept stindard, geamurile aburite, depuneri între ele, în filmul despre Truman Capote mitul scriitorului închis în mit, trăit cotidian, tot așa și legea noastră, vorba comună supracodificare, cînd îți iei și tu chitara cu tine o iau toți, cînd nu, n-o ia nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a fost judecat, a fost reabilitat; pentru mine, nu mai există." Probabil, subscrie și acum exclamației lui Dej: "l-am potcovit pe Pătrășcanu așa cum trebuia să fie potcovit." * D ouă evenimente, aproape concomitente, readuc în atenție un personaj controversat și aburit de uitare: Mao Tzedun. Primul: la Beijing s-a anunțat moartea lui Mao Anqing, al doilea fiu al lui Mao cu prima sa soție, executată de Guonmingdan în 1930. Al doilea: la noi, a apărut, în traducere, cartea lui Maurice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de mine. Pe ea cine a crescut-o? Pe mine cine m-a crescut? Da’ pe ăsta cine naiba l-o fi borât În lume până Într-atât de falnic, Încât toată lumea care trece pe aici Întoarce după el priviri aburite de emoție? Tot umblând după banii datorați de Editura Calende, Îl mai văzusem și altădată pe Restoiu preumblându-se pe peronul din fața cazematei Casei Scânteii. Mișună de pe la un birou la altul, pentru că tot de aici, de prin birourile astea, Își conduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
așez la una dintre mesele din curte, libere la acea oră, pentru a transcrie mai ușor unele note mentale culese de-a lungul rândului. Restaurantul era în schimb foarte populat, fețe tinere și vesele se ițeau dincolo de geamurile mari și aburite, parcă erau peștișori de aur într-un acvariu uriaș. Două pelerine, două femei în vârstă, intră în restaurant, caută o toaletă. Se leagănă pe picioare atunci când merg, ca un pachebot bătut de furtună : vârsta, artroza, hainele grele cu care sunt
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
am spus că nu trebuie să uit. Era vorba de luminile schimbătoare de la cinematograful Odeon, unde mă duceam cu Hartley în copilărie. Mă aflam în galeria centrală, în care mă adusese tata ca să văd Cavalerul râzând, dar lumina părea puțin aburită și densă, oarecum granulată și maronie, deși afară strălucea soarele, sau poate că era de vină doar mahmureala mea. Galeria era pustie. Și atunci am observat ceva ciudat, un soi de coincidență plină de ecouri. Priveam, cu ochi cețoși, tabloul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
preferat să știu, în acest moment, că-mi citește cuvintele și că turbează de gelozie. Domnia terorii lui se apropia de sfârșit. Când m-am apropiat de casă, încă nu se întunecase, dar ziua se învăluise în acea lumină blândă, aburită, care, în miezul anotimpului de vară, celebrează apropierea unor amurguri care, cel puțin câteva zile, nu vor atinge nici un moment bezna noptatică. Luceafărul abia de era vizibil, și urma să strălucească solitar, încă multă vreme, în crepusculul prelungit. Marea era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
deasupra mării. Stăteam drept, în punctul cel mai înalt al cupolei și mă uitam la apă. Nu se zărea nimic pe întreaga întindere luminoasă, ușor vălurită, decât reflexe tremurânde ale luceafărului și ale lunii încă pitite. Cerul își păstra albastrul aburit, care nu se dizolvase încă în albastrul tenebros, noptatic. Vreo două gămălii de stele abia de se zăreau, eclipsate de lumina zimțuită a felinarului-luceafăr. M-am întors spre uscat. Acum devenisem conștient de aerul cald, de stâncile calde, după strania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
prietenii mei din sat. Iar dânsul e domnul Opian, care mă ajută la treburile casei. Tonul și precizarea erau menite să-l stabilească pe Gilbert, cel puțin pentru moment, dincolo de o anumită barieră nespecificată. Ochii lui Gilbert căpătaseră o expresie aburită și uimită. Și, pentru a spune adevărul, încercam deja un sentiment de posesiune în ce-l privea pe Titus. — Vino, am spus. În timp ce-l împingeam pe Titus pe ușă, i-am tras lui Gilbert o lovitură în gleznă, în chip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zăpadă albe, spumoase, dansau în lumina unui bec din fața casei. Aveam vreo doi ani și jumătate și nu mai văzusem niciodată zăpadă. Cerul cernea încet-încet ca o plapumă de mătase în fața ferestrei, iar eu, o ștrengăriță , desenam pe sticla ușor aburită a ferestrei. Când nu mai aveam loc să desenez, am început să privesc afară și atunci am văzut cu uimire mii și mii de steluțe aproape perfecte, prinse una de cealaltă, formând fulgi mici și mari ca niște fluturi. Uimirea
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
pntru prima oară cea a personajului: “E atentă la toate zgomotele care se aud în camera de baie, focul din sobă, aburii, apa. Și dacă e posibil Dania închipuie pași care se apropie. Acum se privește bine. Pielea ei puțin aburită, cu forme indecise, după adâncimea la care se scufundă în apă. Mâna care se apropie de suprafața apei, sau piciorul, sau burta sau sânii.” Frumusețea Daniei , chiar în absența unui observator, e una fluidă, schimbătoare, impresia asupra ei se modifică
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Până când departe, în zarea din stânga, am descifrat un licăr. Am lungit pasul și, într-un târziu, am ajuns. Era un soi de căbănuță/ gheretă de lemn. Înăuntru era lumină și, mai mult ca sigur, era cald geamurile erau atât de aburite încât nu puteam vedea nimic prin ele. Răzbătea însă până la noi o hărmălaie devălmășită pe care o cunoșteam prea bine. Am deschis ușa și am intrat: Flora cel dintâi, apoi eu. Mie mi s-au aburit pe loc ochelarii, așa că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
treburi pe-acolo?" a continuat interogatoriul. "În ospeție!" "Da de unde sunteți?" "Din București!" "Și ce meserie faceți?" Aici, Flora a răspuns răstit și apăsat: "Poeți. Suntem poeți!". S-a stârnit rumoare, iar eu am început să descâlcesc câte ceva prin ochelarii aburiți: era o încăpere nici mare, nici mică, populată de oameni ai locului, bărbați și femei, în haine de lucru, care ședeau așezați la cele vreo zece mese, beau și fumau. "Poeți?" a întrebat aceeași voce care ne interogase și până
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
văzută în asemenea stări, este sublimul mistic, sublimul supranatural, față de care sublimul natural, intuit de artiști în extazul artistic e mult inferior, e numai o copie palidă a celui dintâi, așa cum paradisul zugrăvit în artă nu sugerează decât în forme aburite paradisul viitor real. Interesant este punctul de vedere al lui Nichifor Crainic asupra „locului” sufletesc în care se petrec stările mistice. Avem aci de înregistrat în același timp o teorie a cunoașterii, dezvoltată și evidențiată personal și foarte curajos. În fața
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în fața istoriei că afirmațiile lui Celsius și Suetoniu sînt veridice și corecte adică ivriții prin aceste scrieri au pus la cale o ma-re conspirație împotriva Neamurilor dar goimii cap de lut din imperiu roman au fost așa de bine ,,aburiți” de către mincinoșii farisei, că nu au înțeles ce li se coace! Deci, iudeo-creștinii pînă la anii 187 nu aveau o scriere teologică a lor proprie iar iudaizarea ,,filozofiei creștine venită de la barbari” s-a făcut la cîteva zeci de ani
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]