14,789 matches
-
amăgitoare Crește, descrește cu sărmane viețile trecătoare Virtutea-n cămașă de forță, ticăloșia cu neîndurare Pe căi oculte, săvîrșește crima fără asemănare. Mărturia cutremurătoare - ca o sentință amânată Din scrieri :” Nu credeam să-nvăț a muri vreodată” E din dureri adânci ivită, în zbuciumata-i existență Geniu pustiu, nu mai gusta nectar și nici esență. Ascultat-a Eminescu ades, Simfonia Îngerilor Binecuvântată evadare din valea Plângerilor Unde el a avut parte de suspine și chiar moarte Înainte de-a se stinge
GÂNDIND LA EMINESCU (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1434377477.html [Corola-blog/BlogPost/379695_a_381024]
-
încearcă totuși să fie realiști. Știu să țină piept greutăților. Nimeni nu își pune cenușă-n cap că inundațiile recente acoperă o suprafata mai mare decât a Franței și a Germaniei luate împreună!!! Multe case au dispărut sub ape mai adânci de zece metri. Desigur că majoritatea suferă-n tăcere, le pare rău de cei sinistrați, caută să-i ajute, tratează fenomenul cu seriozitate. Este declarată starea de dezastru, pagubele sunt peste cinci milarde de dolari australieni sau americani - paritatea în
ŢARA CONTROVERSELOR de GEORGE ROCA în ediţia nr. 40 din 09 februarie 2011 by http://confluente.ro/Sub_crucea_sudului_2_tara_controverselor.html [Corola-blog/BlogPost/342527_a_343856]
-
Acasa > Poezie > Amprente > GENIUL VIEȚII Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Tăcut mister într-un adânc vârtej, noian de clipe, Un zbor stelar, eternizând, culoare ce erupe, Fiorii dragi străfulgerând privirile ce-s arzătoare Ale nebunilor, zbenguitori în grai, hoinari prin Ursa mare. Cu El, se îmbrăcau copacii în liturghia vieții Și prin pustiul tern iveau
GENIUL VIEȚII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/aurel_auras_1452609096.html [Corola-blog/BlogPost/383184_a_384513]
-
când Voquin oprește, trage barca la mal, apoi descarcă costumele. - Echiparea, ce mai așteptați! Coborâm și fiindcă nu știm ce să facem, ne ajută să ne îmbrăcăm în acele costume grele de scafandru, după care ne împinge ușor în apele adânci din proximitate. Bineînțeles că ne ducem cu viteză la fund, trăim însă o senzație de uimire și încântare, plutind ca niște obiecte imponderabile printre corali, pești de toate formele și culorile, testoase, nevertebrate și vegetație luxuriantă. Imităm mișcările lui Voquin
DRUMUL APELOR, 35 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1489902473.html [Corola-blog/BlogPost/373482_a_374811]
-
teoria întregului și la cea a celei mai mici particule. Eforturile sale sunt întrerupte de vocea sopranei Claron McFadden, care îl conduce spre o lume interioară - o metaforă a modului în care imboldul pentru cunoaștere rațională izvorăște din straturile mai adânci ale domeniului emoțional. Coregraful Mor Shani se angajează într-un prelung studiu asupra intimității în Love-ism, căutând răspunsuri la întrebări legate de iubirea și dependența de o altă ființă umană, pe o scală care oscilează de la păcat la sacralitate. În
Prima ficțiune filmată în Marele Accelerator de particule de la CERN, în premieră la BIEFF by http://www.zilesinopti.ro/articole/11523/prima-fictiune-filmata-in-marele-accelerator-de-particule-de-la-cern-in-premiera-la-bieff [Corola-blog/BlogPost/98518_a_99810]
-
au afectat vechea Dacie pot fi relevante popoarele slave, pastorale, relativ pașnice, care nu au trecut de lanțul carpatic scurgându-se spre Bulgaria unde au poposit. Aceștia au lăsat însă și pe teritoriul român din estul și sudul lanțului carpatic adânci urme. Un al doilea val migrator, al Hunilor, au trecut munții Carpați stabilindu-se în câmpia Panonică. Ei sunt strămoșii poporului Maghiar de astăzi. Precum Slavii au reformat tradiționalul Dac romanizat în estul lanțului carpatic , dacii romanizați din vestul lanțului
