1,137 matches
-
iulie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU IUBITEI Lui Geo Bogza Eu respirăm că un cerb, ea se țară că o vipera ; prin iarbă curgea un fluviu de roua - eu o iubeam că Don Quijote, ea era înțeleaptă că Dulcineea ; prin deșert adia flacăra vântului - eu nemuream sub un munte, ea creștea că o iedera ; prin cer ne caută Orionul. Referință Bibliografica: Elogiu iubitei / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 211, Anul I, 30 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
ELOGIU IUBITEI de ION MARZAC în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366895_a_368224]
-
mișcare, inima noastră visând la ziua de-acum, când multe nu s-au întâmplat. ...Mai sus de Biblioteca Centrală Universitară, printre teii care tivesc trotuarele, urci spre Copou și, când intri în Parcul renumit, dai de Teiul Marelui Bard. Vântul adie, adesea, a Eminescu... Bănci romantice cu pasageri prozaici, uneori cu îndrăgostiți, alături și de Veronica Micle, împietrită-n dragoste și durere, muză și poet, speranță, bucurie și disperare... Obeliscul cu patru lei sculptați în piatră, aflat la intrarea în Copou
GÂNDURI DE SUB PLEOAPE: PRIN IAŞII STUDENŢIEI MELE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367639_a_368968]
-
Tânărul vesel, plin de speranțe care sub cnuturi nu a gemut, din sentimente adună gloanțe și răni închide cu un sărut. Bărbatul mândru de-a sa solie îmi strânge mâna c-un gest firesc și-n al meu sânge pacea adie când parcă aripi din nou îmi cresc. Bătrânul singur, trist c-a sa viață a fost o clipă, un fulger doar, zâmbind privește sfârșitu-n față și mă îndeamnă tânăr să par. de Anatol Covali Referință Bibliografică: Etape / Anatol Covali : Confluențe
ETAPE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367751_a_369080]
-
violentă, aceasta nu înseamnă că el dorește neaparat moartea. Cu toate acestea, tre �buie totuși să subliniem faptul că el este conștient că doar prin jertfa mucenicească a propriei sale ființe poate să ajungă la cel pe care-l iubește, adi �că la Iisus Hristos. Prin sângele său, el pecetluiește iubirea sa și ea devine ast �fel singurul mijloc de a fi în iubirea lui Dumnezeu și de a pecetlui aceas �tă intimitate cu propria sa viață. Acest semn al sensibilității
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
mistuit sufletul, sleit de putere, prin căutări de la izvoare sau începuturi. În inima lor și-au scris poemul bucuriei, ekphrasis, miniatură în mantia unui înger coborât pe urmele pașilor lor din constelația cosiței dedicată zeițelor. Șoaptele vântului, mesagerul primăverilor pierdute, adie poemul singurei lor respirații în lumina uitată, nălucirea unui tainic sărut în oglinzile cerului țes cuvinte, poeme de stele, din raze și roua petalei. În duble spații timpul s-a închis în sine, o tânară fată trece prin lacrima gândului
EKPHRASIS, MINIATURĂ ÎN MANTIA UNUI ÎNGER de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367123_a_368452]
-
nr. 171 din 20 iunie 2011 Toate Articolele Autorului LANUL DE GRÂU Sub albul imaculat grâul germinează și apoi va răsări o splendidă oază. Iată, lanul a-nverzit, dănțuiesc păunii, „o s-avem recoltă bună!” așa spun bătrânii. Seara vântul lin adie făcând valuri în câmpie, spicele pline de floare se mlădie cu lentoare. Când se ivesc zorile, mici lacrimi de rouă ajută spicul să crească, chiar dacă nu plouă. Paiul suplu s-a-nălțat, boabe cresc în noapte și foarte curând vor fi spice
LANUL DE GRÂU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367249_a_368578]
-
-n care am simțit întâia dată Că-n viață rostul de-a trăi frumos Și de-a iubi la fel, cu toată ființa E ca o dulce vrajă ce stăruie-n dorința De-a fi mereu deschisă, cu suflet luminos. Adie dinspre codrii un vânt călduț și lin Un cântecel de greier și-un fluture pribeag Mi te aduc aproape, iubite, suflet drag, Miresme-n fân cosit ne-nvăluie sublim. Grădina-i înflorită și plină de culori Mă plimb printre răzoare, mi-
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
științifice” pe care el susținea că o promovează. Și îl luase Piru pe Dobrogeanu-Gherea în târbacă, zicând că era un impostor în cultură, produs al narodnicismului rusesc, că nici nu știa bine românește etc. etc. Pe vremea aceea începuse să adie la noi un vânt de emancipare de sub hegemonia sovietică. Problema era însă că această nouă orientare nu pătrunsese încă și în manualele școlare. De pildă, în manualul de clasa a X-a de atunci, redactat de un colectiv în frunte
ROMAN ŞI BOLOGA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363626_a_364955]
-
