482 matches
-
numerele vechi spre cele ,la zi", inventîndu-și propriul ,roman în foileton", Ŕ la recherche du Monde perdu". Memorabilă rămîne și întîmplarea care îi pune pe tava ingeniozității un titlu de excepție: Ficționarii. Refugiat în toaleta unei redacții, tînărul reporter este admonestat de o femeie de serviciu aprigă la mînie: , Aici e numai pentru redactori, nu pentru toți ficționarii de pe stradă!". ,Vocativul divin" (ca acela al Crailor! aruncat de o Pena Corcodușa la fel de încrîncenată) transformă ocara în renume. Pentru cineva care ,gîlgîie
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]
-
să susțină o lecție de probă. Lui Vulpescu i-a revenit Cîntarea României. Explicîndu-le elevilor că textul e divizat în versete, a lansat pe neașteptate întrebarea: „Ați citit Biblia?” Unul dintre copii a pufnit în rîs, iar Vulpescu l-a admonestat cu severitate. Noroc că profesorul - îndrumător era un om cu simțul măsurii, care - la analiza lecției - s-a mulțumit să-i amintească lui Vulpescu că învăță- mîntul este laic... Vreun altul ar fi putut să-l acuze de propagarea misticismului
Tinerețea lui Vulpescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2579_a_3904]
-
eliberează de atemporalitatea glacială și trăiește, în priză directă și pe spații mici, întreaga învolburare a istoriei. El scrutează timpul și se mișcă în spațiu, stabilește contacte, participă la dezbateri, conferențiază, se implică în problemele sociale fierbinți, scrie, vorbește, protestează, admonestează ș.a.m.d. într-un cuvînt, își pune probleme mult mai largi decît cele legate strict de tehnică și de construcția formei și se transformă, cu sau fără voia lui, într-un activist moral și într-un fel de ,,agent
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
literară, din care trebuie să reiasă, așa cum spune și frontispiciul paginilor 4 și 5 ale numărului 30, că „ÎNDEPLINIM HOT|RÎRILE CONGRESULUI”. Nicolae Velea și Mircea Șerbănescu scriu reportaje din Bărăgan de la recoltatul grîului, iar Florența Albu, o poetă destul de admonestată în discuțiile despre poezia tînără pentru versurile ei de tip reportaj, transmite acum, tot dintr-un sat aflat în plin proces de recoltare: „Socialismul e aici. Șade cu noi în biroul acesta în care țăranii-conducători analizează, decid.” Fotografia care însoțește
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5514_a_6839]
-
bănățeană, cu scopul de a le aduna în prezentul volum, I. Funeriu mai are o surpriză: "...am fost contrariat de nota ușor moralizatoare a acestora. Și atunci, m-am simțit brusc în postura "lupilor moraliști" de după 1989, care și-au admonestat "de la etaj" conaționalii pentru meschinăriile și compromisurile săvârșite "înaintea erei noastre". Uitând că și ei înșiși, prin tăcerea și dedublarea lor de atunci, dacă nu și prin altceva, au pus cărămizi și au bătut cuie la construirea edificiului "măreț", dar
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
părere ai. Ce părere vei avea despre final... I.S.: Dacă scrii și replica asta n-ai s-o mai termini niciodată... D.: Nu, deși e scurtă... (recită poezia): Ceea ce-ți cer eu, iubito,/ e ca niciodată să nu mă/ admonestezi când cer un foc/ unui trecător/ și nici atunci când/ îmi scutur țigara în ritm/ de blues... R. Bucur (din pat): Dac-o mai citești la mulți, cu siguranță c-ai să ne înnebunești pe toți.” Este posibil, așadar, ca în
Saturnalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3050_a_4375]
-
Eu pornesc numai de la cîteva păreri de ageamiu, iscate de pictura lui Cranach Bătrînul, Paradisul (1530). O pînză stranie, în care planurile sînt multiple, ordinea evenimentelor din Biblie - aleatorie, iar dimensiunea personajelor - variabilă. În plan apropiat, în centru, Dumnezeu - care admonestează tînăra pereche ("Să nu gustați din fructul interzis!" sau, poate: "De ce ați gustat din fructul interzis?"), printre flori, tufișuri și animale pașnice. Probabil că scena nu s-a petrecut chiar în ziua Genezei, de vreme ce Adam are deja și barbă și
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
oglindire, o viziune, o străfulgerare pe o pînză? Dar, dacă am accepta că trebuie să mergem la Kunsthistorisches Museum dotați cu o oglindă, atunci s-ar inversa și scena din prim-plan. Venind din dreapta, Dumnezeu, cu mîna dreaptă, i-ar admonesta pe primii oameni, însă Adam și-ar ține mîna stîngă pe plămînul drept. Este adevărat că tot spre Eva ar fi îndreptată și atunci. Așa că prima ipoteză cade. Nu citim tabloul în oglindă. Citim, poate, ca în scrierile aramaice, de la
