659 matches
-
Rădulescu (2007) −, ci cu intenția de a oferi o imagine asupra productivității foarte mari a acestui tipar. 10 Pentru detalii, vezi lista de surse la Dediu et al. (2004, 2005). 11 Pentru întocmirea inventarului de adjective invariabile și substantive folosite adjectival au fost consultate: Croitoru Bobârniche (1996) și Volceanov, Volceanov (1998). --------------- 1
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
fi ales“ nu înseamnă „a fi diferit printr-o superioritate inerentă“, ci a avea parte de legătura Unului prin legământ ca formă instituționalizată a relației cu Unul. Prin urmare, poporul nu este „ales“ prin comparație cu celelalte popoare (în manieră „adjectivală“), ci este „ales de către Domnul“ (în manieră „verbală“), făcându-se trimitere la relația specială cu cel care face alegerea. Altfel spus, termenul „ales“ nu reprezintă o descriere cu privire la popor, ci o trimitere indirectă către sălășluirea în relația cu Unul. Sunt
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
atât prin domeniile lingvistice pe care le implică - morfologie, sintaxă, semantică -, cât și prin domeniile sintactice în care se manifestă - grup nominal, grup verbal, enunț (acordul pronumelor anaforice) - și termenii pe care îi implică: în grupul nominal se acordă modificatorii adjectivali și determinanții; în grupul verbal se acordă verbul la o formă verbală personală, adjectivul predicativ și cliticele pronominale de dublare a complementului; la nivelul enunțului sau al textului, se acordă pronumele anaforice. Scopul lucrării este acela de a face o
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
doi termeni implicați în relația copulativă pot avea aceleași valori ale trăsăturilor phi sau nu, interesante pentru acord fiind contextele în care valorile acestor trăsături sunt diferite. Capitolul al șaselea grupează problemele referitoare la acordul sintagmelor coordonate, atât acordul intern (adjectival), cât și acordul extern (predicativ). După o introducere privind structura și statutul sintactic al sintagmei coordonate, sunt tratate o serie de probleme de acord pe care le pune o sintagmă coordonată copulativă formată cu și. Ulterior, același probleme de acord
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
coordonată copulativă formată cu și. Ulterior, același probleme de acord, dar și altele, specifice, sunt discutate în legătură cu alte tipuri de sintagme coordonate (cele disjunctive, cele adversative și formate prin juxtapunere). În partea finală a capitolului este discutat acordul de tip adjectival, fiind avute în vedere particularitățile de acord ale diverselor clase lexico-gramaticale (articolul, numeralul, demonstrativul, adjectivul, posesivul, pronumele de întărire). În capitolul al șaptelea, Genul neutru din perspectiva acordului, am reluat o veche temă de discuție din lingvistica românească: problema existenței
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de acord. ABREVIERI ABS - absolutiv Ac - acuzativ D - dativ DEF - articol definit / definit ERG - ergativ f. - feminin G - genitiv GAcord GAcordO - grupul acordului verbului cu obiectul GAcordPart - grupul acordului verbului cu participiul GAcordS - grupul acordului verbului cu subiectul GAdj - grup adjectival GAdv - grup adverbial GCompl - grup complementizator GConj - grup conjuncțional GD - grup determinant GFlex - grup flexiune GN - grup nominal GP - grup prepozițional GV - grup verbal GX - proiecție maximală, al cărei tip nu este specificat m. - masculin n. - neutru N - nominal N
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acordul semantic să fie posibil întotdeauna. Însă nu se întâmplă așa. Adjectivul nu reflectă direct proprietățile referentului. El reflectă trăsăturile nominalului, iar acordul semantic este posibil doar când acest lucru este permis de nominal. În concluzie, valuarea trăsăturilor verbale și adjectivale se face pe baza trăsăturilor morfosintactice ale nominalului. În absența acestora sau în anumite condiții sintactico-semantice, valuarea se face pe baza trăsăturilor semantice. 5. Alte ipoteze și teorii 5.1. Proiecția Acord Ipoteza unui centru Acord este legată de articolul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
grupului nominal se face pe baza trăsăturilor CONCORD, iar acordul extern grupului nominal (predicativ și anaforic), pe baza trăsăturilor INDEX. În română, acordul semantic și cel hibrid sunt mai limitate: - substantivele colective impun un acord formal, peste tot în enunț (adjectival, predicativ, anaforic): (40) a. *acești guvern b. *Guvernul au decis. c. Guvernul s-a reunit ieri în ședință. Aceștia au avut pe ordinea de zi... (="Guvernanții au avut pe ordinea de zi...") - substantivele care au o neconcordanță între genul formal
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
