1,011 matches
-
Harry o Întâlnește pe Sally“ pe TNT. Când am ajuns acasă, cantitatea de flecăreală care-mi rămăsese se apropia rapid de zero și mai aveam Încă de traversat tot holul ca să ajung la lift, unde urma să fiu cu siguranță acostată de Seamus. Am reușit să apăs pe buton și mă bucuram În tăcere de această victorie când el se materializă, ca de obicei, de nicăieri. —O zi bună? Întrebă, cu un zâmbet imens. —Ăă, mda, cred că a fost În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
turcă, dar nu mă așteptam să ne pună mari probleme, iar Kamal promisese că o să-i țină departe de zonele VIP. Una peste alta, aproape toată lumea părea mulțumită de cum fuseseră aranjate lucrurile, iar grupul părea aproape entuziast când vasul a acostat În dreptul unui debarcader cu covor roșu. —O să se holbeze bărbații la noi? Îl Întrebă Elisa pe Kamal, cu ochii măriți de neliniște. —Să se holbeze la voi? Desigur, vă vor remarca frumusețea, dar nu cred că vă vor face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o mie cinci sute de Cuceritori, adică toți cei rămași În capitala imperiului, căci numeroase grupuri de acțiune erau plecate În misiuni pe teritoriile Asiei și Europei. Din locul În care se afla, Alexandru observă un caic al poliției vamale acostând lângă corabia genoveză. În mijlocul mulțimii, Gabriel se Întoarse și văzu și el pericolul. Câțiva ieniceri urcară la bordul corabiei și fură Întâmpinați de căpitanul Morovan. De departe nu se putea desluși cum decurge discuția, dar se putu vedea cum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se Întoarse și văzu și el pericolul. Câțiva ieniceri urcară la bordul corabiei și fură Întâmpinați de căpitanul Morovan. De departe nu se putea desluși cum decurge discuția, dar se putu vedea cum un al doilea caic plin cu ieniceri acostează lângă corabie. Membrii echipajului se adunară În jurul lui Morovan. Gabriel privea când spre corabie, când spre palat. Când văzu că și al doilea grup de ieniceri urcă la bord, ridică degetele mâinii drepte, arătând semnul patru, apoi semnul doi. Patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
taberele din munți. Sosirea lor era secretă. Acestea erau condițiile evadării pe mare, În caz de catastrofă În țară. O știuseră Încă de la plecare. Dar nimeni nu crezuse că se va ajunge aici. Și acum, În toiul iernii, iată-i acostând la Veneția. O cu totul altă Veneție decât cea pe care o cunoscuse Alexandru. Una pe care aproape că n-avea voie s-o vadă, tocmai ca să nu fie văzut. O Veneție rece, privită cu ochii unui străin. Fără palatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a schimbat. Portul Cetății Albe e aproape pustiu. Cu Moldova ocupată de trupele otomane, Întregul comerț s-a oprit. O singură siluetă de corabie dispare, fantomatică, spre vărsarea fluviului În Marea Neagră. Ca să mă aflu În treabă, Întreb câțiva pescari care acostează ce corabie e aceea. Mă privesc cu un aer ușor uimit. E o corabie celebră, o legendă a corăbiilor de pe Dunăre și Marea Neagră. Corabia care a ajuns la Istanbul cu un detașament de Apărători și a reușit să scape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
separată După acel incident, Bobby recurge la alt tertip. Pierde vremea prin locurile frecventate de englezi, încercând să intre în vorbă cu ei. N-o face pentru bani. Doar ca să se amuze. Apollo Bunder este un astfel de loc. Când acostează vreun vapor, docul se umple de lume și printre aceștia sunt mulți nou-veniți, care au nevoie de ajutor. Strecurându-se printre sacii cu corespondență și bagajele marcate cu cretă, caută astfel de nou-veniți, evitându-i pe cei așteptați de prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
prea intrigat ca să mai fie și ofensat. Cum miros porcii? Există un miros englezesc tipic? Întrebarea îl fascinează. Începe să evite usturoiul (cel puțin înainte de a ieși în oraș) și încearcă pe furiș să simtă mirosul oamenilor pe care-i acostează la docuri. Dar nu este destul. Într-o zi, din disperare, îi plătește unui servitor de la hotelul Watson câteva ane să-l lase să adulmece un maldăr de rufe. Omul îl crede pervers, dar este gata să-i ia banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
