656 matches
-
tu ...!? -Facă-și-l, da’ nu din portofelu’ meu...Clar? - i-o tăie Rodica. -Atunci să mergem. Chiar sunt curioasă ce-au făcut băieții... -Ce-au făcut, ce n-au făcut, oricum se vor descurca pân’ la urmă... Dacă vrei cu adevărat, poți... Adidas torshon... -Aia da... Ctrl+V Referință Bibliografică: BATE FIERUL CÂT E CALD / Elena Neacșu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1226, Anul IV, 10 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Neacșu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
BUCUREȘTI Câteva secunde nesfârșite, dl Pandrea Emilian simți că plutește ca-ntr-un coșmar, apoi ascensorul se zdrobi de fundația clădirii... Iata cum este descris asasinul: Când coborî, omul purta niște haine comune, banalizate: o pereche de ginși negri, ghete “Adidas” și un bluzon din piele bleumarin, ținuta altor milioane de oameni din tot orașul sau chiar din toată țara. Numai un privitor avizat ar fi putut observa calitatea deosebită a materialului, precum și croiala impecabilă. Hainele păreau croite la comandă: erau
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
o frână în trombă în fața casei. Din să sare o amazoana micuța de statura, îmbrăcată într-un costum ciudat: cască neagră tip SS, ochelari enormi antivânt, geaca neagră de piele cu diferite însemne ciudate cusute pe dansa, pantaloni albaștri și adidași argintii... Parchează magaoaia în fața casei mele, își dă jos cască, ochelarii și... în fața mea apare un chip ciudat... o bătrânica vioaie, cu părul vopsit blond că paiul și cu un centimetru de cărunțeala la rădăcina. Semăna cu actrița Billie Bird
M-A VIZITAT UN ŞARPE DE 20 DE MII DE DOLARI ! de VIOREL NICHOLS în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/355271_a_356600]
-
nu este deschis robinetul.” Sărim în aprilie! Să crăp dacă nu aș putea să citez întregul volum, dar s-ar supăra autorul pe mine definitiv și total! (Sic!) Verva este în toi: “ Au dispărut și “tacîmurile”, și oasele, și copițelele, “adidașii”. Au ieșit urzicile, dar puține și scumpe, că-i secetă...” Mi-am amintit astfel c ă intram în măcelăria din Piața Dorobanți și întrebam, timid: “Aveți adidași ?” Răspunsul măcelarului: “Avem, dom scriitor!” Eu: “Mărimea 42 aveți ?” Și măcelarul: “Să moară
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355285_a_356614]
-
Sic!) Verva este în toi: “ Au dispărut și “tacîmurile”, și oasele, și copițelele, “adidașii”. Au ieșit urzicile, dar puține și scumpe, că-i secetă...” Mi-am amintit astfel c ă intram în măcelăria din Piața Dorobanți și întrebam, timid: “Aveți adidași ?” Răspunsul măcelarului: “Avem, dom scriitor!” Eu: “Mărimea 42 aveți ?” Și măcelarul: “Să moară mama dacă nu m-a tîmpit cu prostia asta de mai bine de un an!” Il invitam la o bere și îi trecea supărarea! , A murit, bietul
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355285_a_356614]
-
plastic. Uitându-te la cum era îmbrăcat vânzătorul, nu ai fi spus că vinde asemenea produse. Haine impecabil de curate. Pantaloni albi, lungi, protejați de un șorț alb până la nivelul genunchilor și un tricou negru puțin peste curea. In picioare, adidași albi cu dungi negre. Surâdea tot timpul, chiar și atunci când mânuia un cântar alimentar balanță, foarte vechi, analizându-i rugina ascunsă cu un strat de vopsea lucioasă. Nu avea casă de marcat. Aici cred că nici nu ar ajuta la
VIA GARIBALDI de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355313_a_356642]
-
