426 matches
-
povestească o grămadă de lucruri cum nu mai putuseră să îndure viața grea de acasă, crescuți, vorba vine, de un unchi arțăgos, și de aceea luaseră hotărârea să plece în lume. Apoi, cum în ajun de Crăciun, pribegi pe coclauri, adăstaseră la fereastra luminată a unei căsuțe singuratice și, privind pe furiș înăuntru, jinduiseră după bunătățile primite în dar de doi copilași fericiți și câte și mai câte. Apoi trebuiau să răspundă ce își doresc să capete în dar de la Moș
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
răscrucii, când dintr-odată totul pare să conteze, numai că s-ar putea să fie prea târziu, fiindcă în noaptea asta vor muri la metereze toți soldații mei de abur, toți soldații mei de vânt, fără ca prin timp să mai adaste clone ale clipelor vieții mele. După ce experiența-limită este depășită și omul revine la viața de care fusese pe punctul de a se despărți, dublat de poet, susținut mereu de livresc, involuntar, poate să reconsidere drame ale omenirii, de la Epopeea lui
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de agave, hiacint, smirna, chiparoase, mirt, iriși, dar, cu precădere, de crinul - simbol heraldic, emblemă a purității -, în stare să sfâșie destin sau: orficul crin sau: cu săbii în elan și chin / înconjoară rătăcirea crinii ori: Un circ de crini adastă în aortă etc.). Asemenea termeni apar adeseori în cascadă: Melancolind al sfeșnicelor rit / ne vom pudra (dansând) cu brume moi / în levantina molimă din noi / balene mor pe țărmul amorit ori: Într-o absidă urmele așteaptă / și roza sechestrată va
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
uite aici ți-am adus de mâncare. Ai venit cale lungă și sunt sigură că ți-i foame. Spunând acestea, a ridicat marginea șervetului cu broderie nouă, dezvelind strachina cu tochitură, străjuită de o mămăliguță încă aburindă. Pe colțul mesei adăsta un păhăruț pe care îl bănuiam a fi plin cu lichior făcut de bătrân, alături de ulcica cu vin roșu. În timp ce eu admiram cele pregătite pentru mine, Zâna m-a îmbrățișat și, sărutându-mă, s-a depărtat pe nesimțite. ― Poftă bună
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
rândunică...Totul era căptușit cu perne și pernuțe. Ți se părea că de peste tot năvălește asupra ta puful...O măsuță ca pentru pitici, cu un scăunel pe aceeași măsură, m-au întâmpinat cu un aer de bună orânduială. Pe măsuță adăsta o ulcică plină ochi cu lapte, din care încă mai ieșeau aburii îmbietori, străjuită de o strachină plină cu plăcinte poale-n brâu. „Aha! Care va-săzică asta-i coaja de azimă?” m-am gântit eu. „Nu-i rău. Da, da
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
care-i acoperea până la bonetă obrazul cu crețuri dese ; o scurteică încopciată cu capete de șfară, pantalonii pătați de motorină și bocancii din care se ițeau obielele completau pitoresc costumația acestui vrednic personaj. Lângă el, pe-o ieșitură de zid, adăsta un borcan cu spirt. Cu toată căciula sa cu clape și cu toată barba bălaie care-i astupa fața, roșu de ger și cu privirile iscoditoare, celălalt bătrân, mai pirpiriu, nu inspira aceeași încredere. Cu vădită nepăsare omul cu barba
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
într-unul din satele din sud-vestul țării noastre, aproape de capitala revoluției române din 1989. Timpul în care se petrece story-ul este imediat după vizita pontificală în România, moment de înălțătoare și cucernice trăiri întru solidaritate. Atunci, răposatul câine Tambur 1, adăsta alăturea de un grup de babe rurale, privegheate de un cantore apatic și de figura rotofeie a unui preacucernic părinte în miezul vieții, să tot aibe Rotunjimea Sa vreo treizeci și cinci de ani, nu mai mult. Discuția se animase ea mai
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
duc, că, uite, nu am cerut partidului nimic, nici măcar o repartiție pentru butelie de aragaz chiar dacă, în trecutul apropiat, mi-am îndeplinit toate obligațiile pe linie. Da' tu ce vrei, de ce te duci", zice companionul meu în vremea în care adăstăm la vodcă, la un bar boem. Eu motivez, explic, justific și-mi îndulcesc vinovăția. "Așa, din plăcere", zic, "e ca și cum ai merge la pescuit or la vânătoare de porci mistreți sau de fazani la vreme de iarnă: admiri peisajul, savurezi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
