456 matches
-
părinte mai împăcat cu durerea lui, înseninat în tristețe; și o carte excepțională. Cronologia în zigzag deschide în paginile ei mai multe sertare ale memoriei, în planuri diaristice distincte. Prezentul dureros, traumatic al confesiunilor de după moartea lui Matthew preia în acolada sa fragmente consistente din jurnale mai vechi, cu o perspectivă, evident, datată, depășită, corectată prin evoluția bolii și a dramei. Nu este vorba aici de trucurile compoziționale prin care jurnalul (și jurnalul în jurnal) intră în corpusul unei ficțiuni literare
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
Poezia - pentru a spune ca Zimmer despre Maya - pune un «și» între incompatibilități” (Poezia). Aidoma lui Orfeu (dar și Sfîntului Francisc), bardul nostru intenționează a se adresa nu numai omului, ci și dobitoacelor, plantelor, pînă și mineralelor, cuprinse într-o acoladă de metaforică iubire. Iubire care se întoarce de la obiect la subiect: „Probabil că Orfeu, cînd vorbea despre puterea miraculoasă tămăduitoare a nestematelor, în poemul Pietrele rare, urmărea nu doar să prezinte pietrele prețioase omului, ci și să-l recomande pe
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
a îndurat s-o arunce, înduioșată de munca la care s-a supus pentru a formula chestionarele. Din păcate, curiozitatea cititorului nu e pînă într-atît de darnică ca să străbată, stinghere și nelămurite, niște întrebări care, în lipsa răspunsurilor cuvenite, rămîn niște acolade retorice plutind în gol. Spuneam că autoarea e solicitantă și insistentă și, din acest motiv, întrebările nu sunt puse de complezență, ci creează o tensiune care silește preopinenții la un spor de concentrare. Mai mult, Ioana Revnic nu pare o
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
vieții noastre lăuntrice: "Orice frază generală, imprecisă, are ceva muzical. Ea provoacă fantezii filosofice - fără să ducă la apariția vreunei succesiuni determinate de idei filosofice sau a vreunei idei filosofice particulare". Pentru a-și extinde sinecdoca reflexivă printr-o largă acoladă existențială: "Poezia lirică este corul în drama vieții - lumea. Poetul liric este un cor alcătuit armonios din tinerețe, bătrînețe, bucurie, simpatie și înțelepciune". La rîndu-i, emulul român al autorului Diotimei își varsă asocierile vizionare, cu tonalitate de rugă, în potirul
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
a obosit perseverența într-o anumită formulă artistică - aceea care v-a consacrat? - Nu, pentru că am făcut unele variațiuni care duc către altceva și acel altceva stă să se închege. Am publicat în revista de la Satu Mare a lui Radu Ulmeanu - Acolada - trei proze care nu au înfățișarea strictă a scrisului meu. Sunt încercări de obscurizare, de abreviere și de condensare, un fel de pălăvrăgeli care nu urmăresc să povestească, ci să creeze stări, să-i producă cititorului reverii. Scrierile acestea aparent
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
în cărți, dar iată că ei scriu și în Monitorul Oficial. Fie și numai pentru acest lucru, și Laurian Stănchescu ar trebui ales președinte al USR, și încă acum, ce să mai așteptăm un an și jumătate!” Fișele torționarilor În ACOLADA (nr. 7-8), revista pe care Gheorghe Grigurcu, Radu Ulmeanu și Petre Got o scot la Satu Mare, găsim un binevenit memento, cuprinzând nume și fapte ale securiștilor torționari care au activat în regiune, în anii ’50, contribuind la schimbarea în rău
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4414_a_5739]
-
vorba de o "retragere din lume", din cea a conveniențelor sociale, numită odinioară le monde. Urmează o explicație aparent cochetă, însă care conține o confesiune ce indică nu doar profuziunea, ci și profunzimea experiențelor în cauză, nesațiu acaparant, purtînd neîndoios acolada unui destin: Cînd timpul ți se suprapune însă mai ales cărților (scrise ori citite), configurația lui pare la prima vedere extrem de monotonă. E doar o impresie înșelătoare. Dacă ești mai atent, te frapează varietatea uluitoare a unei lumi nebănuite care
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
lor, exaltănd patrimoniul latinității, desena un soi de concurs bine venit, unde ne produceam, într-o emulație euforică, reprezentanți de pe meridiane disparate, de la Jorge Amado, gloria prozei braziliene, și Luis Jaime Cisneros, președinte al Academiei peruane, care înfășura evenimentul în acolada unor reconfortante, fraterne identificări filologice, pînă la savanți devotați scrupulului experimental, Philippe Lazar, de pildă, director la I.N.S.E.R.M. și responsabil al Consiliului European de Cercetare Medicală. Asemenea contribuții diverse, alcătuindu-se armonios împreună, ca și trimiterile istorice din texte operînd
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
