568 matches
-
faptul că n-are pământ. Din toate vorbele lui se simțea o dragoste pentru pământ aproape bolnăvicioasă. Pronunța de altfel cuvântul pământ cu atâta sete, cu atâta lăcomie și pasiune, parcă ar fi fost vorba despre o ființă vie și adorată...Ascultându-i jelania, mi-am adus deodată aminte de omul care a sărutat deunezi pământul, afară pe hotar, într-ascuns. Și mi-am zis că flăcăul acesta, Ion al Glanetașului, dacă ar ajunge să dobândească o bucată de pământ, ar
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
ucis” (Alt fiu). Însă chiar și dispărut, „părintele” continuă să fie dorit. Proferând blasfemii („Rușine, dumnezeule de bâlci”), poetul nu își poate, prin aceasta, extirpa „pofta de dumnezeire”, simțul pentru sacru. O anume „biserică de frig” conservă pentru sufletul său adorata divinitate: „Eu știu ce ești, mică biserică de frig, / în tot destinul de sacâz al meu, în toată putrefacerea facerii mele / singură tu miroși a Dumnezeu” (Biserica de frig). În sine, dorul de absolut este un motiv romantic. Aici el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
slava ei/ Fără chip"76. "Menirea dezvelirii" nu stă însă în datul intrinsec al vederii, ci în "slava chipului ceresc"; Nu poate sta prea mult ascuns/ Chipul făpturilor", "Din toate strigă chipul să se vadă,/ Și nevederea e, văzut / Și adorat se vrea adorator cosmul slăvit". Adorarea, slăvirea cu evlavie nu au ca obiect vreo imagine pe care să o venereze idolatru; ceea ce este adorat cere slăvirea pentru că este slava, cere vederea pentru că este nevăzutul care intră în vedere drept "slava
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
acestui paradis care este pentru ea Cetatea vie. La o lectură mai "impregnată" de semnificațiile raportului de includere, conținut conținător, membrana sugerează o legătură uterină cu "orașul întreg, în plină funcție a Uzinei lui omenești". Legătura viscerală cu o existență adorată, un stadiu simbolic pre-expulziv (aceeași "membrană care nu s-a rupt") par să legitimeze o "memorie" intrauterină. Cetatea (apelativ generic, feminin) este "pregnantă" uzină omenească -, Mini este o "fiică" prin compensație absolută (în rîndul tuturor celorlalte tandemuri mamă-fiică, reale). Privind
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
tânăr, care își luase o altă femeie (generos, continuă, totuși, să o întrețină pe Ana în lux), resuscită incendiar și, identificând în doctorul Ara Surenian pe un presupus iubit din vieți anterioare, i se devotează ca o preoteasă păgână zeului adorat. O motivație cât de cât rațională a acestei sclavii sentimentale liber asumate lipsește. În afara profesiei, medicul e un ins terre-à-terre. Departe de a fi atractivă, înfățișarea lui e mai curând repugnantă, comportamentul se dovedește primitiv, uneori de-a dreptul grobian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
există altul" - era aplicată, cu o mie de ani înaintea reformei de la Amarna, lui Amon, lui Ra, lui Atum și altor zei. În plus, așa după cum remarcă John Wilson 56, existau cel puțin doi zei, căci Akhenaton era el însuși adorat ca o divinitate. Rugăciunile credincioșilor (adică a grupului restrâns de funcționari și de demnitari de la Curte) erau adresate nu lui Aton, ci chiar lui Akhenaton. În admirabilul său imn, faraonul declară că Aton este zeul său personal: "Tu ești în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
planul doi, pentru că măcar ei vor să joace teatru. Alternativa pentru directorii de operă ar fi să angajeze cântăreți tineri, bine aleși după necesitățile vocale, dar și dramatice, și să ofere clubului de exaltați gruberovieni doar concerte extraordinare cu diva adorată. Opera ar costa mai puțin, biletele ar fi mai ieftine și astfel ar putea să fie educat un nou public tânăr. Marea Editha poate să-și Încânte fără intermediar puriștii În concert, căci acolo ea e superb distribuită, iar un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
trupeșă fecioară se lasă violată pe podele, printre lacrimi, sânge, zdrențe, toate repede uitate. - Atenție, doam nelor și domnilor, la bestia lubrică ce Încă dormitează În noi. - Amor = război cu femeile; prietenie = pace cu femeile, spunea Boni de Castellane, prinț adorat al Parisului. - Teoria bunului „tătic“, omul care le lipsește atât de mult. - Marea vrăjmășie a sexelor explicată de Aristofan la sympozionul cele brat de Platan. [...] Am un dor la i-ni-mioară și nu pot ca să-l alin, căci iu-besc o dom-ni-șoară
