659 matches
-
Kaldor î1908-1986), economist britanic. . Steatopigie - acumularea unei cantități masive de grăsime în zona fesieră. Este o stare fizică normală în cazul unor grupuri de populație ce trăiesc în zonele deșertice din sudul Africii. . în original male chauvinist pig îMCP)- etichetă acuzatoare aplicată bărbaților de feministele radicale. . „Copulez, deci exist“ - parafrază parodică a faimoasei expresii carteziene Cogito ergo sum. . Coral Island, roman de R.M. Ballantyne, publicat în 1857, la care face referire de mai multe ori - direct sau indirect - textul lui Golding
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
trezit, nădușit, în clocotul primăvăratic al unei noi dimineți de primăvară. Și-a frecat îndelung fruntea, tâmplele, pleoapele. Și-a despresurat, greoi, brațele din cleștele scaunului în care îl țintuise noaptea. Acțiunea nu mai avea nici un rost! Zădărnicie, altă piesă acuzatoare la Dosar, n-o vor vedea decât înaltele instanțe de pază, nimeni altcineva, nu va parveni nimănui. Nici o acțiune nu se materializează în lumea noastra fictivă, de semne și înlocuitori. Așa că s-a decis: nu mai amână nici o clipă! Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
glumi. Nu își risipesc gândurile în fleacuri. Lucrează concentrați, tot timpul. Sunt ordonați, disciplinați, fideli. Fideli, asta e important. Fără frivolități, fără glume, fără toate prostiile astea. Duplicitățile, bodogănelile, toate capriciile astea care... Îl privea drept în ochi, sever, bănuitor, acuzator, dar zâmbea. Zâmbea! Un zâmbet bizar îi rămăsese lipit pe față, imposibil de știut dacă disprețuitor sau viclean sau idiot. Un zâmbet inflexibil, care speria, până la urmă. Dominic coborî din nou privirea pe ziar. „Chemare la întrecere socialistă adresată tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înduioșător să vezi că încă mai sunt oameni cu adevărat drăguți pe lumea asta. Sunt foarte, foarte mulțumită. Datorită scrisorii ăsteia aproape simt că am o zi bună. Din mândrie, i-o arăt Lydiei. —Primești multe scrisori? întreabă ea aproape acuzator. —Păi, probabil e a treia sau a patra, îi spun. Așa că nu. Dar a fost frumos din partea lui să scrie, nu-i așa? Adică nu era obligat să o facă. —Ești sigură că nu e vreo rudă de-a ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Ridic puțin capul cu teamă și Îmi focalizez Încet-Încet privirea asupra lui Lissy, care stă În picioare În fața mea. A... da. Are pe ea un costum de balerină, de culoarea pielii. — Atunci ce făceați, dacă nu făceați sex ? spun, aproape acuzator. Și de ce ai chestia asta pe tine ? — Dansam, spune Lissy, stânjenită. — Poftim ? Mă holbez la ea de-a dreptul uluită. — Dansam, OK ? Asta făceam ! — Dansați ? Dar... de ce dansați ? Chestia asta nu are nici un sens. Lissy dansa cu un francez pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
meu, mă Întorc bulversată și-l văd În pragul ușii pe Connor. — Connor ! zic. Ce faci aici ? — Mă duc să văd interviul. Am vrut doar să-ți zic ceva. Face câțiva pași În interiorul biroului și mă fixează cu o privire acuzatoare. Și anume, că m-ai mințit. O, shit. O fi ghicit ? O fi văzut ceva de Ziua Angajaților În Familie ? — Tocmai am vorbit cu Tristan de la Design. Ridică glasul, indignat. E gay ! Nu cu el te vezi, nu ? Doar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Amândoi aveam totul. Aveam New Yorkul la degetul mic. Mâna i se strânge în pumn. Și uite la noi acum. Și toate astea numai din cauză că tu ești atât de obsedată de cumpărături... — Obsedată? strig. Nu‑i mai pot suporta privirea acuzatoare. Eu sunt obsedată? Tu vorbești? Ce vrei să spui? zice pe un ton superior. Că ești obsedat de muncă! Și de ideea de a avea succes la New York! Primul lucru la care te‑ai gândit când ai văzut articolul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de ceea ce avea să urmeze. După care aflu că băiatul n-a ținut întâmplarea secretă față de toată lumea, ci că soția mea a știut de la început numai că nu s-a obosit să-mi spună și mie. Tonul lui David era acuzator. Fiona și-a coborât privirile și-a început să se zgâiască în profunzimile genții. Își dorea să fi putut să sară înăuntru și să dispară de sub ochii lui David. Așa cum ți-am mai spus: am considerat că el este cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în alta a ținutului fără să-i vadă nimeni. — Au plecat. — Unde? — Nu știu. Va trebui să afli, dacă vrei apă. — Or să-mi moară animalele. Și familia. Nu mă învinovăți pe mine - arătă cu degetul spre el în mod