în: Ediția nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Se zbate zarea-n chingile furtunii Când din adâncul mării-o melodie În suflet și în minte se mlădie, Apoi se stinge când sosesc lăstunii. Un vânt primăvăratic mă adie, Iar ghioceii-mi înfloresc, nebunii, Sub raza binecuvântat-a lunii, În timp ce uit de-a vieții parodie. Aștept din neguri să-mi răsar-un soare Și-n gânduri să îmi cânte-o ciocârlie... Putea-voi să mă lupt cu Timpul, oare
SONET de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363742_a_365071]
-
Baia fierbinte cu spumă și parfumuri o inviorase oarecum. Era inca amețită. Bachus nu era singurul vinovat. Îmbrăcă halatul fin de satin, strângând cordonul în jurul taliei. Îi era sete. Își turnă un pahar cu apă și ieși pe terasă.Vântul adia plăcut doar luna împrăștia puțin întunericul. Ce se întâmpla în viața ei? Liftul îi schimbase existența? O eroare în tunelul timpului? Petrecerea..JJ. O himeră. Își puse mâinile pe balustradă și privi orașul. De sus părea o feerie. Se zgribuli
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
albe perdele lasăsă-ntrevedem imaculate saltele și perne de vis, prosoapele-ntinse - un verde deschis. Veseli, bronzați, și încinși de soare privim orizontul în zare. În apa albastră vezi bancuri de pești și broaște țestoase cum nici nu gândești. Freamatămarea, briza adie, Soarele urcă, plaja-i pustie. Spre seară,mulțimea se-ntoarce la mare voind sămai prindă apusul de soare. E marea ripsată și finăca moarul, refluxul o trage în larg de pe maluri. Ne-mbie pontonul și-n noaptea albastră privim orizontul
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
ce splendoare Marea Neagrămi se pare, o cunosc din altăviață și de-aceea mă răsfață... uneori un val mai mare mătrimite la plimbare. Nisipul ei este fin, pare un covor divin, cu cochilii presărat, când pășești ești mângâiat și dacăvântul adie plaja-n valuri se mlădie. Marea Neagră e albastră, nici o mare nu-i ca ea, o iubesc și-s fericită, nu se poate compara... VIS... Măcuprindeai timid în brațe, măsărutai, mădezmierdai și îmi șopteai cuvinte tandre, cuprins de vrajăîmi zâmbeai. Eu
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
se poate compara... VIS... Măcuprindeai timid în brațe, măsărutai, mădezmierdai și îmi șopteai cuvinte tandre, cuprins de vrajăîmi zâmbeai. Eu m-am lipit ușor de tine, cu un sărut te-am răsfățat, eram doar noi la țărmul mării și briza adia spre larg. Se-ntunecase orizontu-n zare și într-o clipă am văzut, cum Luna-n nori a dispărut luând cu sine marea. Sinistru totul îmi părea... dune, nisipuri mișcătoare și pescărușii-n zbor gemeau nemaigăsindu-și de mâncare. Deodatăînsă m-
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
Soare al neprihănirii, Și flacără nestinsă a vieții, Fiu Al Tatălui din Ceruri, Veșnic, Sfânt și Împărat... Te-ai ridicat din adâncuri, Și din morții, Tu, Ai înviat! Îngerii, la Tine se înclină... Și în Ceruri, în cor Te-alină! Adie cu parfum de floare, Și petale strălucitoare! Creștinii, cânturi Îți Înalță... Laude, Ție, azi Îți sunt aduse, În zi de sărbătoare, dimineață, Pentru jertfa Ta, Bunule Isuse! Doamne, Isus Al Mântuirii, Domn Al păcii și-al iubirii... Laolaltă cu blânda
MÂNTUIREA NOASTRĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350328_a_351657]
-
de răcoare fiindcă aveam un drum lung de străbătut, peste 100 de km, până la următoarea oprire, prin imensa stepă rusă, o întindere fără sfârșit, fără nici un copac sau arbuști, numai cu scaieți și iarbă aproape sub un soare dogoritor. Nu adia nici o boare, nu se vedea zburând nici o pasăre, nici insecte nu bâzâiau în aer. În afară de zgomotele motoarelor nu era nici un alt sunet. În urma nostră rămânea un nor de praf, fiindcă mărșăluiam pe un drum de țară. Eram plini de praf
CONSTANTIN ZAVATI [Corola-blog/BlogPost/350360_a_351689]
-
de răcoare fiindcă aveam un drum lung de străbătut, peste 100 de km, până la următoarea oprire, prin imensa stepă rusă, o întindere fără sfârșit, fără nici un copac sau arbuști, numai cu scaieți și iarbă aproape sub un soare dogoritor. Nu adia nici o boare, nu se vedea zburând nici o pasăre, nici insecte nu bâzâiau în aer. În afară de zgomotele motoarelor nu era nici un alt sunet. În urma nostră rămânea un nor de praf, fiindcă mărșăluiam pe un drum de țară. Eram plini de praf
CONSTANTIN ZAVATI [Corola-blog/BlogPost/350360_a_351689]
-
Acasa > Poezie > Imagini > SEARĂ DE VARĂ Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 1671 din 29 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Când se lasă înserarea dup-un soare arzător Un zefir adie proaspăt - ies cu draga în pridvor Să vorbim de-ale iubirii, să ne răcorim de dor Prinși în vraja pasiunii sub scânteia stelelor. Greieri ”cri”, ”cri”, măiastru-n iarba grasă se aud Luna se ridică molcom strălucind cam pe la sud În