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aristocratică, care nu și-a refuzat nimic În viață, cheltuind, inteligent și artist, șaizeci de milioane aur În doisprezece ani, mărturisește În me moriile scrise Înspre apusul, În sărăcie (L’Art d’être pauvre), al existenței sale prestigioase de prinț adorat al Pari sului galant 1900. Pentru nu mai știu nici eu ce anume virtuți sau metehne ale mele, femeile, ba chiar și unii bărbați prieteni, m-au răs fățat cu diminutive, unele ridicole, de mi-e și rușine, sau mă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Mitică Buzatu și Iancu Chelbosu erau „țațele“ și protectorii sutelor de „femei cu condi cuță“ din cartierul În care s-a născut și a copilărit memorialis tul. - „ Testamentul“ lui François Villon și cântecul de „pârnaie“ al lui Victor Talianu, eroul adorat al bordelurilor. - Însă morala prea Îngăduitoare a timpului, cât și mahalagiii cei de treabă nu țineau de rău pe aceste femei trăind voluptuos În marginea societății; iar unui prim-ajutor de primar al Capitalei nu-i miro sea deloc „șpaga
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a principiului moral asupra ispitei vinovate. Preotul Tonea e iubit nebunește de tânăra sârboaică Borivoje, de care se simte, la rândul său, irezistibil atras. Asemenea sfinților, el își reprimă pornirea spre păcat și respinge, cu o putere aproape neomenească, chemările adoratei. Preotul își asumă virtutea cu prețul de a o vedea pe Borivoje dându-și sufletul chiar în timpul spovedaniei. Implicându-se în trăirile personajelor, naratorul atribuie situației o măreție apoteotică („Ceea ce Borivoje dorise până la moarte, fără ca să se împlinească, se împlini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
mari, albaștri, vii, ca niște întrebări de cleștar, cu gura necontenit umedă și fragedă, cu o inteligență care irumpea, izvorâta tot atât de mult din inimă, cât de sub frunte. Era de altfel un spectacol minunat. Făcea totul cu pasiune.... Izbutea să fie adorata de camarazi ,băieți și fete deopotrivă, căci infrumusetea toată viața studențeasca". "Mă cuprindea o nesfârșita tristețe văzând că nici femeia această pe care o credeam suflet din sufletul meu nu înțelegea că poți să lupți cu îndârjire și fără cruțare
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Popinciuc Flaviana, Avădănii Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_914]
-
credeam", "vreau" imagine a eroinei că proiecție a orgoliului masculin siguranță percepției Caracterizare directă și indirectă: "Cu ochii mari, albaștri, vii, ca niște întrebări de cleștar, cu gura necontenit umedă și fragedă, cu o inteligență care irumpea" "....Izbutea să fie adorata de camarazi" fascinație - idealizata, angelica trăsături ale personajului masculin: orgolios, posesiv, fascinat, lucid etc. Maitreyi: Verbe ale percepției subiective: "mi se părea", "am văzut", "m-a lovit", "mă atrăgeau", "priveam", "mi se părea", - îndoială, mister, admirație, fascinație Caracterizare directă: “urâtă
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Popinciuc Flaviana, Avădănii Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_914]
-
Consultată și ea, maică-sa a opinat pentru... o pereche de ghete și dânsei i s-a făcut hatârul. Probabil, femeia s-a gândit că băiatul era orfan și nu trebuia abuzat de cumsecădenia tatălui vitreg, oricât de supus soției adorate va fi fost inginerul Godini. Silindu-mă pe mine, când aveam aproximativ vârsta premiantului „cu cunună“, să mă dedic instrumentului ce-i fusese lui refuzat, tata mi-a pus de la început la dispoziție două viori: nici azi nu înțeleg de ce
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de rigorile istoriei. Într-o bună zi, după ce părinții mei s-au împăcat, reluându-și traiul în comun, m-au luat cu ei la clinica psihiatrică, s-o vizităm pe tanti Marioara, care „înnebunise“ și se spera că vederea mea, adoratul ei nepot, ar fi putut avea un bun efect curativ asupra bolnavei (cel puțin așa mi s-a spus mie). Stătea pe un scaun de lemn cu spetează, parcă așteptându-ne, fiindcă așa i se poruncise, și parcă sub regim
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a avut parte de un sfârșit absolut eroic, fără să fi luptat niciodată pentru ceilalți, pentru dreptate sau pentru adevăr; a luptat pentru o singură persoană și s-a sacrificat strict pentru un singur ideal: imaginea ei în ochii fiicei adorate. Era îndreptățită să-i ceară Monicăi Lovinescu să trăiască întruchipând aceleași standarde ale perfecțiunii morale: „Am încredere în tine, sunt mândră de tine; am nevoie să știu că acolo, mică, oacheșă și frumoasă, n-ai încetat să fii acel exemplar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dar trebuie să recunosc că el ar putea avea dreptate. Oricum, câtă vreme lucrurile vor fi ca acum, corespondența va putea să fie ca acum, și acum e destul de bine. Dar, cum ți-am scris și ieri, oricum, Monica mea adorată, nimic nu ne va putea întrerupe gândul credincios ce ne va uni peste graniți și țări. Crede-mă [că] sunt hotărâtă, pentru tine, să mă îngrijesc și să mă apăr feroce de boli, de tot ce ar putea să mi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