o excepție printre poeții tineri, dar nici caz cu totul banal. El pleacă mai degrabă de la un principiu simfonic, punînd tema în orchestrație și administrînd-o în dezvoltări coerente, cu articulațiile controlate. Modulațiile acesteia au libertatea improvizației, ca efecte baroce în interiorul acoladei, dar și ele se întorc, pînă la urmă, în folosul suprem al economiei tematice". Rezultatul? Bineînțeles e un surplus de autentificare a expertizei în care se reunesc două instanțe, cea exegetică și cea auctorială, prima aptă a se introduce, în
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
și anume, să ștergi cu buretele ce a fost înaintea ta și să apari tu împărat peste un loc viran!...), deși aparent îți dă putere, în realitate te face vulnerabil și mic până la indistinct. Supraviețuirea egală cu performanța În revista ACOLADA (nr. 3), Gheorghe Grigurcu publică un articol cu titlul „Scriitorul în impas”, în care discută situația delicată în care se află scriitorii români contemporani. El trece în revistă cu înțelegere dificultățile pe care le-a înfruntat anul trecut Uniunea Scriitorilor
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3752_a_5077]
-
în care dăruirea de sine se conjugă cu dorința de împlinire a ființei, reculegerea se complinește cu propensiunea spre celălalt, retragerea în sine cheamă acordul suplu, simpatetic, cu ființa iubită. Sentimentul iubirii e, mai degrabă, o promisiune a comuniunii, o acoladă utopică, o tentație a desăvârșirii prin eros, decât realizarea în sine a clipei de dragoste. Expresia poetică primește, de aceea, aspectul unei invocații și amprenta unui elan idealizant, ce condamnă trăsăturile ființei iubite la o eternă nedesăvârșire, la un provizorat
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
una consacrată poeziei lui Dorin Tudoran, cealaltă prozei lui Dumitru Țepeneag -, spiritul critic a fost la el acasă. Textura tematică densă a lucrărilor și ideile îndrăznețe ale studenților și masteranzilor participanți i-au ispitit pe autorii-temă la deschiderea unor largi acolade discursive în partea rezervată discuțiilor. Ceea ce nu înseamnă că s-au lansat în excursuri ex cathedra infructuoase. Aceștia au pus o serie de probleme spinoase ale actualității, precum viața în comunism, relația cu Securitatea, (auto)cenzura sau disidența. La secțiunea
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
Cronicar Hiperbolă fără temei În numărul 5 din 2012 al revistei ACOLADA, Barbu Cioculescu, cu același umor și aceeași rafinare a termenilor, își răsfață cititorii cu cîteva meditații care vin la țanc în marginea posterității lui Caragiale. Dar ce a atras atenția Cronicarului în articolul „Caragiale, leneșu”, e o îndrăzneață și deopotrivă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4538_a_5863]
-
să reziste și să își facă un rost". Din fericire, mai există gazetari ca Tia Șerbănescu - nu prea mulți, ce-i drept - care nici nu cedează, dar nici nu se retrag. Chapeau! Otrava presei literare În ancheta găzduită de revista Acolada (Satu Mare, iunie 2009) pe tema relației dintre scris și lectură, Livius Ciocârlie și Liviu Ioan Stoiciu dau răspunsuri inspirate. Amîndoi au acel simț al realității care le împrumută o luciditate dezarmantă. Începutul lui Livius Ciocîrlie e în nota modestiei autoflagelante
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6941_a_8266]
-
alături calul de rezervă. Pe cel căzut îl consumau". în imperiul incertitudinii și al devalorizării, imaginația autorului pătrunde nu fără cochetăria care pune surdină revoltei (expresia imediată a acesteia e mereu evitată precum o capcană a certitudinii, a speranței!). Largi acolade frazeologice îmbrățișează laolaltă, cu o mărinimie în răspăr și ea, oarecum oblică, protestatară, obiecte și ființe, tăceri, stări de spirit, circumstanțe private ori istorice, ironii, melancolii: "Mică e lumea! De acum înainte, istoricul va putea consemna cu acte și documente
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
nu ne privește decât în proporție de 3% în fabulosul nostru optimism național. Recent, într-un articol de dezolare dintr-un cotidian de mare tiraj, dl Mircea Cărtărescu deplângea realități sociale, cu iz de ireparabilitate, punând la baza tristului prezent acolada de la stăpânirea otomană, la fanarioți, inclusiv perioada comunistă. Ca istorici, am coborî jos de tot, la ceea ce scria Herodot despre tracii zavistnici care, numeroși cum erau, ar fi putut domina pământul, dacă n-ar fi fost atât de dezbinați. Ce
Din Vodenia în Molvania by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7377_a_8702]
-
-l ajungă și să-l strivească, să-l facă praf și pulbere pe cel care-l iscase. Înainte însă de a face pasul următor, în prezentarea cercetărilor mele, abuzez de răbdarea și îngăduința dumneavoastră și vă solicit răgazul încă unei acolade asupra personajului. Când eram copil, am citit o biografie a lui Cristofor Columb, era o carte dinainte de '44, nu știu cum păstrată de tatăl meu, ferfenițită, scrisă de un autor cu nume nemțesc, Jacob Wassermann, și tradusă de Ion Sân-Giorgiu. Cartea m-
