1,099 matches
-
făcuseră arestări dar autoritățile nu reușiseră să găsească oameni cu ajutorul cărora să pornească vagoanele.” (E. Barbu, 162) • dativ: grație, datorită, mulțumită: S-o transporte la Constantinopol, unde și-a depozitat (tot grație faimosului privilegiu) și alte averi.” (B. Fox, 250) • acuzativ: cu, după, în, din, prin, fără etc.: „Ai să cunoști că-i mama după pace și după felu-n care tace - durerea și grija de mâine - după mirosul de gutui și pâine.” (M. Isanos, 237), „Din nefericire, Sam, cu o imagine
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nimic.” (C. Petrescu, Procust, 94), „Exasperat, însă, a trebuit să amân din nou, din cauza unui accident stupid.” (C. Petrescu, Procust, 303) Observații: Când circumstanțialul de cauză se realizează prin constituent dezvoltat pe baza unor adjective pronominale, acestea stau în cazul acuzativ: „Nae Gheorghidiu socotea că fusese „lucrat” de către colegii de partid și că numai din pricina aceasta fusese remaniat.” (C.Petrescu, Procust, 192) Când circumstanțialul de cauză se realizează prin adjectivul relativ care, substantivul din locuțiune rămâne nearticulat. Ambii termeni stau în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Gheorghidiu socotea că fusese „lucrat” de către colegii de partid și că numai din pricina aceasta fusese remaniat.” (C.Petrescu, Procust, 192) Când circumstanțialul de cauză se realizează prin adjectivul relativ care, substantivul din locuțiune rămâne nearticulat. Ambii termeni stau în cazul acuzativ: „Recunoștea cu multă ușurință meritele altora și nemeritele sale din care cauză lumea-i zicea că e un spirit observator...” (M. Eminescu, P.L., 269) • dativul: datorită (improprie): „Datorită stării de letargie nu m-am dus dincolo de pădure să caut o
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care cauză lumea-i zicea că e un spirit observator...” (M. Eminescu, P.L., 269) • dativul: datorită (improprie): „Datorită stării de letargie nu m-am dus dincolo de pădure să caut o ieșire, un drum, cum era firesc.” (O. Paler, Viața ..., 89) • acuzativul: de, din cauză de: „Popa se ridică în picioare mai mult de frică decât de respect.” (I.L. Caragiale) Circumstanțiala cauzală se introduce în frază prin conjuncții: că, căci, cum (adverb devenit conjuncție), deoarece, fiindcă, întrucât și locuțiuni conjuncționale: dat fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prepoziții și locuțiuni prepoziționale care impun substantivului cazurile: • genitiv: în vederea, în scopul: „În scopul promovării activității de creație, oamenii de cultură și artă, publiciștii au dreptul să se asocieze, în condițiile legii, în uniuni, asociații și societăți de creație.” (C.M.) • acuzativ: după, la: „Au ieșit la promenadă - ce petrecere gentilă!” (M. Eminescu, I, 46) Dintre acestea se impun, ca mărci distinctive, locuțiunile prepoziționale care cer genitivul, când circumstanțialul se realizează substantival: „A cercetat toate edițiile anterioare și manuscrisele, în vederea realizării unei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
zece mii de lecții să facă un milion.” (M. Eliade, 15) • sintagme constituite dintr-un substantiv care exprimă, prin planul său semantic, eventualitatea, condiția, ipoteza: caz, condiție, eventualitate, ipoteză și un atribut, realizat prin substantiv în genitiv sau adjectiv demonstrativ în acuzativ: „Tribunalele și judecătoriile judecă cererile celor vătămați în drepturile lor prin acte administrative, putând să se pronunțe, în condițiile legii, și asupra legalității acestor acte.” c. propozițional (circumstanțiala de condiție): „Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt, Ai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i lași decât atât cât să răsufle, altfel nu te mai respectă.” (E. Barbu, 14) Când se realizează prin substantive (pronume), relația de dependență este asigurată de prepoziția fără și de locuțiunile prepoziționale în caz de (care impun substantivului cazul acuzativ) și în locul (care impune determinantului cazul genitiv): „Mă gândesc că fără d-na T. n-ar fi existat în nici un fel Ladima în viața mea.” (C. Petrescu, Procust, 191), „ În locul lui, sigur nu s-ar fi bucurat, și pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o rostise mai înainte domnul lor”. (Z. Stancu, Șatra, 192) • dativul: contrar: „Dau piept în piept cu amicul meu Costică Perigoridi care, contrar felului său cunoscut de toți, are acum aerul unui om prea puțin vesel.” (I.L. Caragiale, III, 113) • acuzativul: cu tot, cu toată etc: „M. Sadoveanu, cu toată structura lui sufletească opusă firilor analitice, mi s-a părut totdeauna că este omul cel mai inteligent artisticește dintre contemporanii mei.” (G. Călinescu, C.O., 310), „... Invidioșii, cu toate clevetirile lor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fântâni, și din partea apei, mi se pare că i-om duce dorul.” (I. Creangă, 204), „Și totuși nemțoaica «cu cap și dinți de cal» crește singură fetița pe care Fibula o naște, păstrând o discreție eroică în jurul întâmplării.” (Șt. Bănulescu) • acuzativ: celelalte prepoziții (locuțiuni prepoziționale): „Străin la vorbă și la port Lucești fără de viață.” (M. Eminescu, I, 171) „Pentru Epicur fericirea era să fii ca pietrele, insensibil la suferință.” (O. Paler, Galilei, 21), „- Doamnă, cred că faceți o confuzie... Vă prețuiesc
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Observații: Locuțiunea prepozițională în ceea ce privește poate avea și o variantă cu verbul la imperfect: „Asta putea fi adevărat în ceea ce privea pe copiii lui Moromete.” (M. Preda, Delirul, 8) Când circumstanțialul referențial se realizează prin adjective pronominale, acestea stau în cazul acuzativ și când sunt subordonate termenului regent prin locuțiunea prepozițională în privința: „Păcat că știința necromanției și aceea a astrologiei s-au pierdut - cine știe câte mistere ne-ar fi descoperit în această privință.” (M. Eminescu, P.L., 25) Circumstanțiala referențială se introduce în frază
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de excepție este marcat de: • locuțiuni prepoziționale; acestea impun substantivului (pronumelui) prin care se realizează complementul de excepție, cazul genitiv: în afara, cu excepția: „În ședințele instanțelor judecătorești, membrii completului, cu excepția militarilor, sunt obligați să poarte ținuta vestimentară de judecată.” sau cazul acuzativ: (în) afară de, mai puțin: „Pietricelele mele cădeau în această prăpastie, dar am înțeles de atunci că nimic altceva, în afară de moartea mea, n-o s-o umple.” (O. Paler, Galilei, 94), „Atunci mă gândesc că această lume îmi poate lua totul, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Procust, 302) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când complementul opozițional are structură infrapropozițională, relația de dependență pe care se întemeiază se exprimă prin locuțiunile prepoziționale în locul (care impune substantivului, pronumelui să stea în genitiv) și în loc de (care cere acuzativul): În locul căldurii sperate a găsit neîncredere., „Poate că e o mâță de soi, măi Tasache! mi se pare că românul dracului te-a legat la ochi și, în loc de iapă, ți-a vândut o mâță.” (C. Hogaș, 143) Locuțiunea prepozițională în loc de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Barbu, 22), „Protestele împotriva poeziei dificile nu vin în genere din cauza unei reale dificultăți...” (G. Călinescu, U.P., 58), „Cu cât mai mulți ochi aș avè cu atâta lucrurile toate dimprejurul meu ar părè mai mari.” (M.Eminescu, P.L., 24) • acuzativ: ca, cu, de, de la, de peste, de sub, din, dintre, fără, lângă, de lângă, printre, spre, dinspre