5,887 matches
-
mai numeroase provin din Canada, unde cuvîntul, folosit intens în legătură cu populațiile indigene, a pătruns chiar în legislație și apare că determinant pentru cercetare, viziune asupra lumii, problematică, chestiune, dezvoltare, întreprindere, comerț, cultura etc. în română, sinonimele sensului de dicționar al adjectivului autohton sînt nativ, indigen, aborigen, băștinaș (primele trei sînt neologisme internaționale, ultimul e un cuvînt mai vechi, derivat din baștina, de origine slavă); li se pot adăuga, prin sensuri secundare și cu unele restricții de uz, neaoș și pămîntean. în
Autohton by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16452_a_17777]
-
și pentru că translația semantica e foarte lină, aproape imperceptibila. Autohton se folosește ca simplu sinonim contextual pentru național, românesc: o extindere explicabila cel puțin în parte prin dorința de a evita prezența sau măcar repetarea termenilor citați. Cele mai multe apariții ale adjectivului în presa românească de azi sînt în sintagma capital autohton (în opoziție cu capital străin): "stimularea creării și dezvoltării capitalului autohton prin consolidarea marelui capital viabil și susținerea producătorilor mici și mijlocii" (programul unui partid politic, în campania electorală din
Autohton by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16452_a_17777]
-
1897) etc. Unele au ieșit din circulația reală odată cu învechirea pronumelui de politețe dumneata: stilul epistolar actual e obligat să opteze în mod decis pentru tu sau pentru dumneavoastră. Puțin probabilă e azi formula care începe cu pronumele sau cu adjectivul posesiv sau cu genitivul unui pronume de politețe; structura era însă foarte răspîndită în scrisorile mai vechi - "Al tău" (Manliu, 1882), "Al tău prieten" (Iorga, 1903), "Al dumitale" (Hasdeu, 1893), "Al dumitale amic"(1896, Spiru Haret) "Al dumitale coleg și
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
mulți autori, în combinații diferite: de la "Al dumitale amic devotat" (Haret, 1897; Iorga, 1899), "Al dumitale coleg devotat" (Iorga, 1913), pînă la "Al dumitale devotat" (Haret, 1902; Iorga, 1896), "Al dv. devotat" (G. Moroianu, 1908), și chiar "Devotat" (Haret, 1907). Adjectivul apare întărit de determinări cu rol de exprimare a valorii superlative - "Al dv. adînc devotat" (Kirileanu, 1908), "Adînc devotat" (Kirileanu, 1909), "Al d-tale prea devotat" (Kogălniceanu, f.d.) sau e substituit de substantivul corespunzător: "Al dv. cu tot devotamentul" (Kalinderu
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
putem judeca după propria experiență și corespondență, dar putem să ne și verificăm intuițiile cu ajutorul unor corpusuri epistolare publice: listele de discuții și "Cărțile de oaspeți" din Internet. Formulele de azi cuprind în genere salutări, gînduri sau un nedefinit toate; adjectivele preferate sînt bun sau mult, ceea ce nu permite foarte multe variații. S-a extins uzul formulei afective "Cu drag", care presupune totuși o relație de prietenie mai apropiată. Neutre și generale, de folosit în orice ocazie, mi se par "Cu
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
prietenie mai apropiată. Neutre și generale, de folosit în orice ocazie, mi se par "Cu cele mai bune gînduri" și "toate cele bune", poate și "numai bine". Registrul formal selectează sau combină elementele "Cu stimă / considerație / respect", eventual intensificate prin adjectivele deosebit(ă) și mult(ă). Cum spuneam la început, ar trebui totuși investigată reacția în fața acestor liste a unui număr cît mai mare de vorbitori contemporani, pentru a stabili cota relativă a diverselor preferințe și idiosincrazii.
