2,222 matches
-
carele e congruent cu ea. Unitatea scopului la care se referă toate părțile, și prin ideea scopului și întreolaltă, face ca o parte oarecare să poată și lipsi de cunoști numai pe celelalte și că nu poate avea loc o adăugire întîmplătoare sau mărime nehotărâtă a complectării care n-ar avea marginele ei hotărâte apriori. Întregul este așadar comembrat (articulatio), iară nu conglomerat ori grămădit (coacervatio); poate așadar crește numai pre dinlăuntru (per intussusceptionem - întrususcepție) nu prin adăogire pre din afară
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
derat anume această formă ca fiind prima ediție a cărții. Ulterior au apărut și două traduceri ale volumului, în engleză (2) și în italiană (3). La propunerea Editurii Polirom, public acum o nouă ediție a cărții, revăzută și adăugită. De adăugiri mai substanțiale au beneficiat mai ales capitolele VII („Narcotice și halucinogene în spațiul carpato- dunărean”) și VIII („Graiul îngerilor”). Capitolul VII a devenit între timp o carte de sine stătătoare (4), iar capitolul VIII a fost revăzut și îmbogățit în vederea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fundamentale: relatarea, descrierea, tabloul, scena și dialogul 168. Chiar și astăzi acestea încă oferă un punct de plecare util pentru o analiză a formelor din care este alcătuit un roman și a succesiunii acestora. Naratologii de mai tîrziu au făcut adăugiri listei lui Petsch sau au exlus un concept sau altul. Astfel, lista lui Helmut Bonheim de patru elemente cuprinde trei dintre formele de bază ale lui Petsch: descrierea, relatarea și dialogul. Cea de-a patra categorie a lui Bonheim, comentariul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
prea interesat de problemele structurale. Unii critici își bazează afirmațiile pe modul în care autorul a revizuit romanul Henry Esmond 245. Totuși, este o diferență între modificarea pe care Thackeray a făcut-o pe parcursul scrierii și cea realizată pe parcursul revizuirii. Adăugirea la aparatul editorului începînd cu cea de-a treia carte aparține celei din urmă categorii, în timp ce alternarea referinței la persoana întîi și a referinței la persoana a treia, care era deja inclusă în schema inițială a romanului, aparține celei dintîi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
societatea de idei este opoziția acesteia față de o comunitate naturală, ereditară, tradițională, este faptul că o idee e suficientă pentru a socializa indivizii într-un raport de egalitate cu ideile care scurtcircuitează ierarhiile istorice caracteristice celor din Vechiul Regim. Această adăugire de voințe libere definește în ochii lui egalitatea abstractă a democrației, care permite existența a doi cetățeni egali între ei atît cît aceștia sînt capabili să uite de inegalitățile datorate nașterii, condiției, religiei ancestrale, intereselor particulare, apartenenței lor. Există la
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
trage un fir ce se întinde de la Socrate la Nietzche, sursa cea mai substanțială și fertilă a gândirii poetice eminesciene. Mihai Pricop procedează la o citire a sensurilor și la decelarea componentelor unui sistem filosofic cu ramuri și subramuri, cu adăugiri și nuanțări subtile, cu înnoiri, dar fidele primordialității socratice. Mihai Pricop este convins că această filosofie a filosofiilor nu-i decât revelarea parcă divină a unor adevăruri eterne, cărora Socrate, Platon, Epicur, Montaigne, Spinoza, Nietzche, ca să cităm câteva din numele
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
patru dintre traducerile românești au pornit de la versiunea Septuagintei, ele diferă în transferarea participiului prezent ho Àn. Iar cele care au pornit de la originalul ebraic au avut probabil în vedere lectură liturgica atunci când au inserat înainte de al doilea „Eu sunt” adăugirea „Cel ce se numeste...”. Semnificații de bază: există și e activ în istorie. 3.1.3.2. ’Ql h"y (Ios 3,10; Os 2,1; Ps 42/41,3; 84/83,3); ’Elohm ƒ"y (2Rg 19,4
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pe deasupra au avantajul că vorbesc limba copilăriei sale! Ajutat de această ureche absentă și de această umbră dispărută, Montaigne își dictează așadar Eseurile. Cunoscându-i scrisul, observăm lesne că nu-i nicidecum cel al manuscriselor ci acela al corecturilor, al adăugirilor și al comentariilor făcute la propriile zise, consemnate de mâna sa pe hârtia ediției celor trei cărți ale sale. Astfel, între 1588 și 1592, Montaigne adnotează cu nu mai puțin de trei mii de comentarii prima carte, căreia îi va
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cabinet de filosof și în istoria unei lumi de ieri, de alaltăieri. Tradiția distinge în Eseuri mai multe perioade, straturi, ea avansează figura unui triplu Montaigne: stoic, sceptic și mai apoi epicurian. Când constați însă în ce măsură este construită cartea prin adăugiri, straturi suprapuse, îți vine greu să înaintezi doar orizontal în operă, cauți s-o pătrunzi și vertical, încercând să ajungi în profunzimile ei, până la temelii. Gândirea lui Montaigne nu-i însemnată succesiv de cutare ori cutare amprentă, ea este marcată