etc.: „Din turnul verde de pază, de lângă pod, / straja mă vede.” (L. Blaga, 209), „Pasărea cu clonț de rubin / S-a răzbunat, iat-o, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiectului vorbitor (El se dă director.). Când are dezvoltare infrapropozițională, complementul predicativ, varianta nominală, este însoțit uneori: • de adverbele întrebuințate prepozițional cu și drept; • de prepoziții (locuțiuni prepoziționale): de, din, cu, fără, în chip de ș.a.; Prepozițiile impun toate cazul acuzativ: „Drept lumânare / Aș vrea o floare.” (M. Isanos, 249) „M-aș împăca mai bine, bunăoară, / Să te socot de scândură și sfoară.” (T. Arghezi, 354) „...Reziduul combustiunii se scutură jos în chip de cenușă, devenind pământ.” (G.Călinescu, U.P.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Mă doare că-i sosită vremea lor, A gândului și-a lacrimilor.” (T. Arghezi, 350) • dativ: „Și așa de puternică era la dânsul acea vedenie că pe dată ne-o împărtășea și nouă - lui Pantazi și mie.” (M. Caragiale, 113) • acuzativ: „... Se putea înțelege, așa cum am înțeles eu, că între timp întâlnise pe acest fabulos poet, pe Adrian...” (M. Eliade, 503), - fie în nominativ, indiferent de cazul termenului-bază: „El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune, Vremea lui Ștefan cel Mare, zimbrul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe el, pe ursitul ei, poetul, pe Adrian?” (M. Eliade, 502) Dacă se realizează substantival, termenul secund al relației de apoziție se situează uneori în cazul genitiv, deși termenul-bază, exprimat printr-un adjectiv, calificativ sau pronominal, stă în nominativ sau acuzativ: „Partidul nostru, al liberalilor, s-a hotărât să sfârșească cu hoția, să întroneze cinstea și libertatea.” (E. Barbu, 401), „Și omul a făcut o mare descoperire, a îndoielii și a întrebării.” (T. Arghezi, IX, 87) Elementele relaționale, considerate în sine
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt echivalenți funcțional, în mod frecvent termenul secund se lipsește de elementul relațional 61: „Avea pasiunea asta: lua câțiva copii cu el.” (M. Eliade, Dionis, 235) Când termenul secund are structură infrapropozițională, nepreluarea elementului de relație sau a morfemului de acuzativ de la termenul-bază e determinată de situarea termenului activ în nominativ: Va fi vai de cei ce-or sta când or da turcii în țară și-o să-i facă bucăți pre ei, cei rămași.” (E. Barbu, S.N., 30) Uneori relația de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
română contemporană, București, 1954 (pp. 633 ș.u.), acad. Iorgu Iordan întrebuințează termenul obiect (direct și indirect). 31. Ecat. Teodorescu, Complement al verbului sau auxiliar de persoană?, LR, XXVII, 1978, nr. 2, pp. 115-119 consideră pronumele personale de dativ și acuzativ din expresiile impersonale a-l durea (capul), a-i plăcea etc. auxiliare de persoană. 32. Prepoziția-morfem pe este concomitent marcă de acuzativ și indice al „genului personal” al substantivului. 33. Funcția distinctivă aparține prin excelență morfemului pe. 34. Uneori, este
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbului sau auxiliar de persoană?, LR, XXVII, 1978, nr. 2, pp. 115-119 consideră pronumele personale de dativ și acuzativ din expresiile impersonale a-l durea (capul), a-i plăcea etc. auxiliare de persoană. 32. Prepoziția-morfem pe este concomitent marcă de acuzativ și indice al „genului personal” al substantivului. 33. Funcția distinctivă aparține prin excelență morfemului pe. 34. Uneori, este precedat de prepoziție (de) și complementul simplu, sau analitic, realizat prin infinitiv: „Ei bine, s-o știi de la mine că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se Încarcă cu un sens nou: În această nouă accepțiune, responsabilitatea este constitutivă de subiectivitate: „...În definitiv identitatea subiectului etic poate să se afirme În acest mod de performanță primă, inversată, a lui «iată-mă», unde subiectul (subiectivitateaă este la acuzativul responsabilității: acuzativul indică Într-adevăr că această performanță nu este mai Întâi a sa ci a transcendenței Celuilalt; gratuitate a precedentului acestei alterități constituante care hărăzește subiectul slujirii celuilalt.” Lévinas preciza că, o subiectivitate Înțeleasă ca investită cu responsabilitate morală
