430 matches
-
indiciile visului mai mult decît aștept de la un grad de conștiință cu fiecare zi mai ridicat?". Unei asemenea conștiințe eretice care este visul, Miron Kiropol îi dedică nu doar "rătăcirea" sa ("Rătăceai, în vis, departe,/ În lovirea vîslei sparte./ Lacrimi adăstau în port -/ Raci și pești cu ochiul mort" - Ulisse), ci și fixarea în cîntecul său auroral, cîntec al vitalității inaugurale, al frumuseții ca o deșteptare din somnolența visului, o deșteptare, desigur, iluzorie. Căci frumusețea este ea însăși vis, un vis
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
în picioare, clătinat pas după pas. E un fenomen lent al dematerializării, obstaculat poate de acea religiozitate impură a etniei românești pe care au ilustrat-o grăitor marii noștri poeți interbelici. Zbătîndu-se, mereu chinuit de neîmplinirea proiectului său lustral, poetul adastă undeva la mijlocul drumului, într-un derizoriu fatidic: ,într-o zi visă cum va fi./ Cu claritate vedea totul, chiar/ el împotrivindu-se/ laș, caraghios,/ cu un picior în aerul negru, tare,/ cu celălalt în pămîntul moale, umed, pufos" (Stare). Vasile
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
aproape îl făcu pe Thaw să-și piardă echilibrul. îi trebui o clipă să-l recunoască pe domnul McPhedron, pastorul satului. — Te-ai blocat? îl întrebă pastorul. — Nu, mă pot întoarce. — Păi, drumul pînă aici e pe partea cealaltă. Numa’ adastă acolo o clipă. Fața se retrase și Thaw văzu peste margine ceva negru și încovoiat la capăt care aluneca spre el. Era mînerul unei umbrele. înghițindu-și teama care-i aluneca prin gîtlej, Thaw îl prinse cu mîna stîngă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
erau Fidelii, cei rămași întru Domnul la marea zaveră, cei înmiiți în glorie, pe când ceilalți se prăbușiseră în sub-divin, sub-uman, sub-animal, înfășurați în spirala sângerie a blestemului veșnic. În adâncul ființei fiecăruia, în spatele solzilor, ghearelor și aripelor de dragon, mai adăsta un înger înlăcrimat. Și bătălia se-ncinse cutremurând mica vale peste care ningea mai departe cu fulgi de argint. Apărați de iconițe și cruci, învăluiți în aburii de tămâie, sătenii stăteau lipiți unii de alții, privind cu ochi rotunzi, cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
putut spune, privindu-le țestele golașe și ochii dați peste cap, ce sex aveau cele două făpturi, dar pubisul lor comun era de fetiță. Pe culoarele ce se imbricau tot mai mult, suind și coborând uneori cîte-o scară cu balustradă, adăstau din loc în loc și bolnavi bătrâni, în halate de un stacojiu decolorat. Mama a intrat cu sora într-o cameră, iar eu și tata am rămas pe sălița din față, așezați pe banchete de vinilin. N-am stat locului mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
florile, cărora le-a dedicat numeroase pagini. ION GUGIUMAN - GEOGRAF UMANIST Corneliu Iațu Departamentul de Geografie Universitatea „Al. I. Cuza” Iași Așa cum Busuioaca de Bohotin se prelinge agale printre colinele domoale și pasionale ale Hușilor, stârnind priviri admirative celor care adăstează prin aceste locuri, tot așa și profesorul Ion Gugiuman a lăsat urmele trecerii sale prin această lume, referințele sale majore ținând de unduirile și gândurile oamenilor care au dat strălucire Hușilor și zonei sale înconjurătoare. Deși este cunoscut și s-
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
meu, devenea din ce în ce mai neclar cine erau, de fapt, oamenii care spuneau despre ei că ar fi „de-alde noi“. W. a sosit la birou pe la șase și jumătate. Nu era încă nimeni aici, iar în hol și pe culoar mai adăsta încă un aer călduț, stătut. Deschise fereastra, burnița, și în hala mașinilor fusese ridicată ușa de fier. W. începu să-și trieze teancul de hârtii care se adunaseră pe biroul lui în ultimele zile. Alături de scrisorile și anchetele care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Doar că atunci, în iarna anului 2001, dacă v-ați fi aflat pe pârtia Clăbucet din Predeal, mai precis pe sub telescaun - dar ce să caute niște oameni serioși ca dumneavoastră acolo și de unde atâtea coincidențe? -, ați fi văzut cum Jean adăstează acolo cu un schi în mână. Cu unul doar. Stă și așteaptă pe cineva, pare-se. Care cineva vine degrabă. Uite-l! I-a căzut schiul din picior, putem deduce, pentru că ăsta care aleargă tot un schi are în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pentru copii, era asudat de atâta alergătură și grijă. Nu a cerut niciodată nimic, nu a pretins decât să se afle pe scenă, să se scalde în lumina reflectoarelor, care era și lumina lui. După spectacol se ducea acasă, nu adăsta prin cârciumă, avea treburi multe și fără de amânare până a doua zi, la următorul spectacol, când era boierul sau țăranul sau oricine care trebuia să dea o replică, să echilibreze scena și să o facă credibilă. Îmi aduc aminte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