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în ea perioade, zone, momente de influență - stoicism, pyrrhonism, epicurism! ce abordări păgubitoare... - și chiar îmbucătățirea recentă de inspirație structuralistă, Marie de Gournay apără unitatea cărții. La ce bun să cauți eșafodajele, să pui în lumină îmbinările, să subliniezi data adăugirii unor fragmente, celebrele dezvoltări îallongeails)? Pentru care anume rațiuni să abordezi o operă cu pensonul și răzuitoarea arheologilor porniți în căutarea morții, când, alături, viața continuă în text? Marie de Gournay știe că Eseurile se încheie și devin în mod
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Într-o primă fază, chiar necesar pentru a sensibiliza un public apatic. Autorii au Înțeles bine că nu reforma trebuie creată mai Întîi, ci nevoia de reformă, care se pare a nu fi depășit niciodată fazele primare: contestații, suprimări și adăugiri punctuale. Opțiunea pentru o abordare sistemică și decizională a Învățămîntului are Însă și alte aspecte, trecute sub tăcere de autori. În primul rînd, confirmă tacit marginalizarea microcomunităților școlare și a politicilor tribale care populează acest univers. Nu este o neglijență
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În Vest, chiar și atunci când au existat Încercări de a include referiri la tradițiile locale În materie de construcții. După cum subliniază Lawrence Vale, multe capitale noi par menite să fie niște structuri complete și auto-suficiente. Nu se Întrevede nici o scădere, adăugire sau modificare: doar admirație. Modul strategic În care sunt exploatate dealurile și Înălțimile, complexele instalate În spatele zidurilor sau a barajelor și ierarhia structurală fin gradată ce reflectă funcția și statutul fac ca aceste orașe să lase, de asemenea, o impresie
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
patimă”, nu sunt totuși ale unui tălmăcitor de vocație, atent la redarea fidelă a originalului. A argumentat (Asupra traducției lui Omer) necesitatea „identificării” cu originalul, dar destul de des s-a abătut el însuși de la acest principiu, îngăduindu-și modificări și adăugiri masive. H.-R. are meritul de a fi pus în circulație în cultura noastră un număr impresionant de autori și opere din literatura universală. Orientările mai importante din poezia pașoptistă își au rădăcinile și în bogata sa activitate de traducător
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
Secvența din exemplu creează un tabel cu numele Studenti ce are și linie antet. Prima apelare a instrucțiunii CLEAR șterge linia antet. A doua apelare, cea cu paranteze pătrate șterge înregistrările din Studenti. Varianta 2 a instrucțiunii DATA Are aceleași adăugiri ca și varianta 1 dar se referă numai la tipurile de date simbolizate prin C, N, P și X, oricare alt câmp având dimensiune standard. Valorile maxime ale dimensiunii sunt în funcție de tip, conform următorului tabel. Declară un șir de caractere
APLICAŢII INTEGRATE PENTRU ÎNTREPRINDERI Note de curs - laborator by Culea George, Găbureanu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/285_a_543]
-
definite se poate folosi expresia următoare ce va fi inclusă în definiția structurii. Varianta 4 a instrucțiunii DATA Are următoarea sintaxă. Prin secvența aceasta se declara o tabelă internă cu n înregistrări necompletate. Acest mod de declarare acceptă și o adăugire de tipul. Prin care se specifică validitate tabelei în raport cu două variabile sau constante temporale, numerice etc. Ambele limite trebuie să fie de același tip. Această expresie se adaugă la sfârșitul declarării tabelei imediat înainte de punct. Varianta 5 a instrucțiunii DATA
APLICAŢII INTEGRATE PENTRU ÎNTREPRINDERI Note de curs - laborator by Culea George, Găbureanu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/285_a_543]
-
multor lucrări pe aceeași temă și destrămarea Uniunii Sovietice au determinat publicarea unei ediții revizuite a Războiului tăcut. Dar la momentul respectiv îmi reluasem deja funcția de oficial guvernamental la Departamentul Apărării și nu aveam suficient timp pentru a face adăugirile necesare. De aceea, l-am rugat pe Gary Schmitt, cel care m-a înlocuit în postul de director de personal la Comisia Parlamentară de Control al Serviciilor de Informații și fost director executiv al Comitetului de Consultanță al Președintelui privind
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
literar) și se afirmă încrederea față de perspectivele literaturii române sub semnul originalității. Cel mai important studiu inclus în volum este micromonografia Titu Maiorescu, tipărită într-o primă formă în 1910, când Maiorescu împlinea șaptezeci de ani, și reluată cu multe adăugiri sub titlul Titu Maiorescu. Cu un portret din tinerețe (1925), un comentariu-sinteză, Din viața lui Maiorescu, încheind seria în 1941, în Convorbiri literare”. Lucrarea din 1910 este prima încercare de prezentare monografică a personalității și operei lui Titu Maiorescu, interesul
