1,572 matches
-
plin, precum... porumba; Pillat, în schimb,... dospea în miez de nuci, Mireasma din livezi cu zvon... de cuci; La rându-i, Blaga, tot sorbind lumină, Turnă, în piersici, miere... că albina... Si-alaturi, Barbu-n „Joc...” plin de mișcare, Ne-ademenea, cu chitre acrișoare... Mult mai tarziu, Nichita, cu migala, Sculpta, în chihlimbar, perla... regală... Atunci cand Labis, pus pe împliniri, Daduse-n... fruct, cu „Primele iubiri”... Sorescu,-n schimb, cu firea lui deschisă, O boare nouă condensa-n caisa! Și-au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
e doar la vest... vreau să te-ntorci, vreau lumini și perle, să curgă aroma de rodie și ciocolată... poeme din volumul în curs de apariție, la editură Scrisul Românesc, Umbră ploii devine Fortuna eu și ploaia mea... ea, înainte, ademenindu-mă cu lalele galbene, calde că un ceai, Hello Sunshine... ea, înainte, pentagrama de frișca și vise roșii, fierbinți că un ceai, Notti în Tibet... și-am ajuns la fericirea filozofiei, pierzând dopul de la șampania roz, uitând de mine, rotind
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
căci le găseam prea lente, prea pline de cuvinte excesive și de descrieri fără rost. Îmi amintesc că un coleg m-a îndemnat să citesc În căutarea timpului pierdut, Muntele vrăjit sau Madame Bovary, dar tentativele lui de a mă ademeni au fost zadarnice. Până când, într-o bună zi, mi-a spus: „Citește un roman care e foarte actual, un roman minunat, care vorbește despre viață, despre lucrurile pe care le-am trăit cu toții; se numește Un veac de singurătate și
Interviu cu Dasso Saldívar „Am devenit un cititor fervent al Veacului de singurătate“ by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3059_a_4384]
-
sub ochii noștri, și tot sub ochii noștri îi vedem slăbiciunile. În mod ciudat, una din slăbiciuni e tocmai excesul de realism, de calcul rece. Această trăsătură e vizibilă încă în episodul din Balada mării sărate, unde încearcă să-l ademenească pe Corto Maltese, inducându-i ideea că ar putea deveni iubita lui. Era o stratagemă naivă, copilărească, pe care marinarul o demontează fără greutate. Mariajul ei reprezintă și el rezultatul unui calcul: viața de lux, lipsită de orice griji, figurează
Iubitele lui Corto Maltese (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4160_a_5485]
-
ne sunt lămurite - prin cele două pespective diferite, a lui Sașa Pană și, respectiv, a lui Ilarie Voronca însuși - circumstanțele „excomunicării” acestuia din urmă din grupare. Curtat de oficialitățile culturale, dar și amenințat în poziția sa de funcționar public, apoi ademenit cu perspectiva primirii în Societatea Scriitorilor Români și a publicării la „Cultura Națională”, Voronca nu reușește să gestioneze dubla postură în care se află: de avangardist antiburghez și de scriitor acceptat de establishment. Acesta din urmă nici nu-l va
În actualitate, avangarda interbelică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4169_a_5494]
-
sau, mai degrabă, l-ați omorî cu pietre. XIII Eu nu m-am născut în această lume. Vin de departe, de unde s-a desprins placenta unei clipe însingurată, rătăcită pe un drum imprevizibil. Vin dintr-un oraș-lacustră, unde sirenele mă ademeneau din harfe invizibile și saltimbanci pluteau pe ape, scuipând flăcări concentrice. Dacă aș fi rămas acolo, unde valurile nu se odihneau decât sub privirea mea o, dacă aș fi rămas acolo, unde apa îndepărtată avorta soarele sângerând, aș fi murit
Radu Cange by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/10326_a_11651]
-
mai bun. Pui mâna pe condei ca pe-o salvare Chitind să-ți faci dintr-însul buzdugan: Să tragi cu el în șișca aia care Borăște scârnăvii peste altare îngrețoșând miracolul uman! Pui mâna pe condei ca pe-o făclie, Ademenit de niscai fapte mari. Și, privegherea iarăși te îmbie La alt pahod spre kalokagathie, Dar în osânda somnului dispari. Apatie Nu i-am mai scris lui Yeti, de un veac, Năvalnice omături să cuprindă Și să le dea apoi de-
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
vreo importanță... Eu și pentru a nu fi ispitit de acest mod, chiar și cu riscul de a mă steriliza, m-am cufundat în traduceri și în cronici literare. Dacă accepți acest pariu, poate mai vine poezia la tine". Ca să ademenească, deci, muza (,cântă-mi și mie, fii bunișoară", ar fi zis Budai-Deleanu), Ilie Constantin scria, încă în anii '70, critică literară. Desigur că absența din țară l-a îndepărtat de această ocupație, iar Scurta istorie a poeziei romane, vol.I
Istoria poeziei ca jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/10437_a_11762]
-
vă oferim ocazia să deveniți finii noștri. Dacă vă contractați nuntă până la sfârșitul lunii februarie, puteti beneficia de reduceri în valoare de 50% și 25%. În plus, puteți să participați la “Revelionul Fulgului de Nea”. Vă invităm să vă lăsați ademeniți de intimitatea și elegantă locului și să pășiți într-un ... loc unde gustul îmbină artă!
