251,896 matches
-
personajelor se așează imediat pentru ochii oricărui cititor atent la contradicțiile dintre cele două fragmente peste lectura vieții autorului și mistificarea pe care pare să o încerce Pașadia devine mistificarea încercată de autor în propria viață. De altfel, Barbu Cioculescu aduce în discuție secvența portretului străbunicului și povestea legăturii dintre regina Marii Britanii și Bartolomeo Pergami, în contextul în care discută viața lui Mateiu Caragiale și "rîvna de a aparține aristocrației într-un moment istoric tîrziu". Dar dacă Bergami sugerează un nume
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
mai probabil umili ca origine. Despre primul, Barbu Cioculescu ne spune de altfel cu certitudine că a fost curier, despre celălalt, Pașadia nu ne dezvăluie nimic, așa că cititorul e liber să creadă în zvonurile pe care Povestitorul i le-a adus deja la ureche. Contrastul dintre prolepsă și secvența la care trimite nu vine din infirmarea nobleței de neam a personajului. E adevărat, Povestitorul dă glas zvonurilor despre originea plebee a celui dintîi dintre Măgureni, dar Pașadia nu a afirmat niciodată
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
Cea care îl opune pe balcanic apuseanului. În fragmentul de la începutul Crailor unde Povestitorul spune istoria lui Pașadia, cititorul găsește în scăpările de condei ale acestuia mai multe frînturi de poveste decît află Povestitorul de la Pașadia în secvența care îi aduce în fața portretului armașului. Fie și numai faptul că e vorba de un "îndoit omor", în timp ce Pașadia abia sugerează ideea de crimă. Cum nu știm mai nimic despre el, l-am putea bănui pe Povestitor stăpînit de curiozități balcanice, săpînd după
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
în nici un chip însă în ipostază de detectiv de roman occidental. Și nu e vorba de o prejudecată de lectură, ci de căile pe care romanul le lasă deschise către libera speculație. înlăturînd încă o dată ipoteze neverificabile și speculații, să aducem în față textul cu propriile contradicții, într-o manieră poate prea tehnic-detectivistă, care i-ar supăra din plin pe mateini, din moment ce profanează un text a cărui savoare vine și din ambiguitate. E doar provizorie tehnica aceasta și convinsă de propriile
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
în trăsăturile feței sale veștede, în cuta sastisită a buzelor, în puterea nărilor, în acea privire tulbure între pleoapele grele. Iar din ce spunea, cu glas tărăgănat și surd, se desprindea, cu amărăciune, o adîncă silă." E un chip nobiliar, adus în roman parcă dintr-o pînză a Renașterii italiene. Că e vorba de un portret apusean, confirmă imediat Povestitorul în fragmentul deja citat ("De o sobră eleganță... rămăsese apusean"). Putem, cu oarecare îngăduință, privi pasajul acesta tot ca o prolepsă
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
din cele două cuvinte. Se cuvin tocmai de aceea explicate. Tigănesc la Pașadia nu putea fi decît prieteșugul de neiertat pentru Povestitor cu Pirgu. Există în craiul Pașadia o latură mereu ascunsă în roman pe care doar acest prieteșug o aduce cumva în față, lăsînd să se bănuiască o înclinație către mizerie și decădere, altminteri de exclus. Neîndoielnic, nepotrivitul și urîtul prieteșug cu Gorică îl neagă clar Povestitorul atunci cînd spune "nimic țigănesc". Cuvîntul revine, de altfel, tocmai cu referire la
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
neamului Pașadiilor a găsit-o de la bun început neprielnică și învrăjbită împotriva lor. La o privire înapoi redescoperim portretul primului dintre Măgureni: balcanic îi e portul, a balcanic îl ghicește după semnele chipului Povestitorul, balcanică e și istoria ce-l aduce în patul unei domnițe din Balcani. De acest cuvînt se teme Pașadia atunci cînd, în fața portretului străbunicului, Povestitorul descoperă atîta balcanism. Și, cu sonoritatea unui singur cuvînt, Pașadia încearcă să păcălească soarta potrivnică și să-l nege: "Fu un Bergami
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
E, dintre toate, definiția cea mai "reușită" a Balcanilor, scăpată de clișeizare, deși Europa a folosit-o de la bun început: balcanicii, întotdeauna contradictorii. Rămîne Pașadia apuseanul demn în port și vorbire? Cu siguranță, da. Confruntarea textului cu textul ne-a adus de unde am pornit. între un balcanism blamat, dar savurat, și un Occident admirat, dar ținut la distanță, lumea Crailor de Curtea-Veche nu se hotărăște niciodată. Cititorul care mai sus a sesizat contradicțiile textului e unul atent. Mult prea atent, pentru că
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