SEARĂ DE VARĂ de NELU PREDA în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350362_a_351691]
-
servirea mesei. Robert era cel care s-a oferit să facă cinste cu prânzul. Timpul era frumos, soare și cald. Băieții când au părăsit restaurantul, s-au dezbrăcat la bustul gol să facă puțină plajă sub soarele plăcut de aprilie. Adia un vânt călduț de primăvară. Fetele, cu hanoracele legate în jurul șoldurilor, în bluzițe tip maieu lăsând sânii lor pietroși să zburde liberi sub pânza subțire la orice mișcare și în pantaloni scurți, se zbenguiau pe alee gălăgioase ca două vrăbiuțe
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
de răcoare fiindcă aveam un drum lung de străbătut, peste 100 de km, până la următoarea oprire, prin imensa stepă rusă, o întindere fără sfârșit, fără nici un copac sau arbuști, numai cu scaieți și iarbă aproape sub un soare dogoritor. Nu adia nici o boare, nu se vedea zburând nici o pasăre, nici insecte nu bâzâiau în aer. În afară de zgomotele motoarelor nu era nici un alt sunet. În urma nostră rămânea un nor de praf, fiindcă mărșăluiam pe un drum de țară. Eram plini de praf
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
de pe crenguțele înfrigurate ale copacilor golași... Pașii m-au dus, ca în fiecare început de primăvară, în parcul minunat din apropiere; privirea abia aștepta să se scalde în culorile minunate ale floricelelor, proaspăt răsădite în pământul... ursuz și rece. Vîntul adia ușor iar un ciripit vioi străbătea orizontul luminos, dăruindu-mi acea bucurie nestăvilită, de ...Viață. Norii transparenți și rotunzi au început plimbarea lor spre zările înalte...iar izvorul cu al lui susur, strălucea mîndru sub särutul aurit al soarelui. Acest
PRIMA...ZI de DOINA THEISS în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350430_a_351759]
-
umoristic pe teme actuale din viața publică a contemporanilor noștri mai mult sau mai puțin vestiți. Suspendate în echilibru incredibil între cer și pământ, amintesc parcă de judecata de apoi, ne fac să râdem sau să fim triști, lasă să adie boarea efemerului, pe fondul unei intuiții care nu ne mai dă pace. Descumpănit, privitorul oscilează ades între lacrimi și veselie, pentru a depune armele în final, abandonându-se frecvent unui râs nervos, care pare să pună stăpânire pe el, obsedant
LAS FALLAS DE VALENCIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349155_a_350484]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > ȚI-AM SPUS? Autor: Mihai Manolescu Publicat în: Ediția nr. 1641 din 29 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Ți-am spus că timpul se oprește Atunci când îmi apari în prag, Iar vântul, adiind, șoptește C-ai fost vestită de un mag? Ți-am spus că luna se ridică În vârf de cer, când te zărește, Să-ți scalde-n raze umbra mică Ce pretutindeni te-nsoțește? Ți-am spus că-n cioc privighetoarea, Mi-
ŢI-AM SPUS? de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348566_a_349895]
-
din 23 iunie 2014 Toate Articolele Autorului îmi doresc să mângăi apa lină, căci inima-mi de tine se anină, că-ți pasă de ea crede stingher, și că ce-o apasă nu-i efemer!! pe fața drăguța frunza ce adie, ca-n cădere pe cap mă mângâie. Îmi doresc să te cuprind, cântecul vieții noi să-l știm, să te iau în brațe, să te învârt, și dorurile tale pot să le ascult să-ți venerez orice mișcare să-ți
FAŢA DE FLOARE de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349308_a_350637]
-
Crezul meu in Crez, În marea de cuvinte când plonjez! 2014 Sonetul --------------- Sonetul, un vitraliu, cu lumini filtrate Cerneluri vechi, și-ades îmbietoare, Iubiri pasionale rămase făr-de moarte Care trimite barzii pe culmi amețitoare. Fără să vrei îi recunoști prestanța, Adie din catrene parfumurile fine Unor apuse vremuri, salvat de eleganța Cuvintelor zbucnind, din foile veline. L-a început cu tâlc Messer Petrarca Urmat apoi de genii pe măsură, Noi ne îngrămădim să-i umplem Arca. Acesta e Sonetul, Un nobil
SONETE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349375_a_350704]
-
servirea mesei. Robert era cel care s-a oferit să facă cinste cu prânzul. Timpul era frumos, soare și cald. Băieții când au părăsit restaurantul, s-au dezbrăcat la bustul gol să facă puțină plajă sub soarele plăcut de aprilie. Adia un vânt călduț de primăvară. Fetele, cu hanoracele legate în jurul șoldurilor, în bluzițe tip maieu lăsând sânii lor pietroși să zburde liberi sub pânza subțire la orice mișcare și în pantaloni scurți, se zbenguiau pe alee gălăgioase ca două vrăbiuțe
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]