378 matches
-
lui Barney se umflă ritmic, în timp ce ia o sticlă de șampanie din mâna unuia dintre cei doi și-i umple paharul. Să bem! zice el, turnându-și o porție zdravănă. Zâmbindu-și, ciocnesc paharele. Părăsesc în grabă terenul și mă aciuez pe un scaun pe lângă Davey, de unde puteam să urmăresc mai bine evenimentele. Nu aș fi vrut în nici un caz s-o stânjenesc pe Daisy. Ce se întâmplă? întreabă Davey. În câteva cuvinte, îl pun la curent cu mersul lucrurilor. Pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
alții, pentru că stârmocea atât de mult lângă clienți în cârciumă încât fiecare-i dădea câte o monedă asigurându-i astfel ziua cea de azi și cea de mâine. Frații de suferință au nimerit la masa lui Bau, un alt ratat aciuat la spelunca noastră, tot fost pușcăriaș. Bau era debarasor, plătit la sfârșitul zilei, trăind sub cerul liber cu Leana cerșetoarea, iarna în subsolurile de bloc, pe țevile calde de termoficare. Tot ce obținea din cerșit în cimitir împărțea cu Bau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Îhm... patruzeci ? — Mai Încearcă o dată. — Treizeci și nouă ? — Treizeci și șapte două sute cincizeci, spune triumfător. Și CD care se schimbă singur, gratis. Evident, se deduce din impozit, adaugă. — Aha. Uau. Nu prea știu ce-aș mai putea spune, așa că mă aciuez pe o margine a canapelei și mănânc o alună. Ți-ar prinde bine și ție o mașină ca asta, Emma ! spune tata. Crezi că ai să reușești vreodată ? — Nu... știu. Ăă... tată, apropo. Am un cec pentru tine. Încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Țuțorei de pe Prut trecea „Drumul mătăsii”, care apoi urma calea spre Iași pe valea Jijiei. Și fiindcă pe acest drum umblau rădvane purtând negustori sau boieri cu punga plină și harabale învârfonate cu mătăsuri, mirodenii și alte mărfuri, s-au aciuat și niscaiva bande de hoți. E drept că la început au fost mai multe cete, dar până la urmă a rămas doar una singură, cu un căpitan strașnic. Așa se face că această cale s-a numit și se numește și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sau să se prefacă, în continuare, că somnul dulce îi cuprinsese pe tustrei. Noroc cu motanul bătrân, care miorlăia, necontenit, târându-se printre picioarele grăbite ale femeii, și care, primind un boț de mămăligă și un castronaș de lapte, se aciuase lângă culcușul cald al copiilor. Mămucă, mârâi Ivan , cel mai mare dintre băieți, dă-ne și nouă de mâncare! Nici bine nu v-ați trezit și vă roade turbarea! se răsti, mânioasă, Natalița, care se căznea să desprindă gheața ce
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
plitei, potrivind focul pentru a fierbe sarmalele și rumenind carnea pentru pomana porcului de a doua zi. După ce plecară vecinii, femeia își sumeți mânecile și se apucă a deretica prin odaie, primenind așternuturile, ștergând colbul și alungând păianjenii, ce se aciuase prin colțurile încăperii. Apoi, se îmbrăcă cu straiele cele noi, se încălță cu cizmulițele, cumpărate de Fetea tocmai de la iarmarocul de la Lespezi, de la un ciubotar neamț vestit prin acele locuri, neuitând să-și așeze broboada albă de lâniță, primită în
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
lemn, așa cum glasul ei dulce se deosebea de tăcerea cu care ne-nvățasem eu și Mătușa. Cine a fost Codruț?... întrebă dintr-o dată Liliana, ghicind nelămuririle mele. Își trase scaunul sub ea și se uita insistent la Mătușă. Un copil aciuat pe aici, venit de nu se știe unde, i-a răspuns, privindu-mă complice. Greu scoteai cuvinte de la Mătușă dar Liliana avea o putere anume asupra ei. Hai, povestește-ne, că uite, amândoi suntem la fel de curioși! Bătrâna își fixă privirea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
bună, fiecare lucra după rânduială. La iazul Șlincu se derula concert după concert; încetau broaștele de pe iaz, începeau brotacii din puii de curcudel, mlădițele de răchită sau rogozul din iazul de alături. Încetau vrăbiile din copaci, începeau rândunelele din cuiburi aciuate sub streșinile caselor gospodarilor din sat. Numai peștii și libelulele din iazurile de pe vale, se războiau din cauza capturilor de pureci. Și uite așa, nu-i nevoie de o pală mare, că focul poate lua proporții și dintr-o scânteie. -Libelulo