primul rând pe baze formale, iar dacă trăsăturile formale sunt subspecificate, se recurge la valuarea pe baza trăsăturilor semantice (vezi cap. 1. Aspecte teoretice). Termenii care se acordă cu substantivul centru sunt adjective (propriu-zis, participial, pronominal sau numeral cu valoare adjectivală) sau articole. Trăsăturile implicate în acordul intern grupului nominal sunt, în general, genul, numărul și cazul. Unele pronume acordate cu nominalul-centru au și trăsătura de persoană (prietenele însele, subsemnatul însumi). Acordul din grupul nominal poate fi studiat din perspectiva trăsăturilor
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acestui prieten" sau "prietenului lui, al acestuia" Demonstrativul postpus substantivului poate fi analizat în două feluri, iar în funcție de aceste analize variază și interpretarea pe care o dăm acordului: (i) Dacă analizăm demonstrativul postpus ca un adjectiv, acordul este de tip adjectival, prin preluarea trăsăturilor formale ale substantivului. (ii) Dacă demonstrativul postpus este analizat ca un pronume 20, covariația de formă cu substantivul se datorează coreferențialității, nu este un acord propriu-zis. 2.2.1.2. Demonstrativul de diferențiere celălalt Pronumele și adjectivul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
formă "corectă"23, aceasta ar fi cea cu o singură marcare a cazului. Argumentul său se bazează pe distincția între predeterminanți, determinanți tari și determinanți slabi și pe câteva considerații legate de morfologia pronominală. Potrivit lui Barbu, determinantul slab are valoare adjectivală, dar dacă preia funcția determinantului tare, are valoare pronominală (un alt poet - alt poet). Flexiunea cu marcarea cazului, de tipul altor, amânduror etc., este o flexiune de tip pronominal. Cum determinantul slab are o natură adjectivală, el trebuie să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
determinantul slab are valoare adjectivală, dar dacă preia funcția determinantului tare, are valoare pronominală (un alt poet - alt poet). Flexiunea cu marcarea cazului, de tipul altor, amânduror etc., este o flexiune de tip pronominal. Cum determinantul slab are o natură adjectivală, el trebuie să aibă și o flexiune de tip adjectival, deci fără marcarea cazului: Într-o secvență de determinanți ce precedă un substantiv numai primul funcționează pronominal, iar restul funcționează adjectival." Prin urmare, sunt "mai corecte" gramatical sintagmele fără dubla
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
tare, are valoare pronominală (un alt poet - alt poet). Flexiunea cu marcarea cazului, de tipul altor, amânduror etc., este o flexiune de tip pronominal. Cum determinantul slab are o natură adjectivală, el trebuie să aibă și o flexiune de tip adjectival, deci fără marcarea cazului: Într-o secvență de determinanți ce precedă un substantiv numai primul funcționează pronominal, iar restul funcționează adjectival." Prin urmare, sunt "mai corecte" gramatical sintagmele fără dubla marcare a cazului, deoarece al doilea determinant are valoare de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de tip pronominal. Cum determinantul slab are o natură adjectivală, el trebuie să aibă și o flexiune de tip adjectival, deci fără marcarea cazului: Într-o secvență de determinanți ce precedă un substantiv numai primul funcționează pronominal, iar restul funcționează adjectival." Prin urmare, sunt "mai corecte" gramatical sintagmele fără dubla marcare a cazului, deoarece al doilea determinant are valoare de adjectiv. Dar pentru că în paradigma acestor pronume care ocupă poziția de determinant slab există și forme cu flexiune de tip pronominal
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acestor pronume care ocupă poziția de determinant slab există și forme cu flexiune de tip pronominal, se utilizează uneori și acestea. Marcarea sau nemarcarea cazului la al doilea determinant s-ar explica așadar prin jocul dintre natura pronominală și cea adjectivală a determinanților slabi. O altă explicație ar putea fi aceea că, în limba română, determinantul este marcat pentru caz. Când avem doi determinanți, regula marcării cazului la determinant face ca uneori și determinantul slab să fie marcat pentru caz. De
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se face din "inerția" vorbitorului. Contextele cu feminin singular G/D susțin ipoteza lui Barbu (2008). Flexiunea pronominală se caracterizează prin desinențele de G/D -ui, -ei, -or. La feminin singular, formele utilizate pronominal au desinența -ei, iar cele utilizate adjectival au desinența -e (cf. adjectivul propriu-zis: fetei înalte): (15) a. altei fete (N/Ac altă fată) b. unei alte fete (N/Ac o altă fată) Atunci când este în poziția de determinant tare, se folosește forma altei, cu desinența pronominală -ei
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
