1,910 matches
-
soacră, poamă acră, / De te-ai coace cât te-ai coace, Dulce tot nu te-i mai face; De te-ai coace toată toamna, Ești mai acră decât coarna; De te-ai coace-un an ș-o vară, Tot ești acră și amară; / Ieși afară ca o pară; Intri-n casă ca o coasă; / Șezi în unghi ca și un junghi.” Cântul și-ospățul s-au sfârșit / Numai când ele-au adormit. Baba se scoală somnoroasă, / Buimacă, tocmai când în casă
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
că sub față de masă să se așeze fan sau otava, iar pe masa să se pună 12 feluri de mâncare anume alese: bob fiert, fiertura de prune, coliva, sarmale, borș, borș de pește, pește prăjit, plăcinte de post cu varză acra. Alimentele nu se consumă până nu au fost sfințite de preot. În calendarul romano-catolic, data de 6 ianuarie marchează Epifania, ziua în care regii magi au fost anunțați de nașterea lui Hristos. calendarortodox.onlines.ro
Botezul domnului – sarbatoarea de Boboteaza 2017 [Corola-blog/BlogPost/93041_a_94333]
-
bucuându-se de frumusețea munților. Sus, Crucea a fost resfințită și binecuvântata de: preot Ionuț- Irinel Dinu (Văliug), preot Linu Moise (Reșița), preot Teofil-Andrei Vâlcu (Cuptoare) și crâsnic Andrei Bălean. Evenimentul a avut ca punct final cină specific pemească, (friptură, varză acra cu găluște de cartofi, prăjituri, țuică, bere și vin) la Pensiunea Heidi unde au fost înmânate însemnele de recunoștință pentru contribuții și participare. Lucian Ducă a primit, din partea președintelui filialei Caraș-Severin a Forumului Democratic al Germanilor din România- Erwin-Josef Țigla
Drumul Crucii/ Drumul Vieții- Kreuzzweg/ Lebensweg [Corola-blog/BlogPost/93299_a_94591]
-
căci, de fapt, asta și era, ca să-și cumpere o stacană cu bere. De bere la sticlă nu prea aveau la Umileni pe atunci oamenii parte, decât de bere la halbă, golită din niște butoaie de aluminiu, nu arareori cam acră la gust. Voise să-și ducă berea acasă și s-o consume de unul singur, uitându-se la televizor, nu adăstând în fumul acela de țigară să-l tai cu cuțitul și în vociferările celor pișcați de băutură, când, dintr-
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
stradă, să calci de dimineață și cu noroc pe el, ca Nea Matei frizerul de tot să nu te radă, cînd o să-i iasă dama de pică din inel. Și mai aruncă-n flăcări bicisnica stupoare, ca pe o flegmă acră de malț sau de borhot, căci s-a răcit minunea a treia zi sub soare, și se întorc păgînii pe Dunăre înot. În fond și pîn-la urmă, mansardele sînt goale acolo sus în cerul mai bun din cîte sînt; dac-
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
stradă,să calci de dimineață și cu noroc pe el,ca Nea Matei frizerul de tot să nu te radă,cînd o să-i iasă dama de pică din inel.Și mai aruncă-n flăcări bicisnica stupoare,ca pe o flegmă acră de malț sau de borhot,căci s-a răcit minunea a treia zi sub soare,și se întorc păgînii pe Dunăre înot.În fond și pîn-la urmă, mansardele sînt goaleacolo sus în cerul mai bun din cîte sînt;dac-ai
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
CRIMELE MOZAICULUI Pentru Anna PROLOG San Giovanni d’Acri, zorii zilei de 28 mai 1291 Un șuierat străbătea văzduhul, ca și când toți șerpii pustiei șiar fi ridicat capetele din nisipuri. Proiectilul scânteie În vârful parabolei, nemișcat pe cerul luminat de prima lucire a zorilor. Apoi, după o clipă ce părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
răzgândi și se Îndreptă grabnic spre ușă, urmat de celălalt, care ținea caseta strânsă sub braț. De cum ieșiră, fură izbiți de vacarmul nebun al bătăliei. Răpăitul tobelor Însoțea asaltul sarazinilor asupra ultimului bastion aflat Încă În posesia creștinilor, Volta d’Acri. Străbătură o porțiune de ziduri, printre creneluri. Sub ochii lor, În valea nisipoasă, asediatorii Își reîncărcau cele două catapulte uriașe. Zeci de bărbați, biciuiți la sânge de eunucii din garda personală a sultanului, Încercau să Împingă mașinăriile Înalte ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