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
situația mult mai concret. Scriu o carte așa cum vine, și în acel moment uit tot ce am scris înainte. Cărțile mele nu seamănă deloc între ele, fiecare are soluții tehnice diferite, problemele ei proprii tematice și formale. Din pleiada de adjective propusă, recunosc că sunt "ironic" (cum aș putea s-o neg?). Aș preciza însă că se face în mod obișnuit greșeala de a deduce automat că ironia duce la compasiune. Ei bine, nici poveste. Vezi cazul lui Flaubert. L.V.: Câmpul
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
intrat și în manualele de clasa a IX-a) nu încetează să producă ilustrări ale importanței sale. în plan prozodic, rima leu - greu (păstrată și la plural: lei - grei ) contribuie cu siguranță la efectul și popularitatea sintagmei. în plan lexico-semantic, adjectivul greu e folosit cu sensul "puternic, valoros, important", implicând o evaluare pozitivă, existentă - mai ales în limbajul familiar - și în alte contexte (oameni grei, greii; în legătură și cu tiparul "om cu greutate", "vorbă cu greutate"). în cazul monedei, greutatea
"Leu greu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11864_a_13189]
-
exista deja în terminologia economică, este imediat sesizabilă (înțelegerea ei se bazează poate și pe vechea opoziție între banii de aur și cei de tinichea) și nu riscă să trimită la alte sensuri, negative, pe care le are în limbă adjectivul greu ("apăsător", "împovărător", "dificil" etc.). Ziariștii noștri nu pot însă rezista tentației jocurilor de cuvinte în care sînt implicate sensuri diferite ale perechii de antonime greu - ușor : "sigur că e mai ușor cu leul greu" (Ziarul Financiar); "leu greu pentru
"Leu greu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11864_a_13189]
-
Rodica Zafiu Folosirea frecventă a adjectivului prolific cu alte sensuri decît cele admise de dicționare este evidentă în limba română actuală, mai ales în mass-media. În mod pur descriptiv, am putea vorbi în acest caz de o puternică tendință de extindere a sensului; din punct de
Prolific by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11887_a_13212]
-
comic), vom observa neglijența cu care este folosit cuvîntul, neadaptarea la context, îndepărtarea de sensul etimologic, imprecizia semnificațiilor și neglijarea nuanțelor și în același timp transformarea sa într-un clișeu supărător prin abuz. În dicționarele noastre, înregistrarea sensurilor curente ale adjectivului prolific e parțială și oarecum limitativă; singurele accepții prezente în DEX sînt "care se înmulțește foarte repede" și "care are capacitatea de a se înmulți". A califica un autor ca prolific (formulare cu tradiție, admisă tacit în uz de multă
Prolific by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11887_a_13212]
-
din care rezultă mulți copii", "rodnic", apar și "care creează mult și ușor" și chiar "în care se creează mult și cu ușurință". Definițiile de dicționar românești urmează în genere modelul francezei, limba din care de altfel am și împrumutat adjectivul prolific. În Le Trésor de la langue française, sensurile de bază rămîn cele tradiționale, fiind acceptat (cu eticheta "familiar") și sensul figurat "extrem de fecund (în opere artistice)". De fapt, la originea termenului stă latinismul cult prolificus, format de la proles ("progenitură, descendenți
Prolific by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11887_a_13212]
-
la români, 2004 a fost un an prolific pentru Ťpunerea pirostriilorť" (revistapresei.ro). Dincolo de extinderi semantice și de acceptarea în dicționare, mi se pare greu de justificat (și ilogică din punctul de vedere al etimologiei) construcția "prolific pentru", în care adjectivul pare să substituie mai potrivitele propice sau benefic; a se vedea și exemplul: "trecerea de la interesul individual (întotdeauna dăunător) la cel colectiv (întotdeauna prolific)" (presamil.ro, 2004). De altfel, prolific pare să fie folosit adesea într-o suprapunere parțială și
Prolific by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11887_a_13212]
-
mai potrivitele propice sau benefic; a se vedea și exemplul: "trecerea de la interesul individual (întotdeauna dăunător) la cel colectiv (întotdeauna prolific)" (presamil.ro, 2004). De altfel, prolific pare să fie folosit adesea într-o suprapunere parțială și confuză cu alte adjective neologice, mai mult sau mai puțin asemănătoare ca formă: proliferant, productiv, propice. Se poate constata și o obositoare prezență a adjectivului prolific în limbajul sportiv, mai ales în cronicile meciurilor; termenul pare a fi devenit calificativul perfect pentru fotbaliști: "cel
Prolific by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11887_a_13212]
-
presamil.ro, 2004). De altfel, prolific pare să fie folosit adesea într-o suprapunere parțială și confuză cu alte adjective neologice, mai mult sau mai puțin asemănătoare ca formă: proliferant, productiv, propice. Se poate constata și o obositoare prezență a adjectivului prolific în limbajul sportiv, mai ales în cronicile meciurilor; termenul pare a fi devenit calificativul perfect pentru fotbaliști: "cel mai prolific marcator al albilor, cu 11 goluri" (sport.rol.ro, martie 2005), "cel mai prolific marcator al lui Gaz Metan
Prolific by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11887_a_13212]
-
greutate). "itatea" nu e însă legată doar de goluri; din alte exemple sportive - "Schumi a devenit cel mai prolific pilot de Formula 1" (netsport.ro); "este cel mai prolific tenisman roman după Ilie Năstase" (netsport.ro) - înțelegem că sensul atribuit adjectivului este unul de apreciere a activității: "productiv, activ, victorios, plin de succese" etc. Sensul pozitiv poate fi totuși ușor translat spre caracterizarea unor activități negative, ilegale, interlope: "Cel mai prolific pedofil prin Internet" (adevarulonline.ro, octombrie 2003); "persoana care se