ei nici o discrepanță, deocamdată. Mai mult, ea este conștientă că: „primăvara / este încă la mine” (slalom la lumina pietrei). Mai mult, ea și-a atras cântecul de partea ei și cu aura lui pe chip, poate spune: „cânt chiar dacă am adidașii rupți”. Cu toată vârsta ei crudă, Ana Maria a învățat să gândească în sintagme originale, pritocite îndelung, care îi pot servi drept răspuns, întrebărilor inerente: „singurul răsărit iubit de amurg” - „mă alerg prin răcoarea de cuvinte”; „adevărul din lumina palmelor
AUTOR CEZARINA ADAMESCU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346140_a_347469]
-
la plecare, câte un pachet cu îmbrăcăminte și încălțăminte. După ce am expus intenția noastră, domnul Director a fost de acord, a zis să facem o listă cu numele copiilor și numarul care îl poartă la încălțăminte și ne vor da adidași pentru toți, dar cu condiția ca pachetul să conțină și un exemplar al Noului testament. Bineînțeles lista s-a făcut după sosirea copiilor!) Eu am fost chiar bucuroasă când am auzit această ofertă, dar după ce am plecat, pe drum,mi-
FOCUL DE TABĂRĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369830_a_371159]
-
asta e realitatea, psihopatul premiat, victima - neînțeleasa de nimeni. Și atunci, se petrece ceva ce imi alunga oboseală, deprimarea, apatia: profesoară se întoarce pe scări, intră în sala de clasă, terenul pe care fusese învinsă - și se descalță. Își ia adidașii și-i bate în cuie pe podea, se încalță din nou și declara „ Aici este locul meu, eu nu plec de aici!” Dacă ești orb, vezi acțiunile unui nebun și-l bagi în cămașă de forță. Dacă privești la FAPTE
FILMUL RUSESC (M)UCENIK, 2016 de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369692_a_371021]
-
publică dar și școlile pentru interzicere halouinului, iar adversarii acestui punct de vedere s-au iritat la maximum. Asta a fost scânteia... ... care s-a transformat în incendiu, la propriu, în ”Colectiv”, un club obscur, improvizat în fosta fabrică de adidași românești ”Pionierul”. Fabrica are și ea, la rându-i, o poveste tristă în care dracul naționalizării comuniste și-a băgat adânc coada, alegându-se praful de pantofii bine făcuți ai lui Nicola Prodanoff (inițiatorul acestui proiect industrial la sfârșitul seolului
ACUM ESTE VREMEA ALEGERII, A CERNERII ŞI A DISCERNERII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369716_a_371045]
-
îl avea drept și buzele roșiatice îi ascundeau pentru moment o dantură perfectă. Era îmbrăcat într-o pereche de jeansi negri și într-o cămașă albă pe față. Spatele cămășii era îmbrățișat de un palmier viu colorat și purta niște adidași albi. Andreea era și ea drăguță cu părul lung și roșcată, îmbrăcată într-o rochiță roz, minijup cu bretele și purta niște pantofi cu toc mic. Privind-o atent pe Alina, Ionuț nu-și dădu seama că Andreea observă ceva
PARTEA A DOUA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353509_a_354838]
-
luăm vreo zece pâini, le-am îndesat într-o geantă, nu știam dacă cei din inima Bărăganului vor avea pâine. Altceva decât pâine n-aveai ce cumpăra din București, magazinele ceaușiste erau goale. Spun minciuni, în galantare mai erau niște „adidași” de porc, mândria țării Am urcat într-un tren personal care ne-a dus la Giurgiu. Aici transbordare spre autogară. Am mai stat acolo cam vreo două, trei ceasuri, până se porni o „rată” sau „RaBa”, o rablă de autobuz
LINIŞTEA DE CERNOBÂL (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353875_a_355204]
-