simpla lor prezență”. Dar cartea napocană mai este utilă, fiindcă tinerii noștri colegi habar n-au cu ce se mănîncă ...vizionarea cu comisie ideologică, spre exemplu, a unui text scris de D.R.Popescu - membru-n stafful Puterii de-atunci. Ea adastă asupra piesei Mormântul călărețului avar, spre alt exemplu, Încercînd să descopere cauzele interzicerii piesei & spectacolului, Într-o perioadă În care acribia politrucilor nu avea percutanță. „Cenzorul luminat și artistul culpabil - iată semnul brutal al unei normalități pe dos”(inspirat grăiește
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mirosul busuiocului sfințit la biserică, așa e și cu ceapa. Și totuși, de câte ori nu am văzut cum pusă lângă o roșie proaspătă din grădină și ceva brânză din putină a fost cel mai strălucit ospăț pentru mulți oameni subțiri care adăstau la mine în curte pentru o cană cu apă și o țâră de odihnă! Ehei, măi Suflețel, omul cum pleacă la oraș, uită rosturile firești ale pământului. Să ții minte asta de la mine! În timp ce trage cu urechea la sporovăiala Americanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unii oameni care mai cred în povești oare? Oameni, v-ați uitat bine în jurul vostru, vă cunoașteți bine? Știți unde sunt lupii? Sau femeia care trebuia să dea viață altei vieți? Vă cuibăriți în locuri calde pe care le-ați adăstat și nu vă interesează decât ce este la cinci centimetri de voi. Vă interesează atât cât e un pat al lui Procust, de multe ori nici atât. Și lupii atacă, de multe ori pe muțește. Ei apucă și zdrobesc, sfârtecă, și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se prăbușea spre distrugere și trei zile mai târziu Începu să gângurească precum bebelușii, iar apoi Începu să facă pe el. Din acel moment, când nu mai rămăsese aproape nimic din el, Dumnezeu Îi Îngădui lui Lefty Stephanides să mai adaste Încă trei luni, până În iarna anului 1970. În ultima fază ajunsese la fel de fragmentat ca poemele lui Sapho, pe care nu reușise niciodată să le restaureze, și În cele din urmă, se trezi Într-o dimineață privind În sus, la chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
într-unul din satele din sud-vestul țării noastre, aproape de capitala revoluției române din 1989. Timpul în care se petrece story-ul este imediat după vizita pontificală în România, moment de înălțătoare și cucernice trăiri întru solidaritate. Atunci, răposatul câine Tambur 1, adăsta alăturea de un grup de babe rurale, privegheate de un cantore apatic și de figura rotofeie a unui preacucernic părinte în miezul vieții, să tot aibe Rotunjimea Sa vreo treizeci și cinci de ani, nu mai mult. Discuția se animase ea mai
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
duc, că, uite, nu am cerut partidului nimic, nici măcar o repartiție pentru butelie de aragaz chiar dacă, în trecutul apropiat, mi-am îndeplinit toate obligațiile pe linie. Da' tu ce vrei, de ce te duci", zice companionul meu în vremea în care adăstăm la vodcă, la un bar boem. Eu motivez, explic, justific și-mi îndulcesc vinovăția. "Așa, din plăcere", zic, "e ca și cum ai merge la pescuit or la vânătoare de porci mistreți sau de fazani la vreme de iarnă: admiri peisajul, savurezi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
deschis ochii, trezit de sfatul gureșelor vrăbii. După o vrme am și auzit pașii călugărului. Bună dimineața, dragule! Dacă tot ai făcut ochi, apoi să guști ceva. Te așteaptă cale lungă... Am urmat îndemnul bătrânului... Pe un colț al măsuței adăsta o legăturică... Văzându-mi privirea curioasă, bătrânul mi-a dezvăluit taina: Acolo ai niște plăcinte. łi-or prinde bine la drum. De sete n-ai să suferi, fiindcă se găsesc câteva fântâni pe cale. Cred să știi că e bine să mergi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