acuzator, împungându-l mereu în piept, încât bătrânul fu cât pe ce să-și scoată hangerul. Unul de-ai tăi, adăugă, un asasin împuțit, a omorât mulți de-ai mei. Soldați care vă apară de bandiți, care caută apă, sapă puțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a rostit Încă nici o silabă când marele cadiu din Merv, care n-a prețuit niciodată prezența lui Khayyam În cetatea sa, nici, mai ales, considerația cu care acesta e mereu Înconjurat, sare de la locul său, Îndreptând către Omar un deget acuzator. — Nu știam că un necredincios Își poate da cu părerea În pricini de credință! Omar schițează un zâmbet obosit, dar Îngrijorat. — Ce-ți dă dreptul să mă numești necredincios? Așteaptă măcar să mă auzi! — N-am nevoie să te aud. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și iepurași de pluș, ce faci, o întreb pe un ton plin de reproș, este deja opt fără un sfert, iar ea izbucnește în lacrimi, nu vreau să merg la școală, nu mă simt bine. Ochii ei îmi aruncă priviri acuzatoare, văzând cum inima mea se înăsprește dinaintea ei, contractându-se ca o piatră, cum pumnul ezitării mă lipește de zid. Hohote de plâns violente îi cuceresc una câte una toate buclele părului, iar eu strig, de ce îmi îngreunezi și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu mă vadă în timp ce o privesc alergând, trupul îi este încordat, făcut parcă dintr-o singură bucată, nu ca al meu, membre și organe, fiecare dintre ele fiind parcă un trup independent. Am pierdut răsăritul, spun eu pe un ton acuzator, iar ea zâmbește cerându-și scuze, încă respiră cu dificultate din pricina alergării, nu îți face griji, este momentul cel mai bun. Dar în clipa în care se ivește pe deasupra acoperișurilor, soarele este în plină putere, este imposibil să vezi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să mă însănătoșesc, trebuie să ies puțin, dar eu deja știu, dacă acum am fi șezut la masă și am fi mâncat prânzul pregătit de el, ar fi ignorat complet apelul lui Avnar, și Noga știe asta, așa că mă privește acuzator și îmi spune, îmi este foame, hai să mergem să mâncăm ceva în oraș. Mergeți voi, refuză el, eu vreau să mă odihnesc, dar eu scrâșnesc, dacă ai putere să pleci în Neghev, poți veni și cu noi până la restaurantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
victorios, este atât de mică, eu îmi las capul în jos, cât de ușor îi este să facă asta, de vreme ce nu este de datoria lui, toată împotrivirea lui se risipise, este încă micuță, încă nu are în ochi privirea aceea acuzatoare, nu trebuie să fugi de privirea ei la capătul lumii, este evident faptul că numai cu un bărbat străin poți face dragoste cu ușurință, este evident faptul că numai un copil străin poți crește cu ușurință, dar ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
propos, vă închipuiți dumneavoastră că sfârșitul lumii noastre, Apocalipsa din Biblie, este pe cale să se înfăptuiască, chiar în această noapte? Din cauza răutății, lăcomiei și a stricăciunii oamenilor, dar și a prostiei din capu' tont al ăluia! și Fratele îl ațintește acuzator, cu degetul, pe nefericitul de Vierme. Ăsta delirează! Își bate joc! Halal, fost magistrat! Bețivan nenorocit! pufnește disprețuitor Mânecuță. Ba sunt cât se poate de treaz! Dacă doriți, poftim, testați-mă cu alcoolscopul...! Sau, mai bine, nu! Pot să continuu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
înșface de braț pe Baba-Strigoaica, care se vede socoteala că se trezise și trecuse pe furiș la fapte, animată fiind de un singur gând! Băă...! Ciuma asta bătrână fură legăturile de la morți, băă...! Ptiu, drace! Uitați-vă! îi zmucește Poetul acuzator antebrațul băbătiei, în sus, dezvăluind privirilor năuce ale celorlalți, bucata de sfoară care încercuise gleznele răposatului și care se balansa acum liberă, între ghearele vulturești ale hoanghinei. Aii...! Credeam că-i vreo bocitoare, și când colo...! Nu-ți este rușine
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
comand până la întoarcerea unuia dintre ei. ― Da, desigur. Am uitat, asta e tot. Greșeala mea este datorată emoției momentului. ― Lasă prostiile. (Își mută privirea pe pupitru.) Emoțiile nu te-au făcut niciodată să uiți. Din nou, el suportă privirea ei acuzatoare. ― Crezi că știi totul despre mine? Voi toți! Ești atât de sigură că știi exact genul de persoană care sunt eu. Să-ți spun ceva, Ripley. Când am deschis sasul interior. știam foarte bine gravitatea gestului meu. Da! Dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