MECIUL SCOŢIA – TRANSILVANIA. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 by http://confluente.ro/emil_wagner_1411033814.html [Corola-blog/BlogPost/349949_a_351278]
-
Toate Articolele Autorului Linu-i lin Linu-i lin Pe suflet lacrimi îmi alin Și curge apă lin prin mine ... Din viața iau alintul ei cel fin Linu-i lin Pe suflet lacrimi îmi alin Și cresc din mine pomi întregi Cu rădăcinile adânci Cu sorburi pline de pitici Ce făuresc averi, dar mici Și cu magie albă ... Suflet de fetița dalba Linu-i lin Pe suflet lacrimi îmi alin Și mă trasform Și cresc, și înțeleg Secrete -ntregi încep să le cunosc Și lumea
LINU-I LIN de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 by http://confluente.ro/maria_teodorescu_bahnareanu_1407817365.html [Corola-blog/BlogPost/360136_a_361465]
-
pare O, de-aș avea pe palme, din aur o tiară, S-o pun pe tricolor și să mă-nalț spre zare, Apoi să-ncoronez această mândră țară. Dar parcă un blestem lovește-n suflu-i gol Și-o rană adâncă pe trup bolnav ea poartă, Plânge pământul sfânt c-a devenit podmol, Oare cât mai avem de chin în astă soartă?! Ne plângem morții tinerii, cei pe un rug jerfiți Pentru un pumn de-arginți, ce mâinile pătează, Îmbătrânim prematur
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
iarna tristă-mi pareO, de-aș avea pe palme, din aur o tiară,S-o pun pe tricolor și să mă-nalț spre zare, Apoi să-ncoronez această mândră țară.Dar parcă un blestem lovește-n suflu-i golși-o rană adâncă pe trup bolnav ea poartă,Plânge pământul sfânt c-a devenit podmol, Oare cât mai avem de chin în astă soartă?! Ne plângem morții tinerii, cei pe un rug jerfițiPentru un pumn de-arginți, ce mâinile pătează,Îmbătrânim prematur peste
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
prezent de norme cu funcție bine precizată, însă total opozite din punct de vedere ideologic celor ce le-au premers. Cu verbul strivit definitiv în picioare, Omul lui Dumnezeu nu va mai putea fi de acum înainte exploratorul nebănuitelor sensuri adânci ale existenței, deoarece filozofia însăși va deveni în curând acel vehicol din plan secund la care vor avea acces numai autointitulații “inițiați” atei ai momentului, poarta sa incitantă rămânând una definitiv zăvorâtă “vulgului”, o masă de oameni aruncați cu nemilă
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_noua_conjugar_magdalena_albu_1389785006.html [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
zidi veșnicia în lacrima unui înger doar printr-un surâs”. Unele definiții sunt poetice, ori despre harul creator, se cunoaște mâna poetei: „Aș vrea să ningă cu iertare din ochii universului”. Pe lângă aceste poeme într-un vers, autoarea strecoară adevăruri adânci, filozofice: „Deși trăim în același univers, fiecare are universul său”; „Oamenii trebuie să uite că nu au aripi și să învețe să zboare”; „Ce-i pasă vântului de ploi dacă nu plouă cu iubire?”; „Aș vrea să-i scriu dorului
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1485938820.html [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
necesar în zilele noastre când generația tânără și-a pierdut reperele ori a inversat valorile așa încât răul cel mai rău se preface în bine și, dimpotrivă, binele e blamat sau nu e luat în seamă de nimeni. Rafinate, incitante, subtile, adânci atât cât trebuie, aforismele Alexandrei Mihalache constituie gura de aer proaspăt de care avem nevoie într-o lume îmbâcsită de vulg, de prostie, de sete de putere, de corupție și de minciună. Ele sunt șervețelul parfumat care-ți umezește fruntea
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1485938820.html [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
-mi furi, ființa destrăbălata, Cu gingășie și aplomb, iubirea-mi prea plăpânda. Ale tale gusturi rafinate, mă copleșesc, Dacă cealaltă dragoste culori de praf în ochi-ți aruncă Jignirile-ți adesea în inima-mi lovesc Și rană existența devine mai adâncă Lasciva grație, iubire, oricare-ți e dorința Dușmani nu vreau să fim, rănește-mi neputința ! Sonnet 40 William Shakespeare Take all my loves, my love; yea, take them all. What hast thou then more than thou hadst before? No love