Restaurant AgathA [Corola-blog/BlogPost/95660_a_96952]
-
spune: „Amiezile ne vor pătrunde răbdătoare,/ ca o putere ce vine și pleacă,/ și va fi o liniște ce doare,/ o durere care se-neacă./ Apoi soarele va fi tot mai frumos/ și-i va grăbi pe toți spre seară,/ ademenindu-i cu armonia de jos,/ unde se roagă o făclie de ceară./ Numai eu voi rămâne-n lumină/ cu cântecul, pasăre țipând între dinți -/ și-mi va curge din tâmple rășină:/ două pâraie fierbinți.” (Aproape elegie). George Corbu (România, scriitor
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Cu mitocanii de altădată... Bucureștii încă vechi, de început de veac XX, așa cum îi vede Henri Stahl - cu o inconfundabilă savoare balcanică, dar ademenind ambițios Occidentul pe întinsele spații virane ori pe moșiile cu vii ca la țară, mult prea tihnite pentru pulsul unui oraș care începe să-și dea seama de proporțiile și ambițiile sale, împărtășind de altfel, de câteva decenii bune, ifosele
LECTURI LA ZI by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Imaginative/13591_a_14916]
-
sat odată, când în poiană fete, flăcăi se-ntâlneau, horele cu strigături se-ncingeau-ndată și doar, prin lăsarea serii se domoleau. Iar când Făurar se-apropie de sfârșite, e Dragobetele sau ,,Cap de primăvară'', păsările pădurii prin triluri-s ademenite și se-mperechează chiar, de-i frig afară. Gătiți în straie tradiționale, băieți și fete merg la pădure să culeagă primele flori, gingășii ghiocei și brândușele amorțite, căci primăverii îi sunt cei dintâi, vestitori. Dragobete- zeul iubirii, din ere ... Citește mai
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
păsește, vrând in inimă Să nu-și strivească visele cu teamă, Fereastră unui zâmbet să deschidă, Umbra și coșmarul să le-nchidă. -Spune-mi, gândule, de ce te-ai răzgândit? Și din frica ta, tu te-ai oprit... Nemurirea, cumva, te-a ademenit? Sau nu vrei să-ți lași visul netrăit... -Vrei să fii fluture, atunci să fii!... Cine te oprește să zbori și să-nvii? Din crisalida minții evadează Chiar și pentr-o clipă, ea contează!... Citește mai mult Neînțeles e gândul ce
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
nou păsește, vrând in inimăSă nu-și strivească visele cu teamă,Fereastră unui zâmbet să deschidă,Umbra și coșmarul să le-nchidă.-Spune-mi, gândule, de ce te-ai răzgândit?Și din frica ta, tu te-ai oprit...Nemurirea, cumva, te-a ademenit?Sau nu vrei să-ți lași visul netrăit...-Vrei să fii fluture, atunci să fii!...Cine te oprește să zbori și să-nvii? Din crisalida minții evadeazăChiar și pentr-o clipă, ea contează!...... XXIII. ÎNTRE VIAȚĂ ȘI VIS..., de Gabriela Docuță
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
negri, să le văd nările deschizân- du-se și mișcarea mustăților lungi și a urechilor mici. Le auzeam inspirând aerul și amușinându-mă, le-am imitat și ele și-au deschis curioase și mai mult ochii mari. Au încercat să mă ademenească să mă scufund cu ele dar... grăsimea mea, deși multă, nu e chiar așa performantă ca a lor. Ne-am bălăcit aproape 20 de minute, după care m-au părăsit. Următoarea jumătate de oră, după ce am ieșit din apă, e
Agenda2005-40-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284277_a_285606]
-
noastre. O Europă centrală bântuită de Kafka, un tărâm mișcător al visului. Kazuo Ishiguro: Nemîngîiații. Editura Rao, București, 2005. Preț: 21,90 lei. Exercițiu de libertate Considerat una dintre cele mai îndrăznețe aventuri artistice ale secolului trecut, romanul „Șotron“ își ademenește cititorii cu o unealtă care e la îndemâna oricui: ludicul. Autorul spune din capul locului că, „în felul ei, această carte înseamnă mai multe cărți, dar mai ales două cărți. Cititorul este invitat să aleagă una dintre următoarele posibilități“: ori citește
Agenda2005-44-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284378_a_285707]
-
ori nu. Nu are rost să insistăm. Să anulăm în observații colaterale ceea ce autorul a fixat filigranatic în termenii cuvântului său, vălurit de înțelesuri și subînțelesuri. Nu subscriem, nici în glumă, că autorul „printr-o întîmplare bizară” ar fi fost ademenit să-și „povestească în scris amintirile”. Cineva a afirmat un adevăr incontestabil și anume că aceste cărți-surori trebuiau scrise indifendent de factorii colaterali: vîrstă, profesie, „provincie” etc. A avut perfectă dreptate. Dar mai trebuie adăugat încă un „amănunt” hotărîtor: lectura
NOTE DE LECTURĂ de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384839_a_386168]
-