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
cu un sens nou: În această nouă accepțiune, responsabilitatea este constitutivă de subiectivitate: „...În definitiv identitatea subiectului etic poate să se afirme În acest mod de performanță primă, inversată, a lui «iată-mă», unde subiectul (subiectivitateaă este la acuzativul responsabilității: acuzativul indică Într-adevăr că această performanță nu este mai Întâi a sa ci a transcendenței Celuilalt; gratuitate a precedentului acestei alterități constituante care hărăzește subiectul slujirii celuilalt.” Lévinas preciza că, o subiectivitate Înțeleasă ca investită cu responsabilitate morală nu mai
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Vocabularul este limitat, redus ca volum, mai ales sub aspectul cuvintelor; Existența unui număr mare de cuvinte clișeu, conținut semantic sărac, monovalent sau deformat; • Vocabularul este folosit așa cum a fost prezentat pentru prima dată, mai ales în cazul nominativ sau acuzativ; • Existența unui decalaj evident între vocabularul activ și cel pasiv, între vorbirea impresiva și cea expresivă; În formularea propozițiilor și a frazelor la copiii deficienți de auz apar numeroase greșeli gramaticale cum ar fi: Folosirea unor cuvinte care țin loc
Aspecte ale comunic?rii la deficien?ii de auz by Rotaru Ana , Leahu Daniela , Lificiu Laura [Corola-publishinghouse/Science/83979_a_85304]
-
exemplelor culese de pe internet cu ajutorul motorului de căutare Google; (ii) chestionare lingvistice cu subiecți vorbitori nativi. Scopul acestor observații cantitative a fost acela de a clarifica unele aspecte legate de frecvența unui anumit tip de acord. ABREVIERI ABS - absolutiv Ac - acuzativ D - dativ DEF - articol definit / definit ERG - ergativ f. - feminin G - genitiv GAcord GAcordO - grupul acordului verbului cu obiectul GAcordPart - grupul acordului verbului cu participiul GAcordS - grupul acordului verbului cu subiectul GAdj - grup adjectival GAdv - grup adverbial GCompl - grup complementizator
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
o configurație implicând un centru Acord. Dacă nominativul era verificat astfel, conform propunerii că propoziția este o proiecție a Acordului, iar subiectul este specificatorul său, era firesc să se uniformizeze teoria despre verificarea cazului și să se propună verificarea cazului acuzativ într-o configurație asemănătoare. Prin urmare, a apărut ipoteza existenței unei proiecții Acord în preajma verbelor tranzitive, mai precis, între Timp și GV, pentru verificarea trăsăturii Acuzativ. Aceasta ar fi declanșată sau activată de caracteristica tranzitivă a verbului, mai precis, de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
firesc să se uniformizeze teoria despre verificarea cazului și să se propună verificarea cazului acuzativ într-o configurație asemănătoare. Prin urmare, a apărut ipoteza existenței unei proiecții Acord în preajma verbelor tranzitive, mai precis, între Timp și GV, pentru verificarea trăsăturii Acuzativ. Aceasta ar fi declanșată sau activată de caracteristica tranzitivă a verbului, mai precis, de trăsătura Caz conținută de informația lexicală a verbului tranzitiv. Această activare poate fi analizată ca rezultatul unei operații de verificare implicând ridicarea verbului-centru la AcordO (Acord
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]