SONET 40 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1465564459.html [Corola-blog/BlogPost/377928_a_379257]
-
fără de care s-ar părea că omenirea nici nu mai poate trăi. Deci pozez într-un stupid perfect! În jurul orei anunțate încep să sosească invitații, ultimii fiind universitarii fiindcă ei dacă nu întârzie minimum jumătate de oră intră în depresii adânci. Dar, la un moment dat, toate scaunele sunt ocupate, Lizet aduce tratațiile cuvenite și, trebuie să recunosc are mult stil și rafinament pe această direcție așa că, foarte repede oamenii devin volubili deși, în parte, nu se cunoscuseră până atunci. Pentru
PRIN LUMEA LARGĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1485967342.html [Corola-blog/BlogPost/367064_a_368393]
-
de ordin moral, intelectual, chiar metafizic. În viziunea noastră, aceste niveluri sunt: 1. Asemănarea (altfel spus, aparența, omul social). Evocarea asemănării cere talent și meșteșug; 2. Chipul (omul lăuntric, deseori disimulat, non-confesiv). Suprinderea lui îi pretinde sculptorului intuiție precisă și adâncă; 3. Ființa (omul esențial, ideea de om, sădită în orice făptură cugetătoare, condiția umană particularizată). Sugerarea ființei (a modului în care omul lăuntric se raportează la Marele Mister) presupune, din partea sculptorului, capacitatea de a empatiza (vital) cu modelul, dincolo de orice
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_1401251215.html [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
fiicei. De fiecare dată, Emanuelei îi făcea plăcere să-i aducă mamei ei câte o rochie, băsmăluțe și alte lucrușoare de care orice femeie, chiar dacă trăiește la țară, are nevoie. Îi plăcea să îi vadă acea privire, rară, de bucurie adâncă amestecată cu bun simț..., cu timiditatea unui copil, pe care nu o găsești decât la oamenii de la țară. Același lucru se întâmplă și cu tătăl ei, în momentul în care îi oferi un dar foarte prețios, așa cum era ea convinsă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1424034758.html [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
scurt, în însingurare, ei ne-au dăruit însuși secretul dezlegării uneia din cele mai fundamentale probleme universal -creștinești, și anume secretul problemei: cum să fii prezent în lumea aceasta, cu acțiunea ta, fără să fii din lume. Cu simțul lor adânc și lucid, marii însingurați au văzut clar, într-adevăr, că un singur lucru au de făcut: o angajare totală și definitivă în ordinea lui Dumnezeu. Și au făcut lucrul acesta cu toată voința lor de uriași nebănuiți. Nimeni nu i-
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_parintele_benedict_ghius_.html [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
vorbi de însingurare în aceste condiții pare, la prima vedere, că vrei să faci război cu imposibilitatea. Înțelegem că nu este lucru ușor, pentru oamenii din lume, să se reculeagă, să se însingureze pentru a se reîmprospăta din fântânile cele adânci ale Existenței, a se regăsi în Dumnezeu și a se reintegra în ordinea Lui. Dar unde altfel va găsi omul curajul să se vadă asa cum este? Ceea ce, teoretic, pare aproape de neînchipuit, faptele ne arată că, printr-o surprinzătoare iconomie
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_parintele_benedict_ghius_.html [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
va face generoși și darnici de noi înșine și ne va scăpa de greutatea de a ne purta sterpi în spinare numai pe noi înșine, integrându-ne în plinătate. Pentru bucuria acestor gânduri, fie-mi îngăduit să mărturisesc simțământul de adâncă emoție pe care l-am încercat, descoperind că Biserica noastră a făcut de mult o strânsă apropiere între Nașterea Domnului și gândul însingurării. Într-adevăr, preamărind taina întrupării, Acatistul Bunei-Vestiri, la condacul al optulea, cântă: Văzând naștere străină, să ne