aproape îl făcu pe Thaw să-și piardă echilibrul. îi trebui o clipă să-l recunoască pe domnul McPhedron, pastorul satului. — Te-ai blocat? îl întrebă pastorul. — Nu, mă pot întoarce. — Păi, drumul pînă aici e pe partea cealaltă. Numa’ adastă acolo o clipă. Fața se retrase și Thaw văzu peste margine ceva negru și încovoiat la capăt care aluneca spre el. Era mînerul unei umbrele. înghițindu-și teama care-i aluneca prin gîtlej, Thaw îl prinse cu mîna stîngă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gingașe într-o cascadă de bucle, zulufi, pene și flori, umeri goi, coborâți după cum cercau canoanele frumuseților contemporane cu Eugenia de Montijo. În scrinul de cireș lustruit, lenjeria delicată, lucrată în mânăstiri, emana arome dulci, mitenele fine de antilopă albă adăstau alături de dantela scumpă Valenciennes ori mai modestă de Bruxelles... Melania Lupu trase mânerul de bronz și scoase o jumătate de cozonac, un borcan de dulceață și câteva pastile de ciocolată pe care motanul le prinse din zbor. ― Ai răbdare, Mirciulică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înduioșată la motan. Dormea încolăcit pe canapea. Sforăitul lui împreună cu susurul ploii împleteau o melodie de toamnă cu aduceri aminte și regrete molcome. Nările delicate ale bătrânei aspirau arome vechi din casa bunicii. Mosc și Patchuli, vanilie și mere ionatane adăstând lucioase și roșii peste iarnă, parfumul butucilor din soba înaltă de porțelan, tutunul auriu prizat dintr-o tabacheră albastră, mirosul călimării cu cerneală violetă... Își ridică brusc capul Scuturîndu-și buclele albe. ― De ajuns, Melania! Nu e acum momentul să visezi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și aproape una peste alta, cu fiecare cameră împărțită și subînchiriată pentru a putea plătia chiria. Dintr-o parte a perdelei se auzeau strigătele și loviturile înăbușite ale unei bătăi, din cealaltă, zgomotul frenetic al unei împerechieri, iar în fundal adăsta un tânguit anonim, getil și agasant, la fel de regulat și constant ca valurile mării. Porfiri, purtând încă pachetul de cărți într-o mână, stătea în fața pragului unui labirint nesfârșit. Își scoase căciula de blană și își trase sufletul în atmosfera umedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mine pîn' la tine. PĂRINȚII Coboară-n lut părinții, rând pe rând, în timp ce-n noi mai cresc grădinile. Ei vor să fie rădăcinile, prin cari ne prelungim pe sub pământ. Se-ntind domol părinții pe subt pietre, în timp ce în lumini mai adăstăm, în timp ce fericiri ne-mprumutăm și suferinți și apă vie pe la vetre. SUFLETE, PRUND DE PĂCATE Suflete, prund de păcate, ești nimic și ești de toate. Roata stelelor e-n tine și o lume de jivine. Ești nimic și ești de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
privit cu răceală; doar un imperceptibil semn de surprindere în momentul în care, imediat după intrarea mea, Faroald l-a poftit, în sfârșit, să vorbească. Saxo a anunțat că ducii aveau să sosească a doua zi la domeniu și să adăste peste noapte, după care aveau să pornească la drum, pentru a se întâlni la Oderzo cu trimisul exarhului. Golul pe care-l simțeam în stomac a devenit și mai mare. În timpul mesei, stăteam lângă Amichi, unul dintre luptătorii sosiți de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
renunțat la aur și la onoruri și m-am făcut călugăr, alegându-mi drept locuință malul lacului Mareotide. Apoi mi-am căutat pacea care mă părăsise devenind un pictor nomad, luând drumul mănăstirilor până când ziua Marii Sărbători m-a prins adăstând la umbra bisericii din Aquileia, înrudită cu cea din Alexandria. Am străbătut căi înfricoșătoare fără să pățesc mare lucru. După care, odată ajuns la bărcile din Meduna, o mână de nenorociți care voiau restul de mâncare din desaga mea m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
le posedau, redactau biografii ale lui Colombano sub dicteul călugărilor mai vârstnici, țineau la zi analele abației. Duhovnicul meu a izbutit să-mi schimbe convingerile într-o după-amiază de la sfârșitul iernii, când, dezamăgit, mă gândeam să mă-ntorc la Pavia. Adăstam în incinta mănăstirii furat de gânduri, desenând ceva cu un bețișor, în zăpadă, printre frunzele uscate și înghețate de frig. De îndată ce m-a văzut, a măturat cu mâna zăpada de pe un parmaclâc de zid, l-a încălecat printr-o săritură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
simplă linie, identic cu acela săpat pe unul din menhirii din situl de la Ty Kern. 13 Siajul bacului se Închidea peste o apă grea și cvasi-nemișcată ca mercurul; era vreme frumoasă cînd bacul intră În Lands’en. În pofida mulțimii care adăsta pe chei, doar țipetele pescărușilor sfîșiau tăcerea. Printre toți insularii adunați la un loc, familia Kermeur, cu excepția lui Loïc, căta cu durere În suflet spre sicriul lui Gildas, pe care patru oameni Îl coborau de pe bac. Marie aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