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
lungă scrisoare în care a făcut un rezumat al Criticii. Ulterior, în Propozițiile eretice, a trecut la expunerea și respingerea celor opt propoziții în care Iulian își concentrase întreaga doctrină. Acesta a publicat o a doua ediție a Tomului cu adăugiri; apoi, Contra blasfemiilor lui Sever, în zece tomuri; după aceea, pentru a se apăra de acuzația că a aderat la maniheism și la eutihianism, Iulian a compus Apologia (citată și ca Discurs împotriva maniheilor și a eutihienilor), rezumându-și propria
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de acuzația că a aderat la maniheism și la eutihianism, Iulian a compus Apologia (citată și ca Discurs împotriva maniheilor și a eutihienilor), rezumându-și propria poziție în zece anateme. Pentru a combate aceste tratate, Sever a scris succesiv Contra adăugirilor și Contra Apologiei lui Iulian. La tratatul Contra blasfemiilor lui Sever el n-a răspuns imediat; a făcut-o poate mai târziu într-o operă intitulată Contra lui Felicissimus din care s-au păstrat doar câteva fragmente. Scrierea lui Iulian
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că această culegere trebuie să fi fost alcătuită în secolul al VI-lea, pe baza unui epistolar în esență autentic, căruia i-au fost adăugate unele falsuri, și, mai cu seamă, i-au fost multiplicate scrisorile prin fragmentare și prin adăugiri de nume și titluri de destinatari, în special generali, prefecți și viri illustres. De fapt, cu excepția a foarte puține cazuri, destinatarii lui Nilus sunt cu toții personaje necunoscute. Cameron crede că, atunci când, după 553, scrieri ale lui Evagrie Ponticul au început
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
foarte ușor, să constate că nici unul din marii autori dinainte nu le menționase și, în consecință, să le declare neautentice. Într-adevăr, primele citate din Dionisie se găsesc în scrierile lui Sever de Antiohia: Contra apologiei lui Iulian și Contra adăugirilor, compuse între 518 și 528, și a treia epistolă către egumenul Ioan, din 532 (sau, potrivit altora, din 510). Să ne oprim asupra acestor opere. Prin 137 de manuscrise grecești, copiate între 827 și secolul al XVII-lea, ni s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
didactice, elaborează, singur sau în tovărășie cu Teodor Codrescu, manuale școlare, abecedare, cărți de religie, de istoria românilor, de geografie și algebră. O lucrare utilă și în felul ei ambițioasă este Ritorică română pentru tinerime (1852), retipărită - cu corectări și adăugiri - în 1875 (Ritorică pentru tinerimea studioasă). E o compilație, probabil din franceză, cu exemplificări copioase din scriitori și oratori greci, români, francezi, dar și din literatura română. Examinând procedeele poetice, figurile de stil, autorul întreprinde implicit și o critică a
GUSTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
copil, violență, infidelități). • După natura dificultăților: adăugarea sau pierderea de persoane din familie (nașteri, adoptare, recăsătorire, moarte, spitalizare îndelungată, plecarea copiilor la școală în altă localitate etc.); evenimente demoralizatoare (pierderea slujbei, infidelitate, alcoolism sau alte dependențe, delincvență etc.); demoralizare plus adăugiri sau pierderi (separare prin divorț, sinucidere, închisoare, copil ilegitim etc.); schimbări relevante de status și rol (trecerea rapidă de la bogăție la sărăcie, sau invers, șomaj, schimbări datorate terapiilor medicale sau psihologice etc.). Desigur, modalitățile de asistență și abordările terapeutice vor
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
paginile ei”. Altă intervenție, „Unitatea” de la Saeculum (2/1943), sub semnătură Z. B. (Zevedei Barbu), replicând celor ce reproșau publicației că are colaboratori de orientări diferite, în parte chiar opuse, preciza că S. își propune doar „o unitate românească”, cu adăugirea că profilul sau nu se va confundă cu nici una din pozițiile exprimate, luate în parte. Rubrici: „Comentarii”, „Recenzii”, „Note”. Lui Lucian Blaga îi aparțin îndeobște contribuțiile de reflecție filosofica, în care se regăsesc preocupările lui dominante: Despre viitorul filosofiei românești
SAECULUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289428_a_290757]
-
o lungă scrisoare în care a făcut un rezumat al Criticii. Ulterior, în Propozițiile eretice, a trecut la expunerea și respingerea celor opt propoziții în care Iulian își concentrase doctrina. Acesta a publicat o a doua ediție a Tomului, cu adăugiri; a urmat Contra blasfemiilor lui Sever, în zece tomuri; după aceea, pentru a se apăra de acuzația că a aderat la maniheism și la eutihianism, Iulian a compus Apologia (citată și ca Discurs împotriva maniheilor și a eutihienilor), rezumîndu-și propria
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]