ce cântec straniu! Un cântec al vieții mele, o viață ce a alergat dintr-o groapă în alta. Tot ce am clădit prin muncă aruncam într-o clipă în câte o groapă ivită pe drum. Mă împiedicam și groapa mă ademenea ca o sirenă. I-aș fi dat și ce nu aveam. Ea înghițea totul, iar eu rămâneam mut în fața neputinței și începeam o nouă construcție pentru o altă posibilă groapă. Ploaia aceea de vară cânta munca zadarnică și greșelile vieții
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
o vrajbă. Chiar dacă valurile lumii nu se lovesc de țărmuri ci de propriile limite ale firescului, mă voi trezi din propria admirație a luminii la umbra timpului care acoperă totul. Voalul albastru al cerului dojenește iarba și copacii care-mi ademenesc visul zbor neîntrerupt mai înalt decât înaltul trecând peste ziduri care se surpă. Referință Bibliografică: Chiar când nu privesc în sus / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1954, Anul VI, 07 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright
CHIAR CÂND NU PRIVESC ÎN SUS de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384916_a_386245]
-
în vârful lanțului trofic este ,poate, cea mai mare iluzie a lui . Ideea că este creator de unelte, sisteme, prin care ( crede el ) preia anumite funcții ce aparțin doar universului creator , tinde să îl ducă în apropiera absurdului ce îl ademenește cu speranța că poate domina moartea și viața, că poate deveni un fel de stăpân al inelelor, un stăpân efemer ce nu reuseste ( înca ) să devină o constantă a materiei. Abia atunci când va găsi cheia propiei sale veșnicii, a structurării
EXTRAS DIN MEMORIA ILUZIILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384955_a_386284]
-
ei printre cei. Religiile, pelerinajele de toate soiurile, crează iluza că poți fi salvat de la disparița totală , dacă te rogi, te căiești , dai zeciuiala sau chiar te sacrifici. De garantat însă, nimeni nu se încumetă, doar biserica încearcă să te ademenească în ,, ispită,, și reușete foate bine până acum. Toți se laudă cu miliarde de credincioși, toți inventează minuni și fel de fel de moaște în care cei săraci cu duhul, se aruncă bezmetici de frica a ce va fi când
EXTRAS DIN MEMORIA ILUZIILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384955_a_386284]
-
sat odată, când în poiană fete, flăcăi se-ntâlneau, horele cu strigături se-ncingeau-ndată și doar, prin lăsarea serii se domoleau. Iar când Făurar se-apropie de sfârșite, e Dragobetele sau ,,Cap de primăvară'', păsările pădurii prin triluri-s ademenite și se-mperechează chiar, de-i frig afară. Gătiți în straie tradiționale, băieți și fete merg la pădure să culeagă primele flori, gingășii ghiocei și brândușele amorțite, căci primăverii îi sunt cei dintâi, vestitori. Dragobete- zeul iubirii, din ere străvechi, întruchipat
DRAGOBETELE ( SĂRBĂTOAREA IUBIRII LA ROMÂNI) de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385092_a_386421]
-
Acasa > Poeme > Emotie > HAI! Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe pragul acela doarme o alinare fereastra ademenește iar cerul spintecând auzul adormitului de după amiază nu vezi și tu steaua ilegală cum clipește complice cu el? Lasă-i! ... și hai,vino, să ne pierdem în liniștea mării senine! Referință Bibliografică: Hai! / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
HAI! de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384400_a_385729]
-
capul în pământ, suferind de căldură și de nemișcare. Și asta după ce toate tentativele de evadare le-au eșuat. Emoții mari aveai când treceai pe lângă niște amenajări ample de stânci, văi, peșteri artificiale, făcute pentru lei și tigri. Deși erau ademeniți cu niște iepuri aruncați în zona lor, leii se comportau într-adevăr regește, nepărăsind deloc ascunzătorile lor din peșteri, așa că am putut admira doar atitudinea lor, nu și prezența lor. Dacă erai norocos, puteai vedea măcar coada vreunui leu, sau
ÎN VIZITĂ LA GRĂDINA ZOOLOGICA DIN BEIJING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384596_a_385925]
-
nimic. Din copilărie încerc să mă eliberez de povara morții florilor și nu reușesc. Sunt captivul unui fenomen straniu. E ca și cum viața se încăpățânează să fugă de mine, pentru că-i sorb energia. Sunt prins într-o carapace și de acolo ademenesc clorofila. Bolnavul X: (privind florile): Nu-și revin. Sunt din ce în ce mai afectate de uscăciune. (Se aude forfotă de pe coridorul spitalului.) Bolnavul X: Atâta gălăgie și floarea mea moare. În salon intră medicul să-și ia dosarul uitat pe masă. Florian: Ce
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]