părintelui Vasile Viorel Cojocaru a fost starețul Caliopi Apetrei. În cartea «Tradiție și libertate», mitropolitul Antonie Plămădeală are cuvinte înalte despre el. Pleacă Părintele Caliopi la Râpa lui Coroi trei luni, fără blagoslovenie de la starețul Ilie Cleopa. Trei luni a adăstat la Râpa lui Coroi cu pesmeți și apă pentru liniștea Sihăstriei. După trei luni, s-a întors, dar starețul Cleopa l-a dezbrăcat de rasa călugărească și l-a pus alte trei luni la ascultare să curețe cartofi. Ca să nu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mâna, oameni buni, spre Pomul care se apleacă cu iubire asupra voastră, și Înfruptați-vă din roadele lui și răcoriți-vă la umbra lui! Verde - pomul Învățați și conștientizați Roșu - poamele iubiți și vă Înălțați din mizeria prafului de pe drum, adăstați la umbra Binelui, Îndestulării, Mulțumirii lucrului Împlinit, pentru că primiți putere. Și În acest răgaz de drum nu-i uitați pe cei care ne-au sădit pomul, l-au udat, l-au crescut cu luptă, dăruire, iubire, tocmai pentru ca noi să
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Și În acest răgaz de drum nu-i uitați pe cei care ne-au sădit pomul, l-au udat, l-au crescut cu luptă, dăruire, iubire, tocmai pentru ca noi să ne bucurăm de fructele și umbra lui, să avem unde adăsta când obosim și care se bucură cu noi, când, odihniți și refăcuți, pornim mai departe la drum În căutarea următorului pom, mai mare, mai frumos, mai bogat, mai darnic. Ei toți ne-au lăsat câte o moștenire: un vers, un
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
depind de voința omului). Și a fost destul. Patru motani vrednici. Care au fost vrednici! Că acuma nu mai sunt. S-au învățat prost, că, de când bucătăria Prodromului își face datoria, în toată cinstea mânăstirească, hrănind și pe călătorii care adastă aici o zi-două, s-au pus motanii pe mofturi, strâmbă din nas la șobolani, și s-au deprins doar cu bucate gătite. Numai rareori își arată ei dibăcia, așa cum s-a întâmplat nu demult, când „au adus“ în curtea mânăstirii
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ești în stare a (măsura) dejudica ceea ce ți se prezintă (comparînd) alăturînd-o numai cu tot ce s-a produs mai perfect în acea parte unde, va să zică, se poate dejudeca într-adevăr mediocrul și greșitul și unde nu ai de-a adăsta o aparițiune însemnată, pentru a se orienta în privința pretențiunilor și asupra măsurei celor date. Fără-ndoială că măsura mai naltă (hoehere Massstab) se pierde câteodată cu totul daca s-afundă epoce întregi într-un caos surd și rătăcesc în direcțiuni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la trompetă, imediat ce-o să poată sufla. 57 În fiecare al treile copac, pe ambele laturi, era atârnat un felinar, și o minunată fecioară, Îmbrăcată și ea În albastru, le aprinsese pe toate cu o torță strălucitoare, iar eu am adăstat, mai mult decât era nevoie, să admir spectacolul, care era de o frumusețe nespusă. (Johann Valentin Andreae, Die Chymische Hochzeit des Christian Rosencreutz, Strassburg, Zetzner, 1616, 2, p. 21) Pe la amiază, Lorenza veni la noi pe terasă, zâmbitoare, și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
strălucirea orbitoare pierind în urma lor. Apoi Newt căzu pe umărul femeii și începu să plângă încetișor. Ripley o legăna mângâind-o de păr. ― E bine acum, draga mea. Am reușit. S-a terminat. În fața lor, masa disgrațioasă a lui Sulaco adăsta pe orbită geostaționară. Pilotată de Bishop, naveta urcă până când cleștii de amarare o prinseră și o traseră în buncăr. Ușile exterioare ale sasului se închiseră, luminile automate se aprinseră în cala umbroasă și pustie și o sirenă își curmă urletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
crucea amiezii. Era o zi minunată. Ciocârlia se înălța voioasă în văzduh după vreo musculiță inconștientă, albinele bâzâiau harnice în căutarea prăzii, fluturii își etalau întreaga paletă a coloritului lor, demn de pensula unui Kandinsky, iar muștele, cu excepția locului unde adăstau caii, erau puține. La marginea pădurii se puteau vedea vreo cincizeci de zimbri păscând falnic, demn, iar nu mult înaintea lor, în lan, un cârd de dropii își depuneau cu părintească grijă ouăle. Un nor de lăcuste venind de la răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
orz sorbit agale, cu ochii ațintiți în zare sau, în câteva cazuri, de-a dreptul scoși din găvane de autoritățile timpului. Cu satisfacția datoriei împlinite și strângând forțe proaspete pentru cele ce vor urma, ne îngăduim și noi, povestitorii, să adăstăm o clipă, în acest episod jubiliar, la o măsuță din crâșma țarigrădiană „La semiluna plină” a lui Kir Haciaturian, armean pripășit și prosper, atent, gata să se înduioșeze de vreo istorie cu amor, fără mâna stângă pierdută în tinerețe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]