538 matches
-
să-l văd, să mi-l închipui pe Malraux, în noaptea mediteraneeană, singur lîngă coloanele de pe Acropole. (Omul a avut - precum puțini în secolul nostru - simțul sublimului)". Retoricii autorului Condiției umane i se înregistrează ecoul fabulos cu o mișcătoare fidelitate admirativă: "A venit (...) la oracolul elin, și acesta, firește, i-a vorbit chiar despre el, despre cea mai înaltă ipostază a sa. «Cultură și curaj» - acestea sînt cuvintele pe care le aude.(...) Întreg Malraux e în acest cult al virtuților luptătorului
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
frecvent către "umiliții" și "obidiții" vieții literare, către acei autori ori pur și simplu intelectuali ce n-au izbutit a se realiza scriptic, care în aria existenței lor periferice întrupează o jertfă purtătoare ea însăși de valori spirituale. înălțîndu-și privirile admirative spre piscurile creației autohtone și universale, C. D. Zeletin nu pregetă a-i consemna, cu o empatie evanghelică, pe confrații cărora le-a fost hărăzit a locui la poalele piscurilor nimbate de strălucire. Una din făpturile "fascinante" pe care le-
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
între o Ťpreistorieť și o Ťistorieť a avangardei, aceasta din urmă începând, desigur, cu progamul imediat actual." (pag. 13) Ce altceva face aici, cu infinită delicatețe, Ion Pop? Deschide ochii la cele mai proaspete dintre versiunile critice ale avangardei - citarea admirativă a studiului lui Paul Cernat e un caz concludent - și le adaptează unui sistem propriu, preexistent, dominator și bine sedimentat, de lectură. Avem, prin urmare, în Introducere în avangarda literară românească ceva mult decât o mostră de flexibilitate: un discurs
Cotele apelor avangardei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8623_a_9948]
-
connaisseurs, au toate șansele să rămână incomprehensibile pentru publicul larg de literatură. Structuralismul și semiotica, foarte dragi lui Mircea V. Ciobanu (nu întâmplător Roland Barthes și Umberto Eco se află printre autorii săi de căpătâi, dovadă studiile mai mult decât admirative care le sunt dedicate, chiar în secțiunile acestui volum) sunt jocuri ale inteligenței, mai interesante pentru cel care le practică decât pentru cel care le privește. Într-o pledoarie pentru critica impresionistă, Gaëtan Picon se referea la tel-quel-iști ca la
Strategii de lectură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7912_a_9237]
-
diverși admiratori, de la inși al căror prestigiu s-a născut din neantul rafinamentului autoproclamat, precum Radu Albala, ori urmașii întru snobism ai lui Ion Barbu, până la cea mai proaspătă absolventă de la Litere. Știu că înot contra curentului și că valurile admirative ieșite din pana unor Ovidiu Cotruș sau Matei Călinescu pot fi ignorate cu greu. Despre "cenacliștii" ce se entuziasmau la o "bericică" de identificarea câte unui așa-zis "alexandrin", despre contabilii culturali frustrați ce juisau la citirea aventurilor erotice ale
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
scăpam întâlnirea cu cel mai scump prieten." Rareori poți găsi într-o singură pagină mai multe inepții cu ambiții de literatură decât în acest debut al cărții care de câteva decenii fascinează coconetul cu pretenții și rafinații de bodegă. Zidul admirativ ridicat în jurul acestei prostioare cu pampon e atât de înalt, încât nici spirite în general lucide nu s-au încumetat să arate goliciunea dizgrațioasă a împăratului. Nicolae Manolescu însuși, în Istoria critică, îl plasează în categoria "mari scriitori", deși analiza
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
mai ia sfârșit. Cazinoul militar-civil de sub preșidenția d-lui General Găvănescul a oferit o splendidă lyră de crizanteme galbene și eram în cabina Maestrului când Comandantul garnizoanei i-a mulțumit în cuvinte mișcătoare de simțire românească. Am apreciat mult afecțiunea admirativă cu care cronicarul ziarului «Temesvári Hirlap», părintele Járossy, a salutat pe Maestru și solicitudinea pe care cronicarul ziarului «Temeswar Zeitung» dl Sárkány o arată maestrului nostru muzicant, cu ocazia oricărui turneu în Banat”. Concertele din 6 și 7 decembrie 1922
Agenda2005-34-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284107_a_285436]
-