etape imperceptibile, este un proces continuu, nu un salt brusc. Dar dacă există ceva în genul trecerii unei linii, asta se întâmplă în noaptea în care-l cunoaște pe Philips, agricultorul singaporez. Destinul efectuează electroliza acestei întâlniri, pentru că Philips îl acostează pe Bobby, și nu invers, cerându-i o brichetă, pe când se plimba pe Marine Drive. Bobby scoate noua sa brichetă cu gaz, iar omul își face palmele căuș deasupra flăcării. Se încheagă un pic de conversație, ceva de genul „ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tăcere și-i întinde tacul. Câștigă primul tur și Bobby se strecoară pe balcon să fumeze. Jubilează cu energia suprimată a unui spion plin de succes. Siguranța de sine a jucătorilor de biliard l-a molipsit și pe el și acostează un chelner comandându-i un gin și apă tonică, ca un alb care se bucură de plecăciunea adâncă a unui servitor ciocolatiu. Ia băutura și duce o mână la spate, imitându-l inconștient pe Philips. Chelnerul dispare și Bobby învârte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
părăsească. Când, în cele din urmă se întoarce la club, Famous îl cheamă în curte, și-i vede pe antropologii care stau impacientați pe verandă. Vasul îi așteaptă gata de plecare, legănându-se dintr-o parte în alta a râului, acostat la câteva mile de coastă. Este un spectacol care nu te inspiră; hula pătrată, plată, cu un acoperiș subțire care fusese cândva vopsit alb, dar pe care anii de funcționare îl făcuseră mai mult sau mai puțin roșu-ruginiu. O singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Nu fac decât să mă întorc de pe Muntele Fumuro. Dar, dacă tot sunt aici... În timp ce stătea în fața lui Tadaoki, Hideyoshi bău puțină apă și începu să dea ordine: — Ridicați imediat tabăra și plecați acasă. Apoi, luați toate corăbiile de război acostate la Miyazu, în Tango, și atacați coasta inamică. Lui Hideyoshi îi venise ideea marinei militare în timp ce urca muntele. Planul nu părea să aibă nici o legătură cu ceea ce făcea el în acele momente, dar discrepanțele de acest gen erau, poate, proprii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
asfixiant, aerul cu miros de motorină cutremurându-se din cauza claxoanelor și a înjurăturilor extrem de originale. Nu puteam să fac față energiei în stare pură cu care era îmbibat orașul. Sau numeroșilor idioți care stăteau lângă mine în metrou sau mă acostau pe stradă. Totul era mult prea înăbușitor. Primele trei zile le-am petrecut ascunsă în camera mea de la cămin, dormind și citind reviste, cu jaluzelele trase. N-ar fi trebuit să vin, mă gândeam nenorocită. Nu făcusem altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de pierdut cu americanii. Ei simbolizau tot ceea ce el considera dezgustător în lumea modernă. Cuprins de un dezgust și mai aprig pentru prezent și de o nevoie urgentă de a trage un gât de whisky, preotul vâsli până acasă și acostă la capătul grădinii sale. în spatele lui, rămas în cabina navei de agrement, Gaskell încetă să mai strige. Preotul care îi salvase viața îi ignorase cererile răgușite de ajutor suplimentar, iar Sally stătea în picioare lângă ambarcațiune, cu apa până în talie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și te gândești, e destul de ciudat. Mă întreb dacă sunt în barul care trebuie. Până la urmă, au trecut cel puțin douăzeci de minute de când a spus Adam că e pe drum. Poate a fost atacat pe stradă. Poate a fost acostat de vânătorii de autografe sau a fost urmărit de paparazzi. Imaginația mea aproape o ia razna, când sună telefonul. —Hei, unde ești? E Adam. Mulțumescu-ți, Doamne. Mulțumesc mult că nu mi s-a tras iar clapa. Nu aș fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Trebuie neapărat să-ți arăt ceva. — Ce anume ? Tu... vino, zic , simțindu-mă ca Sharon Stone. Ha ! Sex la serviciu, păzea că vin ! Mă grăbesc cât pot de tare pe hol, dar, În momentul În care trec pe lângă administrativ, sunt acostată de Wendy Smith, care vrea să mă Întrebe dacă vreau să fac parte din echipa de baschet. Așa că nu reușesc să ajung la subsol decât câteva minute mai târziu și, când deschid ușa, Connor e deja acolo, și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Îmbrăcată mereu... — Și eu mor după păpușile Barbie ! Carol Finch de la contabilitate Îmi aține calea. Ce zici, Emma, punem de un club Împreună ? — Eu... trebuie să plec. Mă retrag câțiva pași, apoi Încep să fug pe scări. Dar lumea mă acostează, din toate direcțiile. Nu mi-am dat seama că sunt lesbiană decât la treizeci și trei de