fată) b. unei alte fete (N/Ac o altă fată) Atunci când este în poziția de determinant tare, se folosește forma altei, cu desinența pronominală -ei. Când este în poziția a doua, de determinant slab, se folosește forma alte, cu desinența adjectivală -e. Valoarea de determinant slab sau tare se corelează cu morfologia. De ce este această diferență între flexiunea pronominală și cea adjectivală a pronumelor? Determinantul tare are o valoare pronominală, deoarece el are rolul de a selecta o entitate (denotată de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cu desinența pronominală -ei. Când este în poziția a doua, de determinant slab, se folosește forma alte, cu desinența adjectivală -e. Valoarea de determinant slab sau tare se corelează cu morfologia. De ce este această diferență între flexiunea pronominală și cea adjectivală a pronumelor? Determinantul tare are o valoare pronominală, deoarece el are rolul de a selecta o entitate (denotată de substantiv), deci are o valoare referențială. Determinantul slab nu introduce o nouă entitate în discurs (acesta este rolul determinantului tare), ci
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
două desinențe diferite pentru G/D: desinența -ei la primul element și desinența -e la al doilea element. Flexiunea acestui pronume arată că dintre cele două forme sudate din componența sa, prima are valoare pronominală (celei-), iar a doua, valoare adjectivală (-lalte). 2.2.1.5. Sintagmele cu valoare intensivă cât mai mulți, cei mai mulți Sintagma cu valoare intensivă cât mai mulți este formată cu adverbul cât, care nu trebuie să se acorde. Asta face ca la genitiv și dativ, cazul să
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
primește marca de caz: (20) a. numele celor mai multor vinuri (Radio București, 2009) b. a captat atenția celor mai multor persoane cu studii superioare. (www.acasatv.ro) Această dublă marcare a cazului se poate explica prin oscilația între valoarea adjectivală și cea pronominală a lui mulți (explicație care țien de sistemul limbii) sau prin analogie cu contextele în care mulți nu face parte dintr-o sintagmă intensivă sau superlativă (fenomen de procesare): (21) referatele mai multor studenți. 2.2.2
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
un nominal. În general, statutul de adjectiv sau de pronume al formelor care pot avea ambele valori diferă în funcție de sursa trăsăturilor phi. Dacă o formă își verifică trăsăturile prin raportare la un nominal într-un grup nominal, ea are valoare adjectivală. Dacă o formă își stabilește trăsăturile prin raportare la referent, ea are valoare pronominală. Formele care își stabilesc trăsăturile prin raportare anaforică la un antecedent au valoare pronominală, deoarece ele nu se află într-o configurație sintactică specifică acordului. În
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
la referent, ea are valoare pronominală. Formele care își stabilesc trăsăturile prin raportare anaforică la un antecedent au valoare pronominală, deoarece ele nu se află într-o configurație sintactică specifică acordului. În limba română, formele de posesiv au și comportament adjectival, și comportament pronominal. O parte dintre trăsăturile lor sunt contextuale, formale (genul, numărul, cazul), iar una dintre ele este referențială, interpretabilă (persoana). Generalizarea lui Lehmann, referitoare la acordul în caz și în persoană în interiorul unui grup nominal, nu este încălcată
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
substantive pluralia tantum). (iii) substantivele care au doar formă de singular (substantive singularia tantum) sunt masive și abstracte (abstractele pot fi și masive): lapte, unt, curaj, bunăstare etc. Entitățile pe care le denotă ele sunt divizibile și cumulative. Determinanții și adjectivalele se acordă în număr formal în limba standard, exemplele cu acord semantic fiind agramaticale: (38) a.*acești (/*aceste) echipă / guvern / colectiv / mulțime / grămadă / cuplu etc. b. *echipă înalți, *guvern capabili c. *un ochelari, *un pantaloni d. *ochelari spart, *pantaloni rupt
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
unor prieteni ai mei, unor prietene ale mele b. *unor prieteni alor mei, *unor prietene alor mele În exemplul (84)b, al se acordă în caz cu substantivul-centru, marcând cazul genitiv sau dativ prin desinența -e (feminin, singular), de tip adjectival (desinența de tip pronominal fiind -ei). În general, acordul în caz al adjectivelor este marcat în româna actuală doar la feminin singular (unei prietene bune). Este și motivul pentru care se acordă în caz mea, care are și caracteristici de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ca prepoziția să se grupeze cu N1. (ii) N1 poate avea diverși subordonați antepuși. Determinantul indefinit a, din a number of protesters, poate fi înlocuit cu alți determinanți, substantivul number poate fi singular sau plural; de asemenea, poate avea modificatori adjectivali: (7) a. a great number of... b. o mare parte dintre... Dacă s-ar adopta analiza alternativă (centrul este N2, iar N1 este un cuantificator complex), ar trebui să presupunem că termenii cuantificatori complecși au o structură foarte asemănătoare cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]