și satiric în cea mai bună tradiție central-europeană (a se citi antologicele Zoologie, Privitor ca la talk-show, Dedicația ca gen literar, Boborul, Către europa de peste gard, Români în Japonia, Dificultăți ale integrării culinare, Geopolitică și șpriț). Librarii spun (cu năduf admirativ) că Obscenitatea publică este cea mai căutată carte de pe piață în acest moment. Nimic uimitor, căci formula ei este irezistibilă: destul de spectaculoasă pentru a fi consumată în vacanță (ca literatură ce asigură umor nebun, anecdotică politică și culturală, portrete savuroase
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
țintește o performanță, cea de-a găsi "într-o operă atît de transparentă și de simplă" resurse de noi semnificații rezonabile. În calitate de constructor, înțelege a evita disproporțiile proiectului: Nu va fi vorba, așadar, nici de un Pillat umflat cu pompa admirativă, nici de un Pillat ridicat de păr. Cu atît mai mult cu cît poetul însuși se plîngea de calviție". Apoi urmărește a-și plasa edificiul pe un teren solid care nu poate fi decît cel al istoriei literare. În consecință
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
și la sădirea microbului fricii în fiecare familie și în fiecare individ. Există printre noi câteva ființe care întrupează, la modul violent, aceste ipostaze ale comunismului. Culmea nesimțirii e că apar la televiziuni, își debitează cu volubilitate lozincile, sub privirile admirative ale unor gazde fermecate de monstruozitatea lor, cam în felul în care un șarpe își hipnotizează victima. Lecțiile de "patriotism" și "naționalism" ale fostului general de securitate Pleșiță și ale fostului mare activit Niculescu-Mizil sunt eșantioane din nesfârșitul depozit al
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
cafeaua de dimineață. Știu, însă, cum ar trebui să fie: ori foarte tăcut, ori foarte vorbăreț. În ambele ipostaze, participarea mea la dialog ar fi minimă. N-aș vrea să mi se pretindă vreo reacție - de confirmare, de completare sau admirativă -, pentru că nu m-aș simți în stare. Asta nu înseamnă că, în adâncimile confuze ale tranziției spre deplina trezie, îmi scapă esențialul. Pur și simplu, sunt incapabil, în acel interval de după somn, să fac față asediului convergent al luminii, sunetelor
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
capul cu ochi de copil/ o haită de lupi îl urmează credincioasă/ binecuvîntat pămîntul rodește sloiuri de gheață" (ibidem). O proslăvire ambiguă (întrucît ar putea avea ca obiect fie Providența, fie un bărbat iubit) traduce adesea această nevoie de prosternare admirativă ce anulează vidul afectiv: "chip de pămînt ești/ în noi dornici de tine/ în jurul tău pasc cai veniți din dulcile tărîmuri/ din cerul cel mai de sus/ voi cînta ca pasărea/ imnuri închinate ție/ puterea ta dă-mi-o// să
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
să-l însoțească și să-i dea sfaturi. În final se vădește că slujitorul găsit, care îl ajuta în toate, inclusiv să-și dobândească o prințesă de soție, era chiar mortul răscumpă rat. Frecvența cu care apar vrăjitorii și modul admirativ în care le sunt înfățișate isprăvile par tot un semn al vechimii anteislamice, fiindcă magia a fost condamnată de Coran. În Vrăjitorul și feciorul omului sărman, vrăjitorul acceptă să ia un tânăr la învățătură și „mituiește” un culegător de vreascuri
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
stabilit tonul cărții: puternic, analitic, informat, divagant, mustind de trimiteri într-o multitudine de zone culturale și publice. El nu și-a propus să scrie o monografie dedicată unui artist pe care-l adoră, ci să-și construiască propriul spectacol admirativ pornind de la datele generoase oferite de viața, evoluția creatoare, particularitățile de comportament și influența exercitată de un artist de mare calibru. When That Rough God Goes Riding. Listening to Van Morrison nu e nici măcar o trecere în revistă a momentelor
Van the Man (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6012_a_7337]
-
subversivă în plină interdicție a subversiunii. De unde a învățat să scrie așa poetul de nici 19 ani? Din ce cărți sau din ce experiențe a deprins un asemenea curaj al onestității politice, stilistice și literare? Iată un semn de întrebare admirativ pe care nici soluția ultimă din titlul cronicii mele nu-l elucidează.