ani... — Mulți oameni sunt confuzi În legătură cu religia. Uite o broșură cu grupul nostru care aprofundează studiul Bibliei... — Lăsați-mă În pace ! strig Înnebunită. Lăsați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că pietrele zburau înapoi și-i loveau în față în loc să zboare spre maimuțe. Când nu se aflau în bazar sau în livadă, maimuțele se obișnuiseră să aștepte în copacii ce creșteau pe marginea drumului ce ducea la piață și să acosteze oamenii care se întorceau pe la casele lor venind din bazar, în speranța că vor găsi o sticlă de vin de palmier sau poate chiar de rom. Lăsându-și victimele să zacă în mijlocul unei grămezi de mere, okra, ulei Postman și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
reporterii veniseră În Întâmpinarea noastră, la bordul bărcilor pe care le Închiriaseră, și, slujindu-se de megafoane, ne adresau În gura mare Întrebări la care unii pasageri se străduiau să răspundă, cu mâinile făcute pâlnie la gură. De Îndată ce Carpathia a acostat, alți ziariști se precipitară spre cei salvați, Încercând, fiecare, să ghicească cine putea să le istorisească faptele cele mai veridice sau mai senzaționale. Un foarte tânăr redactor de la Evening Sun mă alese pe mine. Se interesa mai ales de comportamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Atunci n-aș avea ce să vă fac, desigur, Îmi spune zîmbind. Dar știu că n-ați face așa ceva, căpitane. — Aveți la dumneavoastră cei două sute? — Desigur. — Puneți-i sub farfurie. I-am pus. — Bine, i-am spus. Plec dimineață și acostez cînd se lasă Întunericul. Acum, unde se face Îmbarcarea? Ce ziceți de Bacuranao? — E-n regulă. E totul aranjat? — Sigur că da. — Și acum, În legătură cu Îmbarcarea. Aprindeți două lumini, una deasupra celeilalte, la promontoriu. CÎnd le văd, vin. Veniți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tare, și asta pînĂ la zece și jumătate. MĂ distra și-mi mai lua gîndu’ de la ce urma. Nu mă gîndisem c-o să aștept atîta. Planul era să plec după ce se lăsa Întunericul, să fug, să evit lumina și să acostez lîngă Cojimar. Puțin Înainte de unșpe am văzut cele două lumini strălucind pe promontoriu. Am mai așteptat puțin și apoi am pornit Încet. Bacuranao e un golf mic unde exista un doc de pe care se Încărca nisip. Acolo se varsă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai des la cerșit simțea pe propria-i piele că trăiește și cum trăiește. Într-o zi, aveau în trăistuțe roadele așa zisei munci a lor. Se îndreptau obosite, dar mulțumite acasă. Niște băieți, cam de vârsta lor, le-a acostat. — Unde mergeți, tuciuriilor? Văzând că ele nu răspund, îi smulge Izaurei trăistuța cu cele ce primse din cerșit și până să-l prindă Izaura, băiatul se uită și vede ce are. — Ha! Ha! Ha! Ți-au dat oamenii de milă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ajutor cu rezerve de oxigen? întrebă Parker. ― Prea aleatoriu, replică Ash. Mai întâi, apelul nostru va ajunge înaintea noastră doar cu un minut sau două. Până ce se lansează o unitate de salvare în punctul de emergență a hiperspațiului, până ne acostează, umple nava cu aer fără să dăuneze cocăi... Nu, sunt de acord cu Ripley asupra unui punct esențial. Ar fi o nebunie să ne întoarcem în congelatoare înainte de a ucide creatura. Or, nu vom fi niciodată siguri de moartea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
el parte. Altminteri, ar trebui să-l considerăm nebun; și nebun, sigur nu e. - Și cu toate acestea, începu timid Năstase. - Cei care nu-l cunosc bine ți-ar da dreptate, îl întrerupse Ghibercea. Căci ce sens ar avea să acosteze oamenii în fața alimentarei Mătăsari, pe care o știe sub supravegherea d-tale, să-i acosteze și să-i întrebe în ce an suntem, aducând deci vorba despre exemplarele apocrife? Și ce sens ar avea pelerina lui cu două petice cusute
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu toate acestea, începu timid Năstase. - Cei care nu-l cunosc bine ți-ar da dreptate, îl întrerupse Ghibercea. Căci ce sens ar avea să acosteze oamenii în fața alimentarei Mătăsari, pe care o știe sub supravegherea d-tale, să-i acosteze și să-i întrebe în ce an suntem, aducând deci vorba despre exemplarele apocrife? Și ce sens ar avea pelerina lui cu două petice cusute pe locul epoleților? Nimeni din toți cei care l-au întîlnit vreodată și l-au
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]