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
Pavlovici, care girează postul de șef al secției culturale, a fost chemat la televiziune de Răzvan care l-a întrebat «de ce culoare» e redacția culturală. «Nu vi se pare că se vorbește prea mult despre Cioran și Eliade?» l-a admonestat sever patronul. Rămîn stupid. Trăim (inconștient) în plină desfășurare a societății comuniste". Oare numai "inconștient"? Orice critică la adresa "mărețelor realizări" ale totalitarismului se izbește de rezistența vechii mentalități ce zadarnic se străduiește a-și pune straie noi ( ele sînt cele
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
nu e decît o pastișă neinspirată, suficient de greoaie, a lui Faulkner. Unii folclorizează, alții faulknerizează... Dar sinceritățile se plătesc. Încălcînd regula jocului (de societate) al comodului conformism, riscînd a scrie exact ce gîndea, Alex. {tefănescu s-a văzut prompt admonestat de un confrate care a crezut de cuviință a taxa aprecierile d-sale neortodoxe la adresa lui D. R. Popescu drept "un pas enorm și incalificabil, pe care nici un cititor de bună-credință necum un critic, nu-l poate face fără să devină
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
casă al lui Bellow, avusese o relație amoroasă cu cea de-a doua soție a acestuia, Sandra, și fusese încondeiat, ca urmare, în romanul aproape autobiografic, Herzog, unde căpătase numele de Valentine Gersbach și era amantul soției protagonistului. După ce-l admonesta îndelung pentru că nu și-a îndeplinit niște îndatoriri redacționale, încheia sarcastic: „N-ar fi prea bine să văd limpede. Cu cei mai ageri ochi din lume, n-aș vedea decât pâcla puturoasă a falsității. Și n-am cei mai ageri
Scrisori care nu s-au pierdut by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5790_a_7115]
-
un conflict cu Moncey și în fine se ceartă groaznic cu Soult, pe care îl acuză de trădare și față de care ajunge să nutrească o ură fățișă. Își părăsește postul fără permisiune și se întoarce în Franța, unde Împăratul îl admonestează, ordonându-i să se întoarcă la post. Ney o face dar fără tragere de inimă, tergiversând și ezitând să se implice în operațiuni. În 1810, Corpul VI este pus sub comanda mareșalului Masséna în cadrul campaniei din Portugalia. Deși a făcut
Michel Ney () [Corola-website/Science/310322_a_311651]
-
ia peste picior, fac pariu că n-ai văzut filmul Din nimic tot nimic iese, din puțin s-ar putea să iasă foarte mult, dac-ai fi avut măcar puțină curiozitate n-ai mai fi fost atît de obraznic, îl admonestează pregătindu-se să-și completeze alt talon, gîndindu-se la o nouă combinație de numere. — Nu există nici un film cu numele ăsta, i-o trîntește Patru Ace în față vizibil iritat, întinzîndu-și gîtul peste masă, iar dumneavoastră nu numai că vă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ăăăă, șef, ăăă, nu, mh, hm, cu marele, ăăăă, meșter. - Maestru! Marele maestru! șopti un oareșcine. - Da, așa, vreau să vorbesc cu marele maestru, între patru ochi dacă se poate. Marele maestru, un arhitect burtos, chel și transpirat, m-a admonestat: - Frate Alex, nerușinarea ta este de-a dreptul cosmică. Cum îți permiți? Unde-ți e ciocanul? Unde-ți e peruca? Ce vrea să însemne dezordinea asta? Haine de stradă, în sacră încăpere? - Maestre, i-am zis, lasă entrée-ul asta imbecil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Dumnezeu, pentru că nu se bagă. O detașare admirabilă. Dumnezeu doarme, odihnească-se În pace. Din nefericire, se pare că Wakefield crede că Dumnezeu Încă mai este atent. Nu poate fi chiar atît de prost. Mai fă tu chestia asta, Îl admonestează În tăcere El Diablo, și o să sfîrșești și mort, și plin de regrete. Dumnezeu te-a lăsat baltă, băiete, acum mult timp. CÎnd o fi fost ultima dată cînd unul ca Wakefield a primit un semn de la Făcătorul? CÎt despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care a lucrat la concept, În secret, timp de cincizeci de ani, planurile pentru acest obiect au fost descoperite Într-un pod din Budapesta. Construirea globului a fost finanțată de un miliardar anonim ungur, special pentru această locație. (Wakefield Îl admonestează În tăcere pe Farkas: Vezi ce poate face un miliardar?) Această lume vizionară voia, În intenția arhitectului, să „refacă unitatea spirituală și emoțională a Omului și Pămîntului“. Examinat mai de aproape, modelul relevă miniaturale turnuri tubulare și piramidale, străzi unduite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