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ce l-a împiedicat să prindă mai mulți pureci de baltă. La auzul celor gândite și propuse de copii, Pește gri s-a bucurat. Noaptea se apropia cu pași repezi, roiurile de libelule au încetat vânătoarea pentru că purecii s-au aciuat împreună cu țânțarii până a doua zi, în locul mai bogat în vegetație, prin firele răzlețe de papură și locul ocupat de stuf. Familia lui Pește-gri, s-a ascuns pe sub malul iazului pe lângă raci, cu care peștii întotdeauna au făcut casă bună
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
facă bine pe pământ. PERIPEȚIILE REGELUI CĂIȚĂ La margine de Cristinești trăia odată un băiat pe numele de Căiță, orfan de copil. După urma părinților i-au rămas o gospodărie mare și mult pământ. Pe lângă gospodăria lui Căiță s-au aciuat în timp un măgăruș pe numele de Trotinel, un câine pe care-l striga Stup și o pisică pe care a botezat-o Zvârluga. La moartea tatălui, Căiță a primit prin ordin judecătoresc să fie protejat până la majorat de fratele
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sufletul, din toată inima pădurea și în mod cu totul special pădurea de fag, care mi-a colorat copilăria, m-a determinat să înțeleg că nimic nu-i întâmplător și că nu trebuie să mă grăbesc spre viitor, pentru că este aciuat în speranță, fiind valoros se ascunde în istoria trecutului, lăsând urme adânci. Ori de câte ori ajungeam în pădurea de fag îmi găseam liniștea sufletească, fiindcă misterul din acea dimensiune mă determina să văd cu ochii minții că sunt pregătit să înțeleg multe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ai găsit de lucru decât la “muncile de jos”, ca și mine, ai urcat, totuși, de la roabă la o slujbușoară când, într-o bună zi, Dumnezeu ți-a scos în cale pe Sanda, plină și ea de necazurile vieții și aciuată într-o muncă similară, la un spital din Iași. Cu această Sandă divinizată, Gheorghiță s-a înțeles, s-au căsătorit. Suferințele, mai mult decât bucuriile, se adună și când nu tună. Și-au procurat locuință, și au conviețuit în modestie
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
tești, cei mai bătuți în cap se lăudau cu erotismul lor debordant, pe la „ceaiuri“ își povesteau cu detalii câte se întâmplaseră pe „futelnița“ lor, cum își numeau sofaua din cămă ruțele de man sardă sau de subsoluri pe unde erau aciuați. Iar eu aveam 23 de ani și pe futelnița mea nu venise încă nici o femeie... Așa că în primăvara lui ’79, când am plecat la Cluj, la Colocviul Emi nescu, am crezut o clipă că l-am apucat, în fine, pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
A trecut și Ziua Națională. Dacă nu ar fi fost chestia aia tare, cu Bocul percutând la ordinul Băsescului, în fața militarilor veniți pentru paradă, poate ziua aceasta ar fi rămas anonimă, fără nici un istoric, precum ar zice un oarecare analist, aciuat pe la Cotroceni. Dar așa acest prim ministru, care a percutat precum percutorul principesei, (oare despre percutor era vorba la principesă, sau despre altceva?) a luat în plin avânt fața „prostănacului” Geoană și a primit plin de mândrie, onorul militar și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Enescu la vânzare, În diasporă-i trimitem pe Cioran, pe Eliade Și ne mulțumim cu genii ce-au ieșit din mascarade! Toate-acestea se întâmplă pentru că-i demo prostie, Bișnițarii vin să facă din cultură parodie! Iar acel stăpân de haite, aciuat la Cotroceni, Râde de se prăpădește la al proștilor refren! Astă viperă cu coarne, râgâind a băutură, Evadată din epave, are gust pentru cultură?! Șleahta lui de iguane, de hiene și varani Își petrece vremea-n glume cu retorici de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
am părăsit-o pe zgripțuroaica aia stearpă de nevastă-mea în Charlestown, Massachusetts, pe 1 martie 1930 după Hristos, și nici c-am privit peste umăr. Dar Betty mi-a scris că are nevoie de un loc unde să se aciueze, așa că... — Scurteaz-o, tataie, îl întrerupse Lee. Când ai văzut-o ultima dată pe Elizabeth? — Ușurel, colega, am intervenit. Omul cooperează. Continuați, domnule Short. Cleo Short se foi în scaun și se uită cruciș la Lee. Înainte să facă pe deșteptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
au venit la tine în gazdă, acum, noaptea? Adu-i la noi ca să-i cunoaștem! Lot ieși în fața lor și le spuse: - Vă rog, fraților, nu săvârșiți vreo urgie! Cineva de-afară a strigat însă: - Acesta singur care s-a aciuat la noi ca venetic, vrea să ne fie judecător! După câteva clipe se simți zarvă în fața ușii. Cei doi au sărit în picioare și, deschizând ușa puțin, l-au tras pe Lot înăuntru, iar Auta s-a repezit la fereastră