porunci el. În loc să se grăbească să se supună, bărbatul Îl fixa făcându-i semne din ochi. — Mai adineauri a venit unul, Manetto, când dormeați. Iar domnia ta dormi adânc, priorule. — Messer Manetto? Ce voia? — Te căuta pe dumneata. Un individ răutăcios, acru ca o lămâie. A zis ceva despre niște conturi. A zis că are să se ducă la fratele dumitale, dacă nu plătești. Dante simți cum ia foc. Cămătar blestemat. Să vină după el de-a dreptul la Priorat! Și câinele acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Mura. — Așa e. Acolo am fost găzduit, de cum m-am Întors de peste mare. — Ai fost și domnia ta În Țara Sfântă? Îl Întrebă Dante surprins. — Credeam că știi. Eram În suita cardinalului de Liège, ultimul nunțiu apostolic la San Giovanni d’Acri. La căderea cetății, am fugit odată cu el, iar când am ajuns În Italia papa Bonifaciu a binevoit să se slujească de puțina mea Învățătură pentru mărirea Bisericii. — L-ai cunoscut pe Ambrogio, pe timpul cât ai locuit la Roma? — Meșterul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
păreau Însuflețite de răsuflarea femeii. Trupul, acoperit de un văl de sudoare, strălucea la flacăra opaițului, ca și când toată umezeala nopții Înăbușitoare s-ar fi Întins peste carnea ei de bronz. Chiar și de la acea distanță, poetul continua să simtă parfumul acru al pielii ei, În păr, În barbă, sub unghii... — Cine ești? șopti. Ea Își Îndreptă degetul arătător spre piept. Chiar În lentoarea acestui gest, cercurile de aur vibrară, emițând obișnuitul sunet metalic. — Beatrice. Pe Dante Îl podidi un sughiț. — De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
furie să se elibereze. Apoi, două brațe puternice Îl strânseră prin stofă, imobilizându-l. Încercă să Îi aplice la cap câteva lovituri disperate cu daga, Însă țesătura Îl ascundea pe cel care Îl Înșfăcase. Nările i se umplură cu mirosul acru al culorii, un miros pe care niciodată nu l-ar fi asociat cu moartea. Se gândi cu groază că, peste o clipă, avea să simtă cum o lamă Îi sfâșie carnea și cum nimic nu Îl mai putea salva. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
complicat mental și mai mult o problemă, nu foarte simplă din start. Atunci am luat-o gospodărește cu intuiția feminină - chestia aia pe care bărbații au pierdut-o pe drum și la care se strâmbă ipocriți, părându-li-se la fel de acră ca strugurii la care nu ajung. Am avut și noroc, de ce să nu recunosc, dar norocul Îi ajută pe cei care merită. Totul a pornit de la o scânteie, de la activarea a ceva minuscul, ca un punct rătăcit Într-o infinitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ce fată are. Felicită-mă, te rog, o merit cu prisosință. O-la-la, am reușit, Îți dai seama? Se Învârtea prin cameră Într-un dans dezlănțuit, cânta cuvintele și se alinta eliberată de Încordare și stres. - Nu mai face figura asta acră și solemnă, că-mi strici toată dispoziția. Bucură-te: ai și tu un oarecare merit, poftim... Unul mic și neînsemnat, măi, dragă, dar decât nimic, mai bine ceva, acolo, cât de cât... Am lăsat-o să-și consume jubilația până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
în casă două turcoaice, grecoaica și herțegovineza. Pe celelalte le-am trimis la Stambul, la Casa Veteranilor. — De ce tocmai pe ele? - întrebă Metodiu. — Turcoaica era deja prea bătrână, într-un fel o moștenisem de la tata, n-avea niciodată chef, era acră, făcea totul în silă, de parcă eram tata. Albaneza, deși foarte harnică și gospodină, era cam mică de statură și tușea mereu, era ofticoasă, răcise pe drum, o luasem într-o iarnă, iar poloneza, bre, altfel frumoasă de pici, băga întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cred că sunteți în stare să omorâți niște oameni nevinovați, interveni egipteanul Amed Habaja, care până atunci nu deschisese gura decât pentru a da bună ziua. E împotriva credinței noastre. Coranul spune că... Știu foarte bine ce spune Coranul, răspunse Gacel acru. Pe-aici nu prea avem ce face, așa că l-am citit de vreo douăsprezece ori. Dar noi, tuaregii, avem legi mult mai vechi decât Coranul, și eu le respect. — Nu mi se pare drept. — Dreptatea e diferită în funcție de locuri, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nu afectează lealitatea mea față de cei care mi-au fost colegi atâta timp. Și nu toți sunt ca Alex Fawcett. Yves Clos, de pildă, este un tip minunat. — Și de ce nu face nimic? — Ce-ai vrea să facă? veni răspunsul acru. Să-l sechestreze pe Marc Milosevic și să i-l dea tuaregului ca să-l biciuiască și să-i taie o mână? Pentru Dumnezeu!... Partea proastă a acestei blestemate încurcături e că nu există o soluție care să-i mulțumească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