Prolific by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11887_a_13212]
-
RO nu are potențial deocamdată" (PixelRage Forum); "va da o imagine destul de corectă despre ce înseamnă medicină în Ro în acest moment" (p3.cmb.ro); "noi ăștia de prin Ro" (amsterdam.nettime.org) etc.; mai rar pare să aibă valoarea adjectivului român, românesc: "degeaba aș apela la statul ro ". Formă apare cu toate oscilațiile grafice previzibile (RO, Ro, ro). De sursa clar orală sînt trunchierile numelor de persoana (prenume și nume de familie), despre care am scris de mai multe ori
Abrev în RO by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11908_a_13233]
-
de care s-a bucurat formă Băse în recentă campanie electorală), ca și ale unor forme verbale frecvente, mai ales ale unor verbe modale (tre', poa' ). Trunchierile familiar-argotice care își păstrează clasa morfologica (e vorba mai ales de substantive și adjective) erau destul de puține acum cîteva decenii: șme, secu, prof, dirig, bac, mate, cas, mag. În ultima vreme numărul lor s-a îmbogățit considerabil. Vom reveni cu siguranta asupra subiectului; deocamdată, îl ilustrez doar prin cîteva exemple: comp ("dacă is acasă
Abrev în RO by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11908_a_13233]
-
acestei tendințe, în măsura în care exemple noi par a o confirma. De fapt, e vorba de mai multe situații diferite; în primul rînd, de întărirea unor tipare deja existente: construcțiile cu anumite verbe, în locuțiuni familiar-argotice (a o da pe...); construcțiile cu adjectiv sau participiu (mai ales la feminin plural): pe bune, pe oneste, pe rupte etc.; un tipar popular de exprimare a direcției și a tranziției temporale: merge pe 2 ani, trece pe clasa a doua; unul de indicare a opțiunii, a
"Pe" familiar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11955_a_13280]
-
Vasiliu, Mioara Avram, Florica Dimitrescu sau Alf Lombard lasă jos garda științifică, pentru a creiona sugestiv cîte "o clipă perfectă" în compania "Profesorului", "maestrului", "magistrului", sau, pur și simplu, "Cher Ami". Matilda Caragiu-Marioțeanu întrezărește un semn al destinului propriu în adjectivul toapsecu din latinescul toxicus,-um în timp ce Al. Rosetti explica trecerea lui x (cs) în ps-ul aromânesc. Doar după o singură discuție, foneticianul ghicise în tînăra studentă pe viitorul specialist în aromânistică și, iată, așa a rămas. Sanda Golopenția îi surprinde
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
obiectivă, nonfigurativă. Așa cum cubiștii au eliberat realitatea de părți ale ei, eu am încercat nu să renunț la cuvinte, pentru că este imposibil, ci, de pildă, să eliberez limbajul (ca pasărea lui Brâncuși care este eliberată de pene, dar "zboară") de adjective. Am ajuns astfel la o exprimare foarte simplă, mergînd pe sistemul mai multor povestiri foarte scurte, legate între ele. În acest fel, spațiile grafice dintre două astfel de povestiri oferă cititorului autonomia de a-și putea construi propriul interval. În
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
deja citată, dar este descrisă, în plus, acoperirea geografică a sintagmei Vechiul regat - "nume dat Olteniei, Munteniei și Moldovei după primul război mondial". Dicționarul furnizează mai multe citate lămuritoare și cuprinde și familia lexicală a termenului; din ea fac parte adjectivul regățenesc, adverbul regățenește și chiar un verb - a regățeniza (folosit de Cezar Petrescu). în Dicționarul limbii române moderne (DLRM 1958), cuvîntul regățean era definit în mod destul de exact - "locuitor din provinciile care constituiau România înainte de războiul din 1916-1918" -, dar prudența
"Regățean" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16081_a_17406]
-
despre deosebirile dintre ardeleni și regățeni se discută doar prin bancuri (arhiva.gds); "altcineva i-a învinuit pe "regățeni", și mai ales pe bucureșteni, că nu simt pulsul real din Ardeal" (arhiva on-line Monitorul) etc. Cuvîntul e folosit și ca adjectiv ("expresii neaoșe luate din folclorul contemporan regățean" (Curierul românesc 4, 1997, 10). O analiză mai atentă a uzului actual ar putea stabili în ce măsură polemicile interregionale au identificat regățeanul (din cauza Capitalei) în primul rînd cu munteanul și mai ales cu bucureșteanul
"Regățean" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16081_a_17406]
-
De acum încolo aveți și ce juca în timpul liber petrecut la mine pe sait. X și 0 pentru amuzament, și pazăl pentru adevărați (a se remarca în textele citate derivatul a hitui, grafia pazăl, sensul substantivizării, în argoul tineresc, al adjectivului adevărat). Oricum, și în acest caz întîlnim atît varianta cu cratimă (devenită oarecum inutilă și chiar contradictorie, pentru că nu mai semnalează distanța dintre scriere și pronunțare) - "echipa sait-ului", "pe sait-urile umoristice" - , cît și cea (mai coerentă) fără cratimă: "Acesta este
Situl, saitul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16141_a_17466]
-
mai ales, orală. Politicienii se folosesc de aceste oferte ale trecutului pentru a-și spori sau consolida credibilitatea. Ei vorbesc despre trecutul lor disident, despre protestele lor generate de o atitudine funciară, și cu cît discursul lor cîștigă mai multe adjective, cu atît acesta devine mai captivant. Iar politicienii doresc să captiveze! Captivînd, ei aruncă o plasă cețoasă peste lucrurile ce nu doresc să fie cunoscute și îl determină pe cel captivat să piardă controlul asupra unor asemenea lucruri. Aduc în
Politica de povestit by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/16125_a_17450]