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
și cei mai frumoși sînt, cu certitudine, nasturii feminini: de bluză, de rochie, de taior, de palton... Iată unul cafeniu, rombic, cu un fin chenar argintiu încorporat în masa translucidă. Iată și doi de culoare crem, asociind în cerc trei acolade caligrafice, care se repetă la scară redusă în centrul desenului marginal, de astă dată din metal argintiu. Alți doi nasturi, de un violet distins, își împart suprafața rotundă în patru triunghiuri cu laturile curbe, simulînd un acoperiș aplatizat. Doi nasturi
Faraonul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10277_a_11602]
-
înșiruire digitală. Un uriaș vârtej, O tornadă De zero și unu Unu și zero, Vânată fără încetare De un Maus feroce. Ochii limpezi Azi e la marginea lumii Gura leului va mai înghiți câteva suflete Nu se știe pe cine. Acolade mari de întuneric Ne străbat fără să știm. Trupul nostru îl joacă la arșice Viermi neștiuți Viermi care vor învinge. De-a rostogolul curge Soarele pe dealurile timpului. E bine să fii neînfricat, E bine să ai ochii limpezi Curați
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
slăbiciunea dioptriilor critice le-a interzis percepția unitară. Rămîne meritul lui Mircea Nedelciu, exponent de frunte al postmodernismului literar românesc, de a fi înțeles cel dintîi adevărata semnificație a Partidului Liber-Schimbist și de a-i fi acordat, în martie 1990, acolada lui fraternă: ,Cei care doar ați rîs cînd ați auzit de înființarea acestui partid vă veți mai aminti de el în fața urnelor și mult timp după aceea."2) Dimensiunea ,citațională" a Partidului Liber-Schimbist îl atașează postmodernismului în chipul cel mai
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
și alta a ei așezându-se în tăcere cu un aer ușor mototolit și psihopomp. cei doi o salută în același timp cu o abia schițată plecăciune. în sfârșit pentru a se saluta între ei cel din stânga femeii (cu o acoladă tandră cuprinzându-i umerii dar fără să o atingă) își trece mâna prin zid spre cel din dreapta care i-o strânge cu neprefăcută căldură. și-n tot acest timp doamna privește imperturbabil înainte. doar că dintr-un anume unghi și
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
o mărturie scriptică, de dragul copiilor, deși urmase doar cinci clase primare ("Caietul" său, deși evident purtînd un retuș stilistic, constituie un manuscris prodigios), nu era mai puțin o făptură pasională, îngenuncheată de greutăți, azvîrlită în lotul unor "dureri înăbușite". Iată acolada duios-absolutorie prin care o îmbrățișează postum fiul său: "Măritată de către autoritarul ei tată, la mai puțin de cincisprezece ani, cu un bărbat mult mai vîrstnic decît ea, cizmar dintr-un alt sat, ea avea o legătură cu un băiat de
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
începutul sfîrșitului pentru comunitatea sașilor din România sau, cum spune hîtru unul din personaje, despre invazia rușilor: Exitus Lethalis. Privind înapoi cu nostalgie la o perioadă aureolară, într-un fel de tinerețe fără bătrînețe, Radu Gabrea desfășoară povestea între două acolade identice, ultima noapte de dragoste și o reală noapte de război, o zi mai lungă decît veacurile în care comunitatea sașilor a dus o viață tihnită construind solidarități ce se dizolvă dintr-o dată sub impulsul demenței totalitare. Războiul declanșează între
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]
-
Onisei, desferecă histoires despre profesionalism și modele. Rapelul, cînd stau de vorbă George Banu, regizor și critic, acum profesor de Artele spectacolului la Paris, și Emilia Chiscop, e despre școli, diferit înțelese, despre influențe, despre schimbări și literatură. Fiecare asemenea acoladă se deschide și se închide, firește, pe cartea lui George Banu tocmai lansată în România, Peter Brook. Spre teatrul formelor simple, coeditată de Polirom și Unitext, întocmai cum întrebările celuilalt dialog pleacă și vin spre/ dinspre răspunderea unui critic și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11106_a_12431]
-
de-semnificării în chiar sanctuarul semnificației înalte: "Veniți/ s-a redeschis altarul/ priviți-l/ îngenunchiați/ lingeți-l!// Oglinda s-a subțiat/ de tot -/ tînărul Narcis linge la ea" (S-a redeschis altarul). Sau următoarea dublă demitere, mitologică și uraniană, sub acolada unei familiarități de limbaj nuanțînd renunțarea: "Din salcîmi/ se-aude nechezatul/ calului troian/ al mînzului, adică,/ al nepotului/ - de fapt - nu contează/ se-aude un șirag de perle false/ deșirîndu-se/ acum/ cînd alinierea planetelor/ te face s-auzi/ încă o dată
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]