diplomatic proaspăt. Dar de ce să fi arătat lumii un alt chip decât cel crispat, semidoct și depersonalizat al șefilor de misiune pe umerii cărora străluceau stelele securismului comunist?! I-ar mai fi recunoscut cineva "legitimitatea"? Cât spor de imagine a adus șleahta de lebede pătate, o constată oricine monitorizează imaginea României în străinătate, dar și numărul și, mai ales, calitatea investitorilor străini aduși în țară. Ar fi o dovadă de cinism să cerem acestor vorbitori exclusiv de idiom ceaușist s-o
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
umerii cărora străluceau stelele securismului comunist?! I-ar mai fi recunoscut cineva "legitimitatea"? Cât spor de imagine a adus șleahta de lebede pătate, o constată oricine monitorizează imaginea României în străinătate, dar și numărul și, mai ales, calitatea investitorilor străini aduși în țară. Ar fi o dovadă de cinism să cerem acestor vorbitori exclusiv de idiom ceaușist s-o rupă și-n limbi străine. Amintiți-vă de împleticirile verbale ale răposatului Marțian în româneasca-i maternă, și imaginați-vă cum o
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
Marius Chivu E foarte greu să judeci critic cartea unui autor recent dispărut dintre noi fără a încerca un sentiment de pioșenie, semn al unei legături inexplicabile și nebănuite. O voi face totuși cu convingerea că numai așa voi aduce un sincer tribut criticului care a fost Maria-Luiza Cristescu. Tot încercând să scrie această carte despre proza contemporană, autoarea a realizat, după propria mărturisire, că avea nevoie să clarifice mai întâi anumite aspecte și să le pună în deschiderea cărții
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
acea perioadă. Cam atît. Romanul Ceciliei Ștefănescu, privit din perspectiva cenaclului cărtărescian, este cel al unei scriitoare care și-a învățat bine lecțiile. Romanul Legături bolnăvicioase respectă în primul rînd regula cantității (este de mici dimensiuni), are o temă care aduce cu ea o întreagă paradigmă de ambiguități de care au profitat mulți scriitori contemporani: bisexualism, homosexualism. Tonul biografic este răsturnat: se relatează la rece o serie de experiențe, senzații, obsesii, vise, amintiri, un set de episoade, cititorului revenindu-i misiunea
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
prin comportament cognitiv, iar vinerea am fie aromaterapie, fie acupunctura." Amorurile clandestine și "sportive" se dovedesc inutile, criza se întețește deopotrivă în viața profesională și în cea privată. Mai întâi, Tubby refuză să coopereze cu producătorii la serialul care îi aduce banii, apoi se desparte de soție, care nu îl mai suportă, apar și alte ghinioane care măresc dezechilibrul nervos. Una singură din terapiile încercate pare să aibă mai mult succes: căutarea primei iubiri și revenirea la acea lume de tandrețe
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
iubiri și revenirea la acea lume de tandrețe platonica din adolescență. în sine, medievală căutare a iubirii pure, după aproape cinci decenii de mizerie existențiala, poate fi o poveste interesantă. Dar pentru că această poveste să nu devină monotona, pentru a aduce o perspectivă paralelă, Lodge l-a introdus pe Kierkegaard. De fapt, ca într-un dicționar simplist, tema depresiei e în ziua de as-tazi asociată filosofului danez. Discursul paralel nu e pentru prima oara prezent în românele lui Lodge: lecția a
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
2000 până în martie 2001. Dl C. Popescu-Cadem și-a consacrat doi ani și jumătate din viață pentru a face cunoscută o prezență românească de prim ordin pe scara valorilor umane, în acest jurnal, autentic autoportret: "Din ce în ce îmi aduc aminte mai mult de suferințele lui Pârvan din ultimii lui ani când a scris lucrurile cele mai de seamă. Să mă socotesc oare norocos pentru suferințele mele de azi?" Alexandru Busuioceanu - Caietele de miezul nopții (Jurnal 1939-1957), Editura "Jurnalul literar
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
această comunicare! în care loc anume s-au putut întîlni Ioan Alexandru și Vasile Gorduz, s-au putut întîlni așa de profund și atît de exact, încît Sculptorul să simtă nevoia hipostazierii Poetului? Aparent, în nici unul. Ioan Alexandru: înalt, ușor adus de spate, cu mîini aeriene, în veșnice dansuri retorice, cu priviri vizionare și cu buzele mereu întredeschise pentru a elibera, după caz, fie surîsuri imponderabile și angelice, fie mușcături benigne și fraze vituperante, scriitor din neputința de a se acredita
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