dantura cariată. Dacă îl vedeai râzând, n-aveai cum să nu râzi. Nu era vorba de faptul că ai fi râs de el, ci pur și simplu râsul lui era contagios. Era îmbrăcat într-un trening negru și purta niște adidași galbeni. Sub bluza de trening avea un tricou bleu, larg și lung, cu imaginea unei cascade. Era un prieten de nădejde pentru oricine și mai tot timpul era pus pe șotii. Chiar și atunci când era vorba de ceva serios, făcea
PARTEA A PATRA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353633_a_354962]
-
Avea ochi căprui, era slăbuță și foarte drăguță. Ca și Alina, era îmbrăcată într-un costum de blugi, dar închis la culoare. Sub geaca de blugi avea și ea un tricou bleu cu imaginea lui Bob Marley. Era încălțată în adidași Puma și borseta de la mijloc era neagră. Spre deosebire de Alina, ea nu obișnuia să se machieze și de aceea nu avea în borsetă decât un pachet de țigări și un portofel cu ceva bănuți în el. - Daa! Nu prea avea chef
PRIMA PARTE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353654_a_354983]
-
de iarbă pe care-l străbătuse nu demult. Contrariat că este altfel echipat, s-a ridicat și a pornit buimăcit, dornic să se întindă pentru a se odihni. Îmbrăcat lejer, în blugi și tricoul său favorit, tip sportiv, încălțat în adidași moderni, așa cum plecase la întâlnirea de rămas bun cu un grup de tineri pe care îi cunoscuse în concediu, pătrunse în zona verde. Oboseala dispăruse ca prin fum. S-a înseninat la față și, pășind ușor ca un fulg, a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
nu este deschis robinetul.” Sărim în aprilie! Să crap dacă nu aș putea să citez întregul volum, dar s-ar supără autorul pe mine definitiv și total! (Sic!) Verva este în toi: “Au dispărut și “tacîmurile”, si oasele, si copițelele, “adidașii”. Au ieșit urzicile, dar puține și scumpe, că-i secetă...” Mi-am amintit astfel că intrăm în măcelăria din Piață Dorobanți și întrebăm, timid: “Aveți adidași ?” Răspunsul măcelarului: “Avem, dom scriitor!” Eu: “Mărimea 42 aveți ?” Și măcelarul: “Să moară mama
NONEPOEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358273_a_359602]
-
total! (Sic!) Verva este în toi: “Au dispărut și “tacîmurile”, si oasele, si copițelele, “adidașii”. Au ieșit urzicile, dar puține și scumpe, că-i secetă...” Mi-am amintit astfel că intrăm în măcelăria din Piață Dorobanți și întrebăm, timid: “Aveți adidași ?” Răspunsul măcelarului: “Avem, dom scriitor!” Eu: “Mărimea 42 aveți ?” Și măcelarul: “Să moară mama dacă nu m-a tîmpit cu prostia asta de mai bine de un an!” Îl invităm la o bere și îi trecea supărarea! , A murit, bietul
NONEPOEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358273_a_359602]
-
nu este deschis robinetul.” Sărim în aprilie! Să crap dacă nu aș putea să citez întregul volum, dar s-ar supără autorul pe mine definitiv și total! (Sic!) Verva este în toi: „Au dispărut și tacîmurile ”, si oasele, si copitelele, adidașii . Au ieșit urzicile, dar puține și scumpe, că-i secetă...” Mi-am amintit astfel că intrăm în măcelăria din Piață Dorobanți și întrebăm, timid: „Aveți adidași?” Răspunsul măcelarului: „Avem, dom scriitor!” Eu: „Mărimea 42 aveți?” Și măcelarul: „Să moară mama
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358377_a_359706]
-
total! (Sic!) Verva este în toi: „Au dispărut și tacîmurile ”, si oasele, si copitelele, adidașii . Au ieșit urzicile, dar puține și scumpe, că-i secetă...” Mi-am amintit astfel că intrăm în măcelăria din Piață Dorobanți și întrebăm, timid: „Aveți adidași?” Răspunsul măcelarului: „Avem, dom scriitor!” Eu: „Mărimea 42 aveți?” Și măcelarul: „Să moară mama dacă nu m-a tîmpit cu prostia asta de mai bine de un an!” Îl invităm la o bere și îi trecea supărarea! A murit, bietul