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
singurul care, trăind, în întuneric absolut,/ când iese la lumină se resoarbe,// exact ca dumnezeu./ păcat că n-am avut șansa, ca angela marinescu,/ să fiu medic măcar o dată."(șlagăre de concentrare) Ce avem aici? Poeme clare, impecabile, intacte declarații admirative selectate atent de antologator. Nu e o întâmplare faptul că, alături de autorul - și, nu-i așa?, de soțul - Artei Popescu, Ioan Es. Pop e considerat cel mai important poet apărut după 1989. În plus - fără vreun orgoliu al formulărilor de
Pop Art by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9489_a_10814]
-
ședere în spațiul literaturii (este departe de a fi fost el primul care a spus-o), dar și că ele pot sugera multe, nu neapărat în direcția la care se gândesc cei mai mulți. Am mai scris despre un soi de teamă admirativă pe care poetul o are pentru Femeie. Aceasta este un personaj fellinian, un mecansim uriaș de făcut sex, atrăgător și înspăimântător în același timp. Imaginarul poetului pare obsedat de o virilitate supranaturală, singura în măsură să satisfacă Femeia, devenită o
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
comentariului ce i se poate consacră. Predispus a insista pe indefinit, pe informulabil, pe "inefabil", Ilie Constantin recurge, spre a-și solidifica oarecum demersul, fără a-i altera caracterul lax, aderent la natură obiectului, la un... intertextualism critic, în următoarea admirativa acolada: "Există un alt vers care poate fi luat că o definiție a poeziei nu doar a celei scrise de Mazilescu: ăel de sus de pe deal nu știu cum privi pentru totdeaunaă. O privire pentru totdeauna este actul poetic (cum de nu
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
răutăți, n-a avut cum să rămână fără dușmani. Fără maliție, însă, Cornel Regman e de neînchipuit. Când comentează "blajin" "Psalmii" lui Doinaș (a doua cronică din volum) îl găsim, parcă, fără farmec, fără notele sale distinctive. Iată cum critica admirativă ne apare ca "neconstructivă". Sau așa arată ea la Regman, pe care nu-l recunoaștem decât plin de maliție, umor, dispoziție ludică neobosită. E drept, însă, și că nu despre orice se poate scrie ironic sau ireverențios. De altfel, cartea
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
așteptate cu "masa pusă" de gazde. Stăpînul casei este chiar un nepot al filozofului. Încîntarea supremă avea să se producă a doua zi de dimineață cînd, deschizînd larg ferestrele, peisajul "mioritic" mi-a stors mie lacrimi iar Friedgardei, puternice exclamații admirative. Între împrejurările ceremonioase ale colocviului și convivialitățile post festum, între excursiile la Sibiu, popasul foarte scurt la Cisnădioara, sau la Dumbravă, ori mica noastră escapadă "montană", s-au intercalat tot felul de întîmplări anecdotice. Una dintre ele a fost deja
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
sale tensiuni, a-l "actualiza". Din care pricină e nevoie de eforturi exegetice neîntrerupte, care, în special în cazul autorilor de seamă, să proiecteze noi lumini pe suprafețele operelor, curățindu-le de straturile frazeologiei respectuos-didactice, ale truismelor pe cît de "admirative" pe atît de parazitare. E nevoie, o nevoie presantă, de-a împrospăta periodic abordarea critică a trecutului. Căci, în pofida impresiei, că "totul s-a spus" în legătură cu un creator, rămîn totdeauna piste necercetate, raporturi ori măcar nuanțe inedite în structura creației
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
Marius Miheț Dan Lungu, În iad toate becurile sunt arse, Iași, Ed. Polirom, 2011, 240 pag. Există în actualitate o categorie de scriitori invidiați de colegii de breaslă, uneori cu o patimă admirativă. Pentru că aversiunea nu vine dintr-o competiț ie valorică, cum ar fi firesc, ci dintr-o strategie de marketing cultural. Fără a întruni adeziunile criticii de specialitate, Dan Lungu este, cu toate acestea, unul dintre numele vandabile ale literaturii contemporane
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
Surpriza cea mai mare oferită de jurnalul lui Alex Ștefănescu este că el nu oferă nici o surpriză. Alex Ștefănescu secret este identic cu Alex Ștefănescu din viața publică. Același mod de a observa și de a judeca lumea, autoironia, atenția admirativă arătată femeilor frumoase, un anumit ton declamativ, teatral, de care nu sunt scutite nici gândurile cele mai intime, permanenta jovialitate și bună dispoziție. Jurnalul secret este o carte lejeră, agreabilă, care se citește cu mare plăcere, dar care, trebuie spus
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
putuseră să părăsească «Partidul», din motivul foarte simplu, dar și foarte suspect, că nu intraseră nicicând în el”. Face observații judicioase despre kitsch. O omite pe una: obiectul estetic și obiectul kitsch au ceva comun în satisfacția - doar că unul admirativă, celălalt depreciativă - pe care ți-o dau. Exemplul meu predilect, firma, dispusă vertical, a unui atelier de remaiat ciorapi: pe un voluptuos picior de damă urcă vitejește, făcându-și de lucru cu acul și cu ața, un croitoraș. Scepticism: „S-
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4373_a_5698]
-
mai apărea și dl Albala făceam un mic pocher din replici literar politice. Plusînd fiecare pe cît îl lăsa inspirația de moment. “Mîna” se încheia cu o observație mai miezoasă a vreunuia dintre jucători urmată de cîteva secunde de tăcere admirativă a celorlalți doi. Atunci l-am auzit pe Cosașu teoretizînd birul pe talent. Se apropia nu mai știu ce prilej de glorificare a lui Ceaușescu. Se făceau obișnuitele comenzi de articole. Vînătoarea de semnături, cum îi zicea Roger Câmpeanu. Oferte
Birul pe talent by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13291_a_14616]