tonul povestirii și grija pentru cuvântul bine ticluit. Narațiunea constă în rememorarea unei povești de dragoste, a unei "treziri la viață", în genul celor din romanele lui D.H. Lawrence, de exemplu. Cum o poveste de dragoste cu greu mai poate aduce ceva nou în planul conținutului, orice încercare de reactualizare a subiectului trezește inevitabil în cititorul "postmodern" senzația de "déjà lu" - scena oglinzii, de pildă, aduce ecouri din cel puțin două romane celebre, Madame Bovary și Amantul doamnei Chatterley. Acesta este
Romanul unei poete by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14816_a_16141]
-
romanele lui D.H. Lawrence, de exemplu. Cum o poveste de dragoste cu greu mai poate aduce ceva nou în planul conținutului, orice încercare de reactualizare a subiectului trezește inevitabil în cititorul "postmodern" senzația de "déjà lu" - scena oglinzii, de pildă, aduce ecouri din cel puțin două romane celebre, Madame Bovary și Amantul doamnei Chatterley. Acesta este, probabil, unul dintre motivele pentru care autoarea a ales o tehnică narativă ce amintește de experimentalismul optzecist. Povestea, destul de comună de altfel - Cornelia Tudoran, femeia
Romanul unei poete by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14816_a_16141]
-
că, reluându-ți vechile exerciții, vei repune lucrurile în vechea lor matcă? Haide, reintră în tine, în viața pe care ți-ai confecționat-o cu habotnicie, ca într-o abație izolată de ziduri inexpugnabile!" Din păcate, ceea ce jocul narativ postmodern aduce textului ca tensiune interioară este invalidat de mânuirea inabilă a fluxului informației: sunt momente în carte când se explică prea multe, când se fac prea multe generalizări; sunt unele monologuri interioare prin care transpare cu ușurință omnisciența autoarei. Stilistic vorbind
Romanul unei poete by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14816_a_16141]
-
trecea un bătrân pe o grămadă de pepeni. În urma lui, căscând gura uimit de eleganța trăsurilor ce treceau pe lângă el, mergea un tânăr ce părea să nu-l lege nimic de moșneag și de pepeni, poate doar recunoștința că fusese adus gratis pe grămada de pepeni. Căci acesta era adevărul. Când moșneagul ieșise din Bașta tânărul mergea istovit din cale afară, de-abia mai târându-și picioarele, iar moșu' Îl lăsă să se urce-n căruță peste grămada de pepeni răcoroși
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
te-audă Dumnezeu, zise bătrânul. - Dar ce ai În pachetele acelea, Întrebă bătrânul ca și cum atunci le observă? - Păi ce să fie. Cărți. Am câteva cărți și niște aparate făcute de mine, răspunse tânărul zâmbind. ―Si ce faci cu ele? Ți-aduc vreun folos? - Îmi aduc tăicuță, mi-aduc. Tot ce-i scris pe lumea asta are și părți bune și părți rele. De cele bune trebuie să ne folosim, iar de celelalte să ne păzim. Eu de mic am tot buchisit
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
bătrânul. - Dar ce ai În pachetele acelea, Întrebă bătrânul ca și cum atunci le observă? - Păi ce să fie. Cărți. Am câteva cărți și niște aparate făcute de mine, răspunse tânărul zâmbind. ―Si ce faci cu ele? Ți-aduc vreun folos? - Îmi aduc tăicuță, mi-aduc. Tot ce-i scris pe lumea asta are și părți bune și părți rele. De cele bune trebuie să ne folosim, iar de celelalte să ne păzim. Eu de mic am tot buchisit. Și-acum, dacă tot
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
ai În pachetele acelea, Întrebă bătrânul ca și cum atunci le observă? - Păi ce să fie. Cărți. Am câteva cărți și niște aparate făcute de mine, răspunse tânărul zâmbind. ―Si ce faci cu ele? Ți-aduc vreun folos? - Îmi aduc tăicuță, mi-aduc. Tot ce-i scris pe lumea asta are și părți bune și părți rele. De cele bune trebuie să ne folosim, iar de celelalte să ne păzim. Eu de mic am tot buchisit. Și-acum, dacă tot nu sunt la
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
fiecare zi altele. Preotul Îl iscodea din când În când cu câte-o Întrebare. Dar În afară de faptul că tânărul căuta niște leacuri pentru răniții de pe front nu putuse afla nimic altceva. Și pentru că-l pasionase cândva spițeria Începu să-i aducă el Însuși toate pietrele găsite de el și prietenii lui. Într-o zi, un amic Îi adusese preotului o piatră ciudată. Destul de sfărâmicioasă cu tot felul de dungi prin ea, o piatră cum nu mai avusese prietenul lor până atunci
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
că tânărul căuta niște leacuri pentru răniții de pe front nu putuse afla nimic altceva. Și pentru că-l pasionase cândva spițeria Începu să-i aducă el Însuși toate pietrele găsite de el și prietenii lui. Într-o zi, un amic Îi adusese preotului o piatră ciudată. Destul de sfărâmicioasă cu tot felul de dungi prin ea, o piatră cum nu mai avusese prietenul lor până atunci. Adrian luă piatra În mână și două zile nu mai ieși din camera lui. A treia zi
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]