puținul prestigiu care ne-a mai rămas o să se ducă pe apa sâmbetei. Cine o să vrea să ne mai angajeze altfel decât ca bătăuși la discotecă? - Se întoarse spre armean și-l întrebă: Ești gata? — Am altă soluție...? veni răspunsul acru. Cu cât terminăm mai repede, cu atât mai bine. — La drum, atunci! Și liniștește-te; tuaregul s-a jurat că nu ești în primejdie. Și tu îl crezi? Celălalt încuviință în timp ce-l luă de braț și-l împinse ușor spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
până și pisica le refuzase. Chiar atunci Tom cobora pe scări. Și el arăta obosit și neîngrijit. Probabil indispoziția era molipsitoare. —Sam, mă căutai? — De fapt pe Claire o căutam, am recunoscut. —Ei bine, a spus Tom pe un ton acru, prinde-o cât mai ai ocazia. — Ce vrei să spui? —Nu ai auzit? A obținut o slujbă în Manchester. Se mută mâine sau poimâine. M-am holbat în gol, fixând petele de pe puloverul lui Tom. —Și Paul? Merge cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
care urca și cobora când vorbea), acesta îi spunea ceva înfrigurat lui Zander, fără să-mi dea nici o atenție. - Ei, nu te așeza, spune, spune cum stăm. Auzind de la Zander că stăm bine, că avem cincisprezece ruble, făcu o mutră acră. Apoi zâmbi, după care rămase fără expresie și bătu tare cu inelul în sticla mesei. Hirghe privea undeva lateral cu o lene plină de silă. O chelneriță cu fața îngrozitor de trasă, care îmi păru cunoscută de cum am zărit-o, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
forța să lucreze pe moșia lui Spiridon și Gh. Herțanu din Mărăști. De asemenea, erau luate la lucru femeile, soțiile celor plecați pe front și bătrânii. Copiii nu primeau niciun fel de plată, iar de mâncare li se dădea varză acră, castraveți murați cu mămăligă din făină de porumb amestecată cu făină de orz și ,rareori, câte o bucățică de brânză, și „aceea iute și cu viermi”. Alte mărturii coroborate cu situații similare de pe alte moșii și proprietari spun că pentru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se uscau în cuptor, iar boabele erau date la râșniță; făina nouă era spornică și avea gust bun. Mămăliga se mânca cu lapte, cu brânză cu o fiertură din zarzavaturi acrită cu borș de putină sau cu zeamă de fructe acre (corcodușe și boabe de struguri, necoapte), mai rar cu carne. O parte din alimentația zilnică era dată de fructe și bureți (ciuperci). Să ne amintim că primii bucovineni veniți în 1784, ca vornicul Furcaru, au stat o iarnă în Fruntești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
duh se ajungea la casa mirelui unde începea jocul pentru cei veniți cu „jocul”, iar gazda continua pregătirile pentru masa nuntașilor cei mari. Bucatele erau cele cunoscute, tradiționale, cu sarmale, friptură cu garnitură de orez sau cartofi, cozonac, un borș acru „de potroace”, dat spre dimineață, să se trezească lumea, fiindcă toată petrecerea era apreciată după câtă băutură dădea gazda. Mesenii dădeau daruri mirilor: obiecte de gospodărie, cereale, vite, apoi totul sau aproape totul, s-a convertit în bani. Se „juruia
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dați-i ’nainte, că eu vin din spate. Am Închis ușa Îndărătul nostru. O clipă, pînă cînd privirea ni s-a obișnuit cu penumbra, am rămas nemișcați În pragul apartamentului. Am auzit răsuflarea emoționată a portăresei și am perceput mirosul acru de sudoare pe care-l emana. M-am simțit ca un hoț de morminte, cu sufletul Îmbătat de lăcomie și dorință. — Auziți, ce-o fi zgomotul ăsta? a Întrebat portăreasa, neliniștită. Ceva flutura prin beznă, alertat de prezența noastră. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
unul care abia s-a trezit, în timp ce imnul făcea să răsune tromboanele și tobele, cu un ușor tril de clarinet pe la mijloc și câteva râgâieli convingătoare de trombon. Crainicul care apăru avea nodul la cravată sucit și afișa o figură acră, ca și cum tocmai fusese victima unei ofense pe care nu era dispus s-o ierte, nici s-o uite prea curând, Având în vedere gravitatea momentului politic și social, spuse el, și răspunzând dreptului sacru al populației țării la o informare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]