în picioare pe creasta zidului, ridică brațele, ca să le dezmorțească, dar și ca să dea binețe soarelui și propriei lui umbre. Care mai rămase sus o bucată de vreme, înainte de a-l însoți în atriu, acolo unde întunericul avea să mai adaste. Petrache trecuse așadar dintr-o lume în alta, de la întuneric la lumină, și trecea acum, din nou, de la lumină la întuneric. Această traversare a hotarului dintre lumi îl găsi cu simțurile încordate. Căci, de data asta, văzduhul nu doar zvâcni
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lui Cogălniceanu și în privința protestului adresat Porții cu ocaziunea promulgărei constituțiunei otomane, deci ea se compunea din patru părți distincte. D. Apostoleanu dezvolta mai pe larg cestiunile ce adresa și rugă să i se dea răspunsul pe care lumea îl adastă cu nerăbdare. D. ministru obiectă că ar fi bine ca biuroul să invite pe d-nu interpelant a împărți interpelarea sa și a fixa care din cele patru cestiuni conținute într-însa trebuie să facă obiectul dezbaterii. D. Apostoleanu răspunse
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
înglotirea publicului, totuși aceste datine n-au putut fi păzite, de vreme ce toate cercurile izraelite erau prea de aproape atinse de cazul dureros întîmplat în această familie. Atât curtea templului cât și ulița mare erau pline de oameni și trăsuri cari adăstau pe-o căldură cumplită mântuirea ceremoniei religioase. Familia Neuschotz se bucură de nume bun în cercurile ei și e cunoscută ca binefăcătoare atât față cu săracii îndeosebi, cât și față cu institutele de creștere ale comunității religioase. Răposata însăși era
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și pomenile nu se termină, iar abundența și varietatea preparatelor de pe mesele acestor evenimente reprezintă încă o dovadă a dragostei față de cei dispăruți, dar și a respectului față de cei vii. În comună există un număr însemnat de familii cu rădăcini adăstând în vatra satului, care au dat, de-a lungul anilor, tulpini viguroase. Așa se face că există nu mai puțin de 18 familii Puiu, 17 Maftei, 16 Maxim, 16 Tabarcea, 14 Dimofte, 13 Benescu, 12 Bertea, 10 Baban, Lehănceanu, Ciuche
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
-mi-l pe-al meu înapoi: n-aș vrea să-l urmeze decît pungașii, pentru că-l da un nebun. Cin' slujind, cîștigul cată Și se face-a asculta, -Mpachetează cînd e zloata Și-n furtună te-o lasă. Dar eu adast, cu nebunul rămîn, Las' să fugă cel înțelept; Pungașul devine un fugar nebun, Nu nebunul pungaș, ce-i drept. KENT: Unde-ai învățat asta. nebune? BUFONUL: Nu-n butuci, nebunule. (Intra Lear cu Gloucester) LEAR: Refuză să-mi vorbească? -S
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
să ne simțim bine împreună și să ne respectăm. Prilej pentru frumoase petreceri ne ofereau sărbătorile Crăciunului și Anului Nou, când grupe de liceeni, organizate pe prietenii și vârste, mergeau să colinde și să ure fetele, însoțiți de nelipsitul patefon. Adăstam la casele prietenelor noastre, unde se întindeau mese îmbelșugate cu bunătăți culinare și băutură, și unde încingeam dansuri, asortate cu glume și bună dispoziție. O parte dintre fete se alăturau apoi grupului de urători sau colindători și porneam, mai departe
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
sănătății, nici puținătatea banilor. Cu inimile pline de bucuria revederii, cu ochii încețoșați de vârstă dar și de emoții, am dat ocol clădirii școlii, am admirat numeroasele anexe adaptate noului profil al așezământului, ne-am plimbat pe malul iazului, am adăstat în insula care ne-a inspirat și legănat visele adolescentine, am înconjurat bisericuța în care am susținut cu corul slujbele duminicale, și am poposit în frumosul parc, cel care nea primit de fiecare dată cu răcoarea și aerul său paradisiac
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
ochi. Simți că i se înmoaie orice răutate din sufletul cercat de greutăți. Se așeză pe prispă de unde aruncă grăunțe pentru orătăniile care se s-au pus pe ciugulit. Apoi, se îndreptă spre grajdul cam dărăpănat unde doi boi bălțați adăstau. Rumegau leneși pentru a-și sătura foamea din mâna de fân pe care stăpânul le-o aruncase de ieri. Cu o jordie, reuși să-i urnească, încet, spre unul din colțurile gospodăriei. Îi înhămă, iar din șoproneață scoase un plug
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]