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de glicinele uleioase și de tămâia zilei de rugăciune care se încheiase. Se trezea în el, sfâșiată, vocea locului în care crescuse și se strânse, ca rupt de crampe, la picioarele unui pod de sub care apa secase. Câțiva muzicanți se-aciuaseră sub piloni și cântau, iar cântecul lor răsuci și mai mult durerea din el. Oamenii se duceau către casă pe jos sau pe motorete luminate de câte un far, iar lui i se păru că nici nu plecase de-acolo
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
înfigi un cuțit în ea! Uite aici! Îi lipise de față pâinea rumenă, aurită în țest și Omar o simți și el: era caldă, ca o inimă vie, dar mai ales mirosea precum chiflele lui Abdullah Ün, care era turcul aciuat între casele negustorilor de mătase. El nu cocea lipii, ca toți brutarii, ci „fețișoare de pâine“ pe care și le doreau mai ales copiii. În Yazd, era o invenție caraghioasă, toată lumea voia la masă doar aluaturile lui Fatemeh, însă pentru
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu acoperișuri cărămizii ori roșu- cireașă, ca niște miniaturi risipite în larg. Era un mod nou, nemaiîncercat, prin care Godun chiar că se juca de-a grădina raiului, într-o albie fără apă. Căpătase copii, acareturi, animale de companie, șobolani aciuați din lan, cârtițe, viituri și noroaie, instalații de gaz metan, chioșcuri și rigole, obiceiuri de îmburgheziți. Locatarii primeau drept de preempțiune, așa că, după trei generații, puteau să-și cedeze locul nepoților ori s-aleagă încă treizeci de ani. Părea un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
moschee turcească suficient de încăpătoare, dar comunitatea persană era recentă și prea restrânsă pentru a fi avut locașuri de cult somptuoase și la vedere. În schimb, exista un cimitir evreiesc în acel cartier secular în care ajunsese, iar Omar se aciuă pentru câteva clipe la umbră în acel spațiu mângâiat de tăcere al verilor lui semiți. Stând lângă o cișmea cu ornamente de piatră, în același timp nu putea să nu râdă în sinea lui de caraghioslâcul acelui popas, fiindcă ceea ce
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
1-a pus într-o colivie legată cu funde bogate, o oglindă cam plesnită și alte foarfeci. Era dat cu rachiul și el, că avea mărunțiș din bacșișuri și-i stăteau rău gologanii în buzunar. Într-o primăvară se mai aciuase și Gogu, un croitor, de lucra acasă. A dat vorbă prin vecini, mușterii se găseau. Lucra ieftin și muierea lui se pricepea la croitul rochiilor. Nevasta meșterului abia încăpea pe ușă, o știau și copiii, crescută din belșug, de-abia-i ajungeai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îmi simțeam respectabilitatea cam pusă la încercare. Adăpostul nostru se dovedi strâmt, mai curând o cavitate în stâncă decât o adevărată galerie, ceea ce mă liniști, deoarece puteam atinge cu ușurință fundul grotei, asigurându-mă astfel că nici o sălbăticiune nu se aciuase acolo. În afară de neîmblânzita mea Hiba, care se comporta tot mai ciudat, îngrămădind pietre pentru a îngusta intrarea, curățind cu grijă locul, înfășurând burduful și curmalele în lână spre a le feri de ger, în vreme ce eu însumi, trândav și batjocoritor, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la Düsseldorf. Apoi a aflat că a ajuns în Mexic. „L-a dat și la Europa Liberă“, îmi spusese într-o noapte, când mă chinuiam să prind și eu postul acela. Din cauza fugitului avusese necazuri cu Securitatea, divorțase și se aciuase pe lângă o actriță în vârstă căreia-i făcea menajul. Când am revăzut-o tocmai termina divorțul. Apoi, după vreun an, mi-a spus să nu o mai sun. Actrița îi trecuse casa pe numele ei. Mai apoi s-a măritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-i fals. Era lumea foștilor, a scăpătaților, a deposedaților de averi, mulți dintre ei cu stagii prin pușcării, părăsiți de familii, dați afară de prin casele lor. O galerie de bătrâni mai mult decât nevoiași, resemnați, firavi, ca niște animale bolnave, aciuați pe lângă o măsuță, privind pofticios cum îți beai paharul de iaurt, îți rumegai chifla sau mușcai din plăcinta aburindă. Nu puteam rezista privirilor flămânde. Nu mi-am pus niciodată problema că ar putea fi mincinoase. Nu cred nici acum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]