un doctor binevoitor mi-a spus, mai demult, că s-ar putea ca, la bătrînețe, să fac diabet, așa că m-am speriat și sînt prudent. Dar nu și suficient de prevăzător, probabil. Mi-o imaginez pe femeia-comisar întinzînd un deget acuzator din micul ecran și țipînd la mine : „De unde ai luat ciocolata ?”. Apoi, brusc, am o revelație : italienii. Da, italienii și pastele lor, la fel de periculoase ca și drogurile. Acum înțeleg din ce s-a născut și cum a prosperat mafia : trafic
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cumplit de săraci. Mulți mai și furau. „Dar acum pe mine mă știți, nu-i așa, nu sînt în pericol !”, a glumit reportera. „Nu se știe niciodată...”, a clătinat din cap bărbatul din fața ei. Nu era politically correct, nu era acuzator, dar nici părtinitor, era pur și simplu realist. Și, mai presus de toate, era un documentar, adică acel gen de lecție de alfabetizare în aptitudinea de a citi realitatea, de care societatea română are atît de multă nevoie. Morala fabulei
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
țipi. — De ce țipi dacă nu te doare ? Te doare ceva, spune ? întreabă doctorul cu severitate. Nu te doare nimic și te simți vinovată că te porți atât de prost și stai în cămașă de noapte, aici, sub ochii severi și acuzatori ai Musafirilor. Musafirii stau toți, solemni și gravi, în jurul mesei olandeze rotunde. Ați rămas numai voi singuri aici, tu și domnul Ialomițeanu, și vă vorbiți în șoaptă, pentru că tu îl ții aici ascuns. Sssst ! Să nu vă audă de alături
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dintre ele, ducând adesea, la imagini fanteziste, halucinatorii chiar, încât, câteodată, impresia este de ludic sau, altădată, de ermetic. Pe de altă parte, tendința către deformarea realității, cu accent, în unele cazuri, pe irațional sau grotesc, și întoarcerea - nu neapărat acuzatoare - spre un trecut care, fiind leagănul ingenuității copilăriei, poate fi receptat, în niște limite, firește, ca edenic, sunt câteva atuuri ale situării poemelor în perimetrul neoexpresionismului. Este o lirică a eului, unde abundența imagistică de la început, construită în jurul unui inventar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
scepticismul meu s-a dezumflat irepresibil în fața amfiteatrelor pline cu tineri binevoitori, sănătoși, ambițioși, motivați. Adică hăt departe de prejudecățile mele, care-i vedeau exclusiv ca narcomani, misologi, imorali și orfani sufletește. Ajuns la întâlnirile cu ei resemnat, acrit și acuzator, am avut copleșitoarea surpriză să-i văd ahtiați de lectură, fermecător de familiari nu doar cu Salinger, Sarah Kane, Amălie Not homb, Veterany sau Houellebecque , dar și cu Eliade, Jünger, Cărtă rescu, Yourcenar, Hesse, Cioran, Efrem Sirul, Makine sau Zadie
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și a virtuților sale terapeutice este aproape inutil să mai glosăm, despre antipaseism, adică „dis pre țul față de trecut și față de apărarea lui“, cum spune Ioana Pârvulescu, este mult de povestit. Și, mai ales, de compătimit. Folosit peiorativ, disprețuitor și acuzator, termenul „paseist“ s-a încărcat aproape demonic de prejudecăți (stângist) ideologizante, tot așa cum noțiunea de dreapta a căpătat irepresibile valențe extremiste, echivalată fiind (mai întâi deliberat, sistematic, iar apoi instinctiv) cu nazismul și gardismul, de parcă între Marghiloman și Himmler n-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Nu i se părea exclus ca frumoasa casă Razu să devie cu adevărat un sanatoriu, și dimensiunile mici ale grădinii ii supărau. Maxențiu, în acea temniță, trăia vegetativ și monoton, 196 197 pe când în minte, pe rând, erou și criminal, acuzator și vinovat, se zbuciuma fără spor. Lică, plictisit de odăița lui proastă și prea depărtată, și nemaigăzduind pe la prieteni din prudență, dormea foarte adesea în camera lui mister Whip, ce i se părea culmea confortului. Palatul de marmoră cu omul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
interlocutorului meu sunt mult asemănătoare cu cele ce mi s-au întâmplat, autori aceiași N.S., C.B. și M.B. M-a șocat pățania înv. Filiche, mutat disciplinar în urma unui gest perfid din partea înv. Georg, omul fiind complet nevinovat. Am înțeles machiavelâcul acuzator pentru că și mie la Bârlad mi s-a fabricat un scenariu identic - semn că acest aspect se manifesta ca o adevărată boală. Am abordat apoi și o altă problemă privind satul nostru. Personal m-am referit la unele aspecte concrete
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]