avusese prevederea sa-l ia cu el. Pe cerul deșertului nu se vede nici un nor, dar el tot zărește o umbră. Este Mariana, care, prin mijloace oculte, se lățește de-a curmezișul orizontului său. Ce ți-am făcut eu ție? admonestează Wakefield apariția. Nimic, Îi răspunde ea, dar e un nimic al naibii de vast, la fel ca și cerul. Wakefield se uită În altă parte, dar tot aude țăcănitul servietei ei. Ori le dă drumul orfanilor, ori Îi Închide la loc. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dispare, ci se transformă. Poate cultura, ca și materia fizică, nu dispare, ci este supusă unui joc infinit, iar lumea este un vast atelier unde se face și reface totul, inclusiv oamenii, iar energia acestui joc este dorința... Ajunge, se admonestează singur Wakefield, vei sfîrși prin a te dematerializa. Orhideea, un așa numit club pentru domni, se află la doar cîteva străzi distanță de hotel, așa că Wakefield decide să o ia pe jos pînă acolo, cu capul gol prin ploaie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Dar al doilea nume o să fie Nora, am promis jenată. În nici un caz! ne-a întrerupt Helen. Pune-i un nume drăguț. Știu! Ce zici de Elena? Elena e varianta grecească a lui Helen, știi? —Taci din gură, Helen, a admonestat-o mama. E copilul lui Claire. Întotdeauna ne-ai spus că trebuie să ne împărțim toate jucăriile, i-a răspuns Helen bosumflată. —Kate nu e o jucărie, a oftat mama. Pe bune, Helen te epuiza. Cu toate astea, nefiind deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
timpul ăsta, se culca cu bărbatul meu, îl făcea să se îndrăgostească de ea. Îmi doream să pot călători înapoi în timp, să mă iau de ceafă și să mă târăsc, printre proteste, departe de conversațiile cu Denise, să mă admonestez, așa cum mamele își admonestează copiii neascultători: „Nu mai vorbi cu femeia aia îngrozitoare“. După care am vrut să pun mâna pe Denise și s-o bat până-i sună apa-n cap. Eram teribil de umilită și de jenată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu bărbatul meu, îl făcea să se îndrăgostească de ea. Îmi doream să pot călători înapoi în timp, să mă iau de ceafă și să mă târăsc, printre proteste, departe de conversațiile cu Denise, să mă admonestez, așa cum mamele își admonestează copiii neascultători: „Nu mai vorbi cu femeia aia îngrozitoare“. După care am vrut să pun mâna pe Denise și s-o bat până-i sună apa-n cap. Eram teribil de umilită și de jenată la gândul că toată lumea știuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eram eu ca să reușești să manevrezi bucata de cașcaval și s-o și razi cu succes pe drăcia aia. Mâinile îmi alunecau de zor, așa că mi-am ras și niște hălci generoase din degete odată cu brânza. Mama m-a tot admonestat în timp ce înjuram, apoi a început să inhaleze alarmată aroma caracteristică de parmezan care invadase bucătăria. În hol s-a stârnit agitație. Se auzeau voci și râsete. Mama s-a uitat la ceasul de pe peretele bucătăriei. A făcut asta în ciuda faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de toate șansele care ni se oferă. Asta aveam să fac și eu cu Adam. Da, da, m-ați auzit foarte bine, sugestia a existat într-adevăr în conținut - aveam să profit din plin de Adam. —Doamne, Claire, m-a admonestat mama când am schimbat din nou canalul la televizor. Ce ai? N-ai stare? Parcă ai mâncărimi. —Iartă-mă, mamă. Tocmai atunci a sunat telefonul. —Doamne, Claire, piciorul meu! a urlat tata, ca un câine cu coada prinsă în ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Și tu cum ești? Se pare că sunt într-o condiție excelentă, am zis. Sunt cât se poate de bine. Am un vagin de expoziție. Mama mi-a aruncat o privire dezgustată. —Nu-i nevoie să fii vulgară, m-a admonestat ea. N-am fost vulgară, am protestat. Doamne, păi dac-aș fi fost vulgară, și-ar fi dat seama. — Hai să bei un ceai cu mine, până începe Neighbours, a zis mama. —Ăăăă, m-a sunat cineva cât am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Era clar că Adam știa destul de bine cum trebuie să lucrezi cu Helen. Presupun că putem să ne apucăm de familiile disfuncționale, a zis Helen. De vreme ce tu știi atâtea despre asta. La care Helen a răs cu răutate. —Helen, a admonestat-o Anna șocată. —Ce-i? a sărit Helen pusă pe harță. A fost o glumă. Și oricum, Adam chiar știe. Nu-i așa? l-a întrebat ea pe Adam. Presupun că da, a răspuns el politicos. Îmi ajungea. Am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]