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358377_a_359706]
-
iubire și de credință a unui bine posibil (și nu doar ipotetic) pentru neamul meu și țara mea, pentru un viitor, cât de cât acceptabil, pentru unitate în gând și faptă. De altfel, într-un poem dedicat poetului „tineretului în adidași și al generației în blugi”, îi spuneam, adresându-mă „direct” din viața mea în moartea lui, că el, adică Adrian Păunescu, nu va putea decât să ne adune, în jurul versurilor, ca în jurul focului, în jurul iubirii, ca sursă de căldură, necesară
DESPRE PRIETENI DIN VIAŢĂ ŞI DIN MOARTE, DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358051_a_359380]
-
aveam de toate; O, cât aș vrea să fiu iar mic! De unde Dumnezeu mai scoate Atâtea doruri din nimic...! Mi-e dor de mutrele umile, Uitându-te mereu la ceas, C-atunci noi nu aveam mobile Și nici pantofi de Adidas, Dar așteptai, nu făceai fițe, Ca o mireasă în cerdac; Îți aduceam trei garofițe Ori câte-un braț de liliac. Mi-e dor de tine ca de mine, Când ai plecat făr-un cuvânt, De vara care nu mai vine, Mi-
MI-E DOR DE TINE CA DE MINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358703_a_360032]
-
în care să pună hainele pe care eu nu le mai purtam, pentru a i le aduce ei. Cadou de la domnișoara profesoară Un pardesiu cumpărat de la Romarta Copiilor, un basc tricotat, luat de la Eva, un hanorac de blană, ghete tip adidas, bluze cu imprimeuri vesele, pantaloni eleganți și sport, pantofi și cizme de piele, acestea au fost câteva din articolele de îmbrăcăminte pe care i le-am dăruit Danielei săptămâna următoare. Vestimentația ei era diferită acum de a celorlalți copii din
DANIELA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358738_a_360067]
-
-să renunțăm -să înțelegem -să strângem cureaua ................................................ 3) Ce se întâmplă? Tineretul e debusolat, nu mai înțelege nimic, se revoltă cum e și normal, pentru chestii care sunt cruciale în ziua de azi. De exemplu: Părinții nu i-au cumpărat Adidașii care sunt la modă și deci în clasă nu mai este „in” ci este ”out”, ceea ce este în ziua de azi, este ca și cum în evul mediu ai fi fost legat de stâlpul rușinii în piața centrală. Deci își face dreptate
OMUL SECOLULUI XXI de VIOREL BAETU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359049_a_360378]
-
În cazul ăsta, îi poți spune orice legat de carte, ba îl poți și băga civilizat în aia a mă-sii pentru țeapa pe care ți-ai luat-o. Căci ar trebui să știi că, în artă, de cele mai multe ori „Adidas” e doar “Adibas”. Iar o operă marca „Adibas” e tot „Adibas”, dacă nu „Abidas”. Încă ceva: nu îi cere niciodată unuia care a scris o carte cartea în cauză! Sau un tablou unui pictor. Sau bilete unui actor, ca să-i
Sunt scriitor, deci un bizar: „Cum, n-ai primit nici un ban pentru ultima carte? Tu scrii 500 de pagini și nu iei nimic?” () [Corola-blog/BlogPost/338344_a_339673]
-
eram țânc, ceilalți mă privesc chiorâș: acum ceasul îl ai pe telefon, cum să nu știi pe ce lume te afli?). N-am purtat costum sau cravată, n-am avut o geantă de firmă sau pantofi scumpi. Nu știu ce-s ăia adidași originali. Toată lumea mă cunoaște purtând veșnica mea șapcă cu cozoroc, pe care-o folosesc doar ca să-mi apăr ochii de soare. Port o singură pereche de încălțări, până se duce naibii de-atât mers pe jos, căci nici mașină nu
Omul fără niciun mobil () [Corola-blog/BlogPost/338890_a_340219]