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_parintele_benedict_ghius_.html [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
înstrăinăm din lume, mutându-ne mintea la cer; că pentru aceasta Dumnezeu cel Preaînalt pe pământ S-a arătat om plecat, vrând să tragă la înățtime pe cei ce strigă Lui: Aliluia. Așadar, este atât de bogat în atâtea învățăminte adânci praznicul Nașterii Domnului! Dar cine ar fi bănuit că este și praznicul însingurării? Fără să vrei îți vin în minte cuvintele Evanghelistului: întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit; în lume era și lumea printr-
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_parintele_benedict_ghius_.html [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
singurul care nu te va înșela, chiar dacă i-ai întors adesea spatele. Și să mai știi ceva: eu sunt trunchiul din care a sărit așchia! Esența e bună, chiar dacă nu e perfectă. Iată de ce legătura noastră - vrei, nu vrei - rămâne adâncă și urcă până la Dumnezeu” (p. 38). Pe acești doi piloni se clădește istoria, contemporaneitatea: incertă, agitată, plină de neprevăzut, globalizantă, dar de neevitat, mai mult, încărcată de promisiuni, chiar fascinantă (așa cum o percepe, foarte corect, Geanina din Imposibila despărțire). Cartea
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1448732634.html [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
din palat. Privi pe fereastră și văzu că într-unul dintre turnuri ardea o lumânare, iar la fereastră, prințesa cea frumoasă privea ceața de deasupra lacului ca vrăjită. Părul ei bălai, numai inele, îi încadra obrazul fără cusur, iar ochii adânci și violeți păreau zugrăviți pe o pânză de cel mai iscusit artist. Era atât de frumoasă încât Bujor se trezi că își dorește din tot sufletul să îi salveze inima numai și numai pentru a vedea dacă aceasta ar fi
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1494991658.html [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
ajunsese acolo, dar se pare că uriașul avusese grijă ca ea să nu își mai aducă aminte de nimic din cele petrecute la palat. Cu toate acestea, inima îi spunea că aceea nu era casa ei. Mai mult, un dor adânc, ca o durere venită de nicăieri o făcu să izbucnească în plâns. Lacrimile ei erau sângerii, iar atunci când căzură pe zăpadă se transformară în niște flori uriașe, roșii, care topiră gheața lacului și eliberară căsuța plutitoare, împingând-o către malul
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1494991658.html [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 848 din 27 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Când fiul Omului de Domn, Trădat de crai și iude Fu condamnat la veșnic somn Și crucea să își ude Cu sângele-I din răni adânci Prins de-a durerii gheară Și pe Golgota printre stânci Urcând cu grea povară, Mânat sub izbituri mușcând Din trupu-I carne vie, Abia suflând, abia gemând Spre locul de urgie Unde să fie răstignit Spre--a lumii izbăvire Pentru păcate ce-
FLOAREA PATIMILOR (PASSIFLORA) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Floarea_patimilor_passiflora_romeo_tarhon_1367085882.html [Corola-blog/BlogPost/366046_a_367375]
-
fără soț ... ieșiți din legi au plecat cu iubirea marea îmi duce privirea prin zări miruite cu mirosul florilor de tei și albăstrele... în concert enescian lutul de acasă îmi poartă urmele acolo pe oriunde ... aici ochii tăi mari și adânci devin felinare contopite în cioburi de stea umbli azi hai-hui prin sufletul meu oferindu-mi șoapte din dorurile tale de ducă de lac de drag de plopi de stele... de ea... luna cea de atunci și cea de acum alunecă
ŞI AZI PLOPII SUNT FĂRĂ SOŢ (LUI EMINESCU) de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 by http://confluente.ro/Si_azi_plopii_sunt_fara_so_ana_maria_gibu_1363076396.html [Corola-blog/BlogPost/352623_a_353952]