oasele astea bătrâne vor face față loviturilor ce se vor mai abate asupra noastră. Încă nu am atins culmea suferinței noastre, dar ce teribilă distanță am parcurs din 8 septembrie 1947 până acum!... III 9 decembrie [1949], vineri Iubita mea, adorata mea, zâmbești, nu-i așa, suflețelul meu, Maniușka mea scumpă. Trebuie să zâmbești, cu orice preț, altfel aș fi disperată, preaiubita mea. Tocmai ți-am scris o c[arte] p[oștală] insipidă, fadă ca un măr fără gust; ți-am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
voioasă inima de pe urma veștilor bune și a lucrurilor, așa de multe, care-mi veneau de la tine, alese de tine, atinse de frumoasele tale mâini fremătătoare și nobile. Aș fi vrut să-ți povestesc prima mea întâlnire cu scumpul tău chip adorat, cu privire severă, încărcată de tristețe, de nostalgie, de melancolie. Acum e duminică; sunt singură cu portretul tău. Mi se pare din ce în ce mai frumos. La început mi-a fost puțin teamă de chipul tău aproape tragic pe care nu puteam ghici
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
este o lecție pe care gravitatea supremă legată de nobila ei amintire nu ne interzice s-o pomenim. Cu instinctul ei de puritate și de bunătate cerească, simțea chiar și ea: iată de ce pe ea, atât de admirată și de adorată, n-am văzut-o regretându-și tinerețea, nici diminețile ei însorite, nici furtunile, nici măcar pe cele mai înfrumusețate de amintire. Ea nu concepea nici o fericire perfectă în afara datoriei; punea interesul romanului acolo unde îl întâlnise atât de rar, adică înlăuntrul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
femeilor 23. Polemizând cu concepțiile patriarhalxe "„patriarhal"-romantice despre necesitatea de a ține femeile departe de politică, pentru a le putea iubi, ea critică ideologia „adorației” față de femei, precum și strategia excepționalistă implicată într-o astfel de ideologiexe "„ideologie". Cât de adorate, se întreabă ea, au fost țărăncile și femeile muncitoare? Ea face apologia muncii ca metodă de emancipare, considerând că bărbații și femeile trebuie să fie legați între ei sentimental, nu economic, să fie în situația de a dori să viețuiască
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
competiție cu „amorezii”. Femeia nu este în stare să ia decizii singură, ea este tratată ca infantilă în atitudinile sale, bărbatul trebuind să decidă ce să facă și chiar ce să-și dorească. Oricum, „femeia este o ființă care trebuie adorată, dar nu și înțeleasă” (invoc articolul „Femeile” al lui Mihail Kogălniceanu, publicat în Alăuta românească, apud R.M. Popa, 2002, p. 57). Prima calitate a femeilor este cea privind treburile domestice. Spre acestea, femeia este în mod firesc atrasă: Însuși cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
aclimatizat perfect, mai mult, s’a integrat În ecosistemele autohtone În așa măsură Încât prea puțini, când Îl văd atât de comun prin Dobrogea ori Basarabia realizează că-i venit de pe aiurea. Iar alt exemplu e subiectul de astăzi: pisica. Adorată la propriu În Egiptul antic, “lumea veche” a antichității, a plecat, În pragul Erei noastre, În vizită la rudele ei Încă sălbatice din Europa. I-a plăcut și a rămas. Dar, civilizată fiind, și-a educat urmașii să se apropie
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
în slavul zemlea (genit. pl. zemelĭ) “pământ”, vprus. semme “Ib.”, lit. žēmas “jos, șes (șeasă)”, vgr. chamelós “Ib.”, lat. humus, frig. zemela “pământulmamă”, vsl. zemĭnŭ “pământesc”, rom. zemnic “groapă săpată în pământ și acoperită, beci”, la vechii greci Semele era “adorata lui Zeus, mama lui Dionis”. Cel de al doilea component al acestor cuvinte îl formează segmentul -bel-, -mol-, -min-, -ml-, mnetc, rezultat al altor evoluții precedente, pe care le întâlnim în cuvinte ca vgr. βωλος “bulgăre de pământ; scoarța pământului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
altădată. Iubesc cum numai la prima iubire se poate iubi. Am ajuns la convingerea că între noi e mai mult decât iubirea pe care au preconizat-o atâția poeți. Sufletul și inima mea sunt pline de iubirea pentru scumpul și adoratul meu tovarăș de viață și cu cât caut să gust din iubirea ce-ți port, cu atât sufletul meu va fi și mai mult însetat de iubire față de tine. Tu ești aceea ce întrupezi